Postare prezentată

Etica capitalistă și spiritul ortodoxiei

"Biserica fiind sobornicească în toate părțile sale, fiecare dintre mădularele sale - nu numai clerul, ci și fiecare laic - este chemat...

luni, 12 octombrie 2009

Despre oameni am mai scris...











Mi-a trimis un prieten niste poze cu exponatele de la Salonul Auto de la Paris de anul acesta (Multumesc Dragos!). Nu mi-au placut deloc masinilea acelea...
Masinile vorbesc despre oameni, despre oamenii care le conduc, despre oamenii care le fabrica. Mie mi-a placut si inca imi mai place, o sa radeti, Dacia 1300, Renault 12. Supermasina. Dupa Dacia 1100 sau Renault 8, care era imaginea unui Paris cochet, cu fetisuri pentru lucrurile mici, dar obtuz si fara energie ca un birocrat francez, a venit Renault 12, o revolutie. Bine echilibrata, spatioasa, dinamica si nervoasa dar usor de controlat, noua masina reprezenta noua generatie franceza, plina de sperante si putere. Conceputa in 1968, nu intamplator, masina a rezistat timpului cam cat a rezistat si generatia saisoptista, iesind la pensie odata cu ea. Insa spiritul acela a ramas viu, iar Dacia 1300, sa nu te mire, ar putea fi vreodata resapata si revigorata. De altfel, chiar Dacia Logan (by Renault) contine mult din vechiul Renault 12.
Si acum de ce ziceam ca nu mi-au placut masinile de la salon. Sunt prea futuriste.
Dar asta nu deranjeaza in sine. Ceea ce mi-a zgariat retina este faptul ca aratau futurist in stilul futurist al anilor 60, 70, 80, 90 etc. Aceeasi imagine neschimbata despre cum va arata secolul 21 si anii 2000. Prea conformist designul. Formele acelea au fost inventate de 40 de ani cel putin, nu prea imi vine sa cred ca au avut tupeul sa le prezinte ca fiind noi. Au fost poate prezentate ca ceea ce se stie de 40 ca va fi nou in anii 2000. Impresia mea este ca s-a sfarsit ceva si nu putem trece mai departe.


Cum zicea un cantec, "you don't need eyes to see, you need vision". Ceea ce nu mai exista.