Sluga și vătaful au ceva în comun. Nimic din ceea ce au nu este al lor. Nici măcar viața nu le aparține.
De fapt, amândoi sunt slugi.
Ce îi deosebește este rolul lor în curtea slugilor. Sluga face toate muncile grele sau ingrate. Vătaful trebuie să se asigure că sluga chiar va face ce are de făcut.
Pentru aceasta vataful primește mancare mai bună și pat de dormit mai moale. Vătaful nu trebuie să se confunde cu sluga, să ajungă să se simtă la fel ca ea.
Pentru acesta sluga trebuie ținută în mizerie, să nu ridice capul. Sluga trebuie să știe de frică și să nu știe cum este să trăiești fără stăpân.
De aici și caracterul lor. Sluga va încerca mereu să fure, să se fofileze, să chiulească și să înșele. Vătaful mereu va pedepsi și va face reguli noi după placul lui, doar va prinde sluga pe picior greșit și va plăcea stăpânului.
Sluga ajunge vicleană, iar vătaful prost, ticălos și nemilos.
Poporul român, popor de slugi și de vătafi.
