Postare prezentată

Etica capitalistă și spiritul ortodoxiei

"Biserica fiind sobornicească în toate părțile sale, fiecare dintre mădularele sale - nu numai clerul, ci și fiecare laic - este chemat...

marți, 15 decembrie 2015

Dacă nici oierii nu vor mai face mare brânză...

Nu mă pot abține și nici nu am voie să mă abțin. Am pornit acest blog din cauza legii care astăzi i-a adus pe oieri în curtea Parlamentului. Dată în 2007, a început abia astăzi să își facă efectele simțite.

Îl voi cita pe Gigi Becali, care dacă nici acum nu-și va face partid, nu știu când și-l va mai face: "În loc să dea o lege că n-ai voie mai mult de un câine în apartament, ei au dat lege că n-ai voie de mai mult de un câine la stână."

Ce ar mai putea fi adăugat...? Niște retorisme (după modelul "aroganțe"): să își răspundă fiecare ce brânză și de la cine cumpără atunci când cumpără. Brânză de oaie, telemea românească, nu va mai gusta curând, dacă nici oierii nu vor face mare brânză zilele astea (căci pe facebook nici ciobanul Ghiță văd că nu poate scoate lumea în stradă pentru atâta lucru, cei uniți-salvăm prostia colectivă și-au lăsat conturile să se odihnească). Ce oi să mai ai dacă nu ai voie nici să le păzești, nici să le hrănești? Și atunci vom cumpăra brânză de la Danish White. Pe facebook, de sigur. Poftă bună, sau noapte bună, România, oriunde ți s-a risipit mintea și bunul simț.

vineri, 18 septembrie 2015

Gardul, refugiații și ardelenii. Și, normal, ultimul pe listă: Iliescu

De când cu valul de refugiați din Orientul Mijlociu am avut și eu, desigur, ceva discuții cu diverși amici pe această temă. Câteva întrebări au apărut mai des în conversații dând totodată naștere la contraziceri. Subiectele sunt preluate din presă sau de pe facebook și, în mare, ar fi acestea:

- nu este clar de ce au apărut brusc refugiații, de unde valul acesta;
- de ce refugiații lasă impresia că sunt finanțați;
- ce o să facem noi dacă vin și în România câteva mii de refugiați;
- și, desigur, problema gardului de la frontiera ungară cu oricine.

Să le luăm pe rând.


Valul de refugiați nu a apărut brusc. Pentru cine a vrut sau a avut timp să afle, au fost semnalate la buletinele de știri, mai întâi mai rar, apoi din ce în ce mai des, tragedii despre refugiați sau emigranți care încercau sa ajungă în Europa traversând Marea Mediterană, inițial din Libia și având ca țintă Italia. Pe urmă au urmat invazia și luptele din Eurotunel. Ca să zic așa, semne au fost că se apropie ceva mai mare.

Apoi, oamenii sunt ca apa. Dinamica mulțimilor este aceeași cu cea a apei: se bulucesc din toate părțile când se apropie de o trecere strâmtă, se mișcă cu viteză mai mare pe culoarele lungi, se împrăștie care încotro când dau din nou de larg, dacă sunt ținute pe loc presează puternic pe margini și, dacă fac undeva o breșă, acea breșă se va largi treptat până când întreg peretele cedează.

Nu se poate nega că au fost călăuziți, dar lucrurile nu trebuie să se fi întâmplat neapărat după un plan anume dinainte conceput. Refugiații existau din pricina războaielor și din ce în ce mai mulți. Oamenii au căutat o ieșire și, când au găsit-o, s-au năpustit asupra ei. Planurile se mai fac și din mers, nu doar conspirativ. Aș zice mai degrabă că brusc i-am văzut noi, nu că au venit ei așa, deodată.

