Postare prezentată

Etica capitalistă și spiritul ortodoxiei

"Biserica fiind sobornicească în toate părțile sale, fiecare dintre mădularele sale - nu numai clerul, ci și fiecare laic - este chemat...

marți, 22 mai 2007

Branzofonii

Biserica Catolica. Cica asa putem spune: Biserica Catolica, pentru ca este o cacofonie acceptata.
Eu m-as supara daca as fi in locul Bisericii Catolice.
Si "frumos ca Mihai" putem spune. Nici o cacofonie nu ne tulbura auzul. In schimb nu e deloc recomandat de normele in materie de limbaj ale Academiei Romane sa spunem "frumos ca Cornel". Aceasta este o cacofonie nepermisa; zgarie urechile delicate si ingretoseaza pe adevaratii cunoscatori ai limbei romane.
Daca as fi Cornel as protesta vehement. Cu ce este mai breaz Mihai decat Cornel? De ce putem face ca Mihai si nu putem face ca Cornel? Mai intai este discriminare. Mihai poate dar Cornel nu are voie. Apoi este incalcarea Constitutiei. Acolo scrie ca toti suntem egali in fata legii, dar Mihai este mai presus decat Cornel. Legea se aplica diferit la Mihai fata de Cornel. Cornel este cacofonie, Mihai nu. Si mai mult, Cornel e mai prejos decat Biserica Catolica, macar ea este permisa. Daca toti Corneii, Costeii si Carmenele din Romania ar depune o plangere la Consiliul pentru Combaterea Discriminarii, ar putea ei sa devina egali macar cu Biserica Catolica?
Asta este, avem o limba cacofonica. Nu ne place, dar e limba noastra. Mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim/Alta limba-armonioasa ca ea nu gasim.
"Ca ea" - nu este cacofonie, suna armonios, recomandam folosirea. Numai ca ea sa nu fie Carmen. Atunci ar fi o problema.
Nu ne plac cacofoniile. Pentru ca ne deranjeaza pudoarea atunci am inventat reguli speciale de constructie a frazei pentru a le ocoli. Cacofoniile nu incalca nici o regula de gramatica, trec doar peste bariera falsei pudori a celor cu ceva carte. Semidocti. Sau snobi care se screm in toate felurile sa isi arate virtuozitatile de limbaj. Realitatea este ca Cornel nu este deloc mai prejos ca nume decat Mihai. Dar noi romanii nu putem accepta asa ceva, e vina cuvantului ca incepe cu o silaba damnata. Si incepem sa folosim un dublu standard in exprimare, in felul in care ne raportam la denumiri si in felul in care descriem realitatea. Limba este cinstita, noi suntem duplicitari. Si felul incare ne comportam fata de limba noastra este felul incare ne comportam fata de noi.
Academia Romana nu permite folosirea cacofoniilor. Din maretia culturii lor, academicienii romani fac in vorba lor de toate zilele adevarate transfagarasanuri de cuvinte pentru a ocoli logica care ii obliga la cacofonii. (Ufff, "logica care obliga" nu e permis, probabil ca nu logica este ceea ce ii obliga pe academicieni sa faca ceva; "prostia care obliga" este permis).
Dar oamenii obisnuiti nu se prea pricep la fel de mult la subtilitatile limbei. Si ca sa nu riste sa-si innoade limba sau sa-si piarda pe drum gandurile, atunci ei il pun pe "si" intre "ca-ca". Ei spun "ca si Cornel". "Ca Mihai" si "ca si Cornel". Logica si bunul simt se rascoala impotriva falsei pudori a semidoctilor, dar nu poate sa le infranga deplin autoritatea. Si atunci apare "si" din "ca si".
O branzofonie. Branza, telemea, cas; "ca si". "Ca si" se aude aproximativ ca "cas", nu ca telemea, din pacate pentru cei sensibili la cacofonii. Acum, cititorule, fii cinstit, de cateori nu ai evitat tu insuti o cacofonie spunand "ca si"? De cate ori nu ai auzit pe altii evitatnd o cacofonie folosind "ca si"? De cate ori noi, oamenii obisnuiti, nu inlocuim cacofoniile cu branzofonii? Mai intotdeauna. Aceasta este intoarcerea la radacini. Transhumanta si branza rezultata din ea se rascoala in limba noastra neaosa si nu ne lasa sa incalcam bunul simt al oamenilor simpli. Inlocuim deci cacofoniile cu casofonii. O branzofonie.
Normal, academicienii si lingvistii nu sunt de acord - alt eufemism, corect ar fi fost limbistii, dar ar fi amintit prea mult de limba ca organ plin de saliva, deci scarbos; in schimb lingvistii nu studiaza lingva. Branza miroase si ea, oile la fel.
Totusi, cu toata ura lor pentru cacofonii, academicienii si lingvistii nu le pot elimina pe toate. Cacofoniile sunt in cele din urma mai tari decat mintile intortocheate si sclifosite de lingvisti si academicieni romani. Biserica Catolica este martora la cele ce declar.
Declaratiile mele insele sunt marturii suficiente: nu respect si nu iubesC ACAdemicieni romani. Este ca la asta nu v-ati gandit?

P.S.
Pipifoniile sunt totusi permise in limba moldovineasca. Moldovenii merg toata ziulica pi piserele lor.

miercuri, 9 mai 2007

Cristofor Columb

Ce legatura...??
Pai, are... Cristofor Columb este cel mai mare roman.
Mai intai ca a descoperit America, lucru pe care il fac toti romanii in fiecare zi, dar el a fost primul. Ma rog, macar oficial. Apoi, a dat teapa la bastinasi, normal, cu ce avea la indemana, niste margele de sticla, luandu-le in schimb aurul. Si noi facem la fel, pe unde ajungem mai la vest de Romania dam tepe si luam ce gasim, pe urma revenim la noi in tara si ne laudam cu ce am facut pe acolo, spargem banii, ne spargem in figuri si ne intoarcem inapoi in vest sa mai luam.
Trei la mana, Columb a descoperit in America cartoful. Mama, ce se potriveste cu varza! - care, se stie, e cuvant neaos daco-romanesc. Apoi, acolo a descoperit fasolea. Tot militaru roman stie ca daca nu avea la meniu cartofi cu varza, atunci avea fasole. Si tot acolo a descoperit Columb soia, planta aia datorita careia noi romanii l-am omorat pe Ceausescu pentru ca ne-o baga in salam.
Si porumbul, din care facem mamaliga...! Acum venim la branza noastra. Cu mamaliguta. Sau cu rosii, ca tot americane sunt si astea. Cine poate sa spuna ca o telemea cu rosii sau o telemea cu mamaliguta nu i-ar face pofta?!
Vedeti acum? Cristofor Columb a fost cel mai mare roman. Ce ne-am fi facut noi fara el, cu toate tradiitiile noastre milenare?