Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor
(Matei 3, 2)
Am aflat deunăzi că termenul "pocăință" nu există ca atare în limba ebraică. El este înlocuit de o expresie care se traduce prin întoarcere la răspuns. Îndemnul de a te pocăi în limba ebraică sună astfel: întoarce-te la răspuns.
În limba română pocăință înseamnă regret, căință, părere de rău și remușcare. Pentru un creștin înseamnă în plus și mărturisirea greșelii, a păcatelor, împreună cu regretul și remușcarea pentru acestea. Însă dacă termenul original este cel ebraic, atunci pocăința este ceva diferit de ceea ce se înțelege prin aceasta în mod obișnuit.
A te întoarce la răspuns presupune dintru început o căutare. Întoarcerea presupune o plecare, iar un răspuns presupune o căutare, o cercetare. Puși împreună cei doi termeni, întoarcerea la răspuns implică o căutare a unor răspunsuri convenabile și un refuz, totodată, a răspunsului celui căutat, unicul răspuns valid, Răspunsul.
Pocăința este așadar permisă doar celor care sunt în căutare, dar nu vor, sau nu știu, sau încă nu pot să găsească ceea ce caută. Răspunsul nu este totdeauna ușor de primit, de acceptat și de recunoscut. Stăruința în greșeală este pentru aceștia și o formă de autoînșelare la care, prin pocăință, trebuie să renunțe admițând adevărul, primind Răspunsul.
Pentru noi toți, pocăința este sinonimă părerii de rău. Ca întoarcere la răspuns, pocăința poate să implice acest sentiment, dar nu numai pe el, ci și o părere de bine. Pocăința se dezvăluie astfel și ca bucurie, nu doar ca regret. Pocăința este bucuria (re)găsirii răspunsului.
Fiul risipitor s-a pocăit, întorcându-se la tatăl său. El chiar s-a întors la Răspuns când după căutări întortocheate a înțeles că a stat până atunci mereu lângă răspuns fără să-l vadă. Dar fiul risipitor nu s-a pocăit pentru că i-a părut rău de cele făcute, ci i-a părut rău de cele făcute pentru că s-a pocăit; și s-a bucurat atunci când s-a întors acasă, la răspuns.
De aceea celor care nu caută nimic, ci trăiesc fără să-și pună întrebări sau fără să aibă țeluri, pocăința le este imposibilă. Abia când gândul lor se va desprinde de instinctul firii căzute pocăința le va fi posibilă. Așadar, sfântul Ioan Botezătorul nu se adresa tuturor, ci doar celor care căutau fără să vrea să găsească și celor care nu știau cum să o facă; celor care aveau urechi să audă. Ce spunea el era "iată, întoarceți-vă la Răspunsul care a fost mereu cu voi, dar care nu vă măgulea orgoliul și nu vă mângâia trupul. Răspunsul nu este ceea ce vreți voi să fie, ci este cel care este".
Drept cădere în concret, am să mă întreb pe final dacă limba ebraică se studiază la seminariile teologice ortodoxe sau la facultățile de teologie. Eu știu că nu, se studiază doar limba greacă. Studiul limbii grecești este un plus, dar lipsa studiului limbii ebraice este, desigur, o scădere. Se pierd, am convingerea, multe din înțelesurile originale ale cuvintelor creștine. Studiul limbii ebraice de către cei care urmează să devină păstori de suflete creștine ar însemna, nu-i așa, tot o întoarcere la... Răspuns.
++++++++++++++++++++++++++++
UPDATE 19.09.2015
Există, trecută în cărțile de rugăciuni la "Rugăciunile de seară", dar folosită (și folositoare!) în multe alte ocazii, spusă imediat după rugăciunile începătoare, următoarea rugăciune:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii tăi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Doamne, miluiește-ne pe noi că întru tine am nădăjduit, nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor.
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Iată, dar, că fără pocăință este doar nepricepere și, deci, neputință. Cât de vechi trebuie să fie primele două părți ale acestei rugăciuni! Poate chiar dinainte de Hristos.
8 comentarii:
Da' aia de voteaza cu hotii si nu se intorc la raspuns?
E o problema aci gogule. Cum sa ma intorc la raspuns? Daca nu am intrebare? Ce pocainta daca nu am pus intrebarea? Daca am gresit la ce raspuns sa ma intorc? Mai intai a fost alfa si pe urma omega, adica intrebarea si pe urma raspunsul. Iar divaghezi pe teme si texte biblice? Gogule, d-aia perdeti voi religiosii astia, va incurcati in cuvinte iara in fapte nu.
PS. Care e intoarcerea ta la raspuns cand ai votat cu hotii? Sunt tare curios. Nu ma lua ca nu sunt hoti. Deja sunt condamnati. Nu ma lua cu procurorii sau judecatorii. Sau asta e raspunsul tau, hai sa-i eliminam pe toti, politisti, procurori, judecatori, ca sa poata hotii si votantii lor sa fure in liniste? La aceste intrebari pot afla si eu un raspuns, nu vraja vorbelor?
@V: nasol.
Deci ce poti sa-mi raspunzi cand te-am intrebat: ai vota cu hotii, cum ai facut tu, nu inseamna ca ai calcat porunca Domnului? Intoarce-te la raspuns. Pe care de altfel nu l-ai dat, pentru ca asta esti, conform faptelor tale, un hot. Raspunde-mi ca sa ai de unde sa te intorci.
Ce legatura are una cu alta? Daca ma iau dupa mintea ta, ar trebui sa nu mai vorbesc cu tine, pentru ca avand o relatie cu tine si eu sunt ca tine. Ceea ce nu cred ca ai accepta, caci si tu ai fi ca mine: hot.
Are. Pentru ca tu te dai aici in fel si chip, cinstit. Cand de fapt esti un hot. Nu poti pretinde sa dai lectii despre cinste, credinta, POCAINTA est caz, cand tu nu recunosti ca ai furat si mai ales NU te pocaiesti.
@V: vezi ca esti pe langa, nu urmaresti ce spun eu, ci doar ce vrei tu sa spui.
Subiectul este despre pocainta. Cine e pe langa?
Trimiteți un comentariu