Postare prezentată

Etica capitalistă și spiritul ortodoxiei

"Biserica fiind sobornicească în toate părțile sale, fiecare dintre mădularele sale - nu numai clerul, ci și fiecare laic - este chemat...

miercuri, 28 mai 2008

Nimic

Preotii s-au gandit sa-si faca sindicat. Doar sunt salariati ai statului, nu?
Mitropolitul Corneanu al Banatului se impartaseste cu catolicii la messa lor.
Caragiale este scos afara din scolile romanesti. E invechit si retrograd. Nou si bun de analizat la scoala e Jonathan Scheele. (Da' pe Jonathan l-a intrebat cineva daca vrea sa fie subiect de Bac?)
Lista va continua, desigur. Cineva, pe niste forumuri pierdute in hardurile de pe servere, vrea sa facem ceva. Sa luam atitudine.
Dar nu se va intampla nimic...
Poate o scrisoare deschisa semnata de cativa, poate o petitie pe Internet.... dar de fapt nimic.
Sunt poate pe receptie si parinti care au copii la scoala, in clase mici. Invata copiii vostri bine? Iau premiu? Cati dintre parinti nu au simtit ca pe o povara anuntatul premiu I al copilului? Iar cadou la invatatoare, iar bani pentru premiu... Milionul zboara din ce in ce mai repede din portofel. Sincer, pentru cati nu a ajuns o povara performanta scolara a copilului?
Si macar daca aceasta performanta ar fi ceva de capul ei. Dar luati la bani marunti, premiantii dovedesc ca nu cunosc mare lucru. Nici nu simt ca le-ar folosi la ceva. La ce bun sa stie? La varsta lor, copiii nu au un raspuns adecvat la astfel de intrebari. Dar ei vad ca jumatate din clasa ia premiul intai, iar jumatatea celalta ia si ea premiul doi. De fapt, nu mai reprezinta nimic. Se dau premii la gramada, nu mai conteaza decat ce sta in spatele acestor premii cu adevarat, banii de cadou pentru invatatoare, banii pentru premii, premii care se cumpara tot de la invatatoare. Si alti bani pentru te miri ce. Stiu, e din ce in ce mai ilegal sa dai bani la scoala. Asta spun legile din Romania. Dar fiecare stie ca notele copilului sau depind de felul in care se pregateste fiecare. Adica sa cumpere cele necesare performantei. Si cum sa nu o faci? Toti o fac. Chiar si parintii care nu pot rezolva probleme de clasa a doua din temele copiilor. Si copiii lor invata bine, adica si ei iau premiu. Ca parinte nu vrei ca propriul tau copil sa ramana mai in urma acestora. Mai ales cand stii ca tu poti si, la o adica, teoretic, si copilul tau ar putea.
Premiul a ajuns ca reclamele de la televizor: nimeni nu le mai baga in seama decat atunci cand lipsesc. Si ca sa nu lipseasca se dau bani buni. Nu vrem sa ne mai atraga atentia numai unii copii, ar fi discriminare.
Asta e scoala care ne educa copiii. Asta e scoala la care invata copiii care se sinucid pe capete. Asta e scoala in care invata copiii care isi mutileaza colegii pe cantece de "Aliluia" in timp ce se filmeaza cu telefonul mobil. E un specatcol de urmarit doar... Si pentru noi de cele mai multe ori este un spectacol de la ora cinci.
Si avem ore de religie. Si avem icoane pe peretii acestor scoli. Ce folos... Acasa, in autobus, pe strada si in piata copiii nostri vad cum parintii lor citesc tabloide. Tabloidele au can-can si tite pe fiecare pagina. Chiar si la meteo. Dar astea nu ne deranjeaza. Noi tinem la icoanele de pe pereti. Ne dau impresia ca le avem cu noi tot timpul. Dar nu este asa. Ele sunt langa noi. Cu noi ar fi daca le-am purta in suflet.
Era ieri o postare prin Internet care continea o intrebare: ne vom pastra noi credinta? Nu. In felul acesta nu.
Degeaba avem ore de religie. Ce sa inteleaga copiii din ora de religie cand dupa aceea invata bazaconii? E un fel de alegere? Ce alegi, copile, sa inveti tu la scoala? Cica se spune ca ar fi un Dumnezeu, sunt niste povesti frumoase in manualele acelea... Dar doamna de religie nu ne face nimic daca nu stim. Oricum e optionala materia, sa indrazneasca numai sa imi scada mie nota copilului, nu-l mai dau, sa vedem ce elevi mai are la ore, ar spune mai toti parintii... Exceptii, ceilalti.
O poveste, religia. De unii inventata... Banii, premiul, asta conteaza. Sa invete sa faca ceva, un ban sau o facultate, ce sa faci cu religia? Sa mori de foame? Culmea e ca popa are bani...! E putred de bogat.
Sa invatam ceva coerent, ceva care la baza sa aiba credinta? Sa facem scoala-scoala noi, cand altii nu o vor asa? No..., noi platim impozite la stat. Sa ne dea statul ce vrem noi. Si neaparat sa ne puna icoanele pe pereti. Dar chipul de pe ban nu il privim. Nu stim Scriptura noi, noi stim ce ne zice popa sau mai degraba babele. Cu Biblia in mana sunt numai aia, sectantii, niste idioti, nu-i inteleg... Or fi loviti de filoxera.
Si popii astia, ce le-o fi venit, sa nu te lase decat cu lumanari luate din biserica!... Hm! Ma rog, ai nevoie de ei, mai o nunta, mai o inmormantare... cine stie, mai rar si cate un botez. Nu stim de ce, asa se face, dar chiar nu stim de ce. Noi romanii, popor nascut crestin. Despre noi vorbesc. Despre noi si credinta noastra stramoseasca. Sa nu ucizi. Sa nu furi. Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau. Sa nu ravnesti la femeia aproapelui tau, la vita lui si la nimic din ce este al aproapelui tau. Acestea nu le stim. Poate ca ne aducem aminte de ele daca ni le spune cineva, dar nu le stim. Sa iti cinstesti parintii.... Puah! Niste babalaci dobitoci! Si din ce in ce mai pedofili si incestuosi. Asculta Israele, Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine. O fi, dar noi suntem romani, aici pe veci stapani. Mai incolo sunt mitici. Aici, romani.
Ne vom pastra noi credinta? Cum adica, o mai avem? Poate cativa. Putini, din ce in ce mai putini. Si nu facem nimic. Doar platim impozite la stat, suntem majoritari iar statul ar trebui sa..., sa..., pentru ca suntem cetatenii sai.
Eu nu mai vreau sa fiu cetateanul sau. Fa-ma pe mine Doamne cetatean al Raiului... Nu membru de sindicat, fie el si popesc.
Nu mai vreau sa ascult liturghii pentru toti de-a valma, asa cum am auzit la Tomitan. Nu le-a cerut celor nebotezati sa iasa afara inainte de invocarea Sfantului Duh la savarsirea Sfintelor Taine ale Euharistiei, am auzit eu cu urechile mele, sau, mai degraba, n-am auzit. Nu mai vreau sa am in biserica mea ierarhi apostati si neanatemizati. Ii putem primi inapoi cand s-au pocait, dar acum sa plece. Nu mai vreau sa am ierarh un Daniel care s-a lepadat de Danielul din puscarie dar cere bani in fiecare duminica pentru indreptarea puscariasilor.
E adanc in noi raul care ne macina. E asa de adanc ca ne uitam la el si nu-l vedem. Ni se pare ca asa suntem noi, din nastere. Si ni se pare ca e normal sa fim asa. Ca homosexualii. Dar Dumnezeu priveste. Doar ca in marea Sa iubire de oameni e foarte rabdator. A rabdat judecata poporului sau, a rabdat drumul Golgotei, a rabdat suferintele pe Cruce. O mai rabda putin, ca suntem ai Lui. Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta! Ca acolo unde oamenii nu Te-au cunoscut si se inchina la idoli si chi-cong putem vedea la TV ce se intampla zi de zi. Ai Doamne rabdare cu noi, robii Tai nevrednici! Rabda-ne Doamne asa cum suntem, macar ca vor ramane doi sa se adune in numele Tau si sa se roage pentru noi.
Caci noi, de fapt, nu vom face nimic.