Bine, bine, dar de unde au bani? Să treci Mediterana cu călăuze nu-i chiar ieftin, umblă zvonul că ar fi cam 1000 EUR / pers. Și cum refugiații sunt familii întregi cu doi-trei-patru copii, poate și ceva bunici, plus părinții, atunci se pune întrebarea de unde au ei acești bani? Ca o comparație, câte familii de români cu doi-trei-patru copii ar putea scoate pe loc 6000-8000 EUR cash, acum în condiții de pace și prosperitate economică? Și nu se pune problema vreunui credit, în zonele de unde vin refugiații nu se mai dau credite și nu mai funcționează bănci de ceva vreme. Să adaug și că refugiații trebuie să și mănânce, să bea (majoritatea și fumează), să-și plătească telefonul - tot au ei ultimele modele de smart-phone-uri - ba, chiar să-și plătească biletele de tren către Viena sau Munchen.

Ei bine, nu-i neapărat necesar să fi fost finanțați. Siria și Irak-ul nu erau niște țări chiar sărace. Se spune că și acum, în situația în care se află țara, PIB-ul Siriei (ultimul declarat în 2013) pe cap de locuitor este mai mare decât cel al României. Pe urmă, doar Turcia a anunțat că are pe teritoriul ei peste 4 milioane de refugiați sirieni, în timp ce de la Alex Cumpănașu, prin ambasadorul Marii Britanii la București aflăm că Regatul Unit a cheltuit (investit?) peste un miliard(!) de lire sterline în taberele de refugiați din Siria. Chiar dacă gestul și cheltuiala sunt de neînțeles (cu un miliard de lire sterline se rezolva problema cu ISIS, precis, dar mărimea sumei mă face să bănuiesc că nu contribuabilul englez a plătit banii, ci aceștia au altă proveniență, să zicem operațiuni speciale cu armament în zona de conflict) asta mai înseamnă încă câteva milioane de refugiați chiar pe teritoriul Siriei. Dacă mai adaugăm și alte țări din zonă - Iordania, Israel, Iran, poate și Egiptul - sunt în jur de 8-10 milioane de refugiați care nu au sosit încă în Europa. Asta, în timp ce Europa este îngrozită de aproximativ 160 000 de refugiați ajunși în Grecia și Balcani.

Cifrele acestea îmi spun că nu chiar orice sirian își permite să bată drumul pe jos până în Europa. Ar fi mai degrabă vorba de cei din așa-numita upper-middle class, cei cu slujbe bune în timpurile bune și micii întreprinzători de succes. De asta nici nu vor să audă de România. Mai întâi, că nu este în drumul lor, iar un ocol peste Dunăre ar complica foarte mult lucrurile. Iar ca destinație, nici atât. Nici Grecia, nici Italia, nici Serbia, nici Ungaria, nici Austria nu sunt vizate ca destinație. Singura destinație: Germania, la limită, poate Franța.

De ce? Mai întâi că acolo au deja rude, prieteni, cunoscuți. Poate mulți au mai fost pe acolo mai demult în vizită. Apoi, refugiații aceștia sunt, cum am mai spus, oameni întreprinzători, ei vor să-și continue felul de viață cu care au fost obișnuiți. Vor, cel mai probabil să-și deschidă noi afaceri, să circule bani și mărfuri, iar pentru asta au nevoie de o piață dezvoltată, care să le ofere rapid bani și mărfuri, dar mai ales desfacere și clienți. România iese, așadar, din discuție.

De asta mă și amuză toată tevatura asta cu gardul. Măi, măi ce se mai dau de ceasul morții toți să-i țină departe de Germania pe refugiați! Să nu cumva să sufere vreo atingere fratele mai mare!

Dar nu numai că sunt amuzat, sunt și de-a dreptul uluit spre entuziasmat! Ungaria tocmai a început să ridice gard și la frontiera cu România! Asta înseamnă că frații unguri ardeleni la care veneau frații unguri de la Budapesta și Balaton de 14 martie să fluture împreuna stegulețe vor fi lăsați pe dinafară. Pentru că, iată, frontiera Europei s-a decis brusc pe Tisa și nu pe Carpați, ca până acum. Asta ar putea să însemne și că vom avea și noi voie să facem autostradă peste Carpați, în cele din urmă.

Pentru că, dacă încă nu s-a observat, în 1918 trei țări europene s-au format prin unire de teritorii autonome dependente de Austro-Ungaria: Cehoslovacia, Iugoslavia și România. Astăzi Cehoslovacia nu mai există, Iugoslavia nu mai există nici ea, iar marele rateu s-a numit 14 martie 1990 Târgu Mureș. Cum o fi reușit Ion Iliescu să țină atunci România întreagă, numai Domokos Geza ar putea ști. Dar Domokos Geza a murit demult, fie-i țărâna ușoară. Vadim Tudor a încercat să spună el ceva, dar nu l-a ascultat nimeni și, iată, astăzi a fost și el înmormântat, Dumnezeu să-l ierte!

Deci, cu voia dumneavoastră, a mai rămas poate ultimul de pe listă...

vineri, 31 iulie 2015

Ce mă deranjează la violurile din ultima vreme

Şi totuşi nu asupra gravităţii acestor fapte mă voi opri acum. Asta e - sper eu - clară pentru orice om întreg la minte din toate punctele de vedere. Dar, în timp ce în Ardeal şi Transilvania se construieşte societatea capitalistă multilateral dezvoltată (vezi asta), presa românească abundă de ştiri cu pedofili şi violatori din restul ţării, în special din Moldova. Viol Vaslui, viol Husi, pedofil Iaşi, viol Giurgiu etc.

Mă, da' în ţara asta, de când a venit Iohannis la Cotroceni s-au adunat toate brutele şi animalele doar în Moldova şi Regat în timp ce în Transilvania e doar fainoşag? Mă întreb şi eu aşa... poate nu o fi doar o campanie de spălare a creierelor.



joi, 23 iulie 2015

Faza cu Kovesi

Luni seara, la B1, la emisiunea lui Striblea, Ion Cristoiu era să o comită. De fapt a și comis-o, doar că nu s-au prins mulți.

Se apucă Ion Cristoiu ceva mai devreme să scrie la el pe blog că guvernul PDL a prelungit cu doi ani măsurile de austeritate pentru a obține banii necesari despăgubirilor mafiote de la ANRP (aici). Cică să sifoneze 1 miliard de euro. Striblea sesizează articolul și îl sună pe Cristoiu să vorbească în direct cu invitații săi, Radu Golban, Cristian Troncotă, Cătălin Ivan și încă doi. Din discuții reies două idei principale: că plățile de 1 miliard de euro sifonate de ANRP către samsarii de terenuri nu se puteau face fără știința ministrului de finanțe Ialomițianu și că banii aștia nu putea rămâne la niște georgei anonimi, ci s-au dus către alții.

Așa că Striblea îl sună pe Ialomițianu. Acesta nu răspunde inițial, dar sună el înapoi și le explică invitaților și lui Ion Cristoiu că de la Ministerul de Finanțe către ANRP nu s-au dat decât vreo 300 milioane de lei și că ministrul de finanțe nu are de ce să știe de plățile făcute de ANRP, pentru că ele sunt făcute din bugetul propriu ANRP și nu din bugetul de stat. 


- Pai și restul? Diferența până la 1 miliard de euro? întreabă Cristoiu.

- E din Fondul Proprietatea, zice Ialomițianu.

Aoleoooo! zic in sinea mea. La Fondul Proprietatea este Mark Gittenstein cel care taie și spânzură*, făcând bani pentru retrocedări ilegale din vânzarea proprietăților statului român! Mark Gittenstein, ultimul ambasador american de până acum în România, cel care a lăudat-o pe Kovesi oridecâteori s-a pus problema și o avea pe Macovei ca sursa 
de informare demnă de încredere.

Și na! când să cred că gata, nu o să mai aud nimic de ANRP și retrocedari ilegale cinci ani de acum înaninte, că se vor feri toți ca dracul de tămâie să se mai facă vreo analogie despre astea, uite ce fac niște senatori americani la interviul cu viitorul ambasador american în Romania, Hans Klemm: îi trasează acestuia în mod explicit sarcina să aibă grija de dna(!) Kovesi. Adică exact cea care are puterea sa facă ceva lumină privind locul unde s-au dus banii de la ANRP și deci de la Fondul Proprietatea, deci cui îi sifonează banii noștri Mark Gittenstein. Cumva or ajunge și prin Senatul american, nu știu... cine știe...? Codruța?


Emisiunea cu pricina, Ultimul Cuvânt, aici

Recomandarea Senatului american pentru ambasadorul Hans Klemm, aici.


_____________________________
*taie și spânzură nu se ia ad litteram, este o figură de stil. În limba română înseamnă că este șef, este o referire la poziția înaltă a șefului.



Întoarcerea la Răspuns

Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor
(Matei 3, 2)



Am aflat deunăzi că termenul "pocăință" nu există ca atare în limba ebraică. El este înlocuit de o expresie care se traduce prin întoarcere la răspuns. Îndemnul de a te pocăi în limba ebraică sună astfel: întoarce-te la răspuns.


În limba română pocăință înseamnă regret, căință, părere de rău și remușcare. Pentru un creștin înseamnă în plus și mărturisirea greșelii, a păcatelor, împreună cu regretul și remușcarea pentru acestea. Însă dacă termenul original este cel ebraic, atunci pocăința este ceva diferit de ceea ce se înțelege prin aceasta în mod obișnuit.


A te întoarce la răspuns presupune dintru început o căutare. Întoarcerea presupune o plecare, iar un răspuns presupune o căutare, o cercetare. Puși împreună cei doi termeni, întoarcerea la răspuns implică o căutare a unor răspunsuri convenabile și un refuz, totodată, a răspunsului celui căutat, unicul răspuns valid, Răspunsul.


Pocăința este așadar permisă doar celor care sunt în căutare, dar nu vor, sau nu știu, sau încă nu pot să găsească ceea ce caută. Răspunsul nu este totdeauna ușor de primit, de acceptat și de recunoscut. Stăruința în greșeală este pentru aceștia și o formă de autoînșelare la care, prin pocăință, trebuie să renunțe admițând adevărul, primind Răspunsul.


Pentru noi toți, pocăința este sinonimă părerii de rău. Ca întoarcere la răspuns, pocăința poate să implice acest sentiment, dar nu numai pe el, ci și o părere de bine. Pocăința se dezvăluie astfel și ca bucurie, nu doar ca regret. Pocăința este bucuria (re)găsirii răspunsului.


Fiul risipitor s-a pocăit, întorcându-se la tatăl său. El chiar s-a întors la Răspuns când după căutări întortocheate a înțeles că a stat până atunci mereu lângă răspuns fără să-l vadă. Dar fiul risipitor nu s-a pocăit pentru că i-a părut rău de cele făcute, ci i-a părut rău de cele făcute pentru că s-a pocăit; și s-a bucurat atunci când s-a întors acasă, la răspuns.


De aceea celor care nu caută nimic, ci trăiesc fără să-și pună întrebări sau fără să aibă țeluri, pocăința le este imposibilă. Abia când gândul lor se va desprinde de instinctul firii căzute pocăința le va fi posibilă. Așadar, sfântul Ioan Botezătorul nu se adresa tuturor, ci doar celor care căutau fără să vrea să găsească și celor care nu știau cum să o facă; celor care aveau urechi să audă. Ce spunea el era "iată, întoarceți-vă la Răspunsul care a fost mereu cu voi, dar care nu vă măgulea orgoliul și nu vă mângâia trupul. Răspunsul nu este ceea ce vreți voi să fie, ci este cel care este".


Drept cădere în concret, am să mă întreb pe final dacă limba ebraică se studiază la seminariile teologice ortodoxe sau la facultățile de teologie. Eu știu că nu, se studiază doar limba greacă. Studiul limbii grecești este un plus, dar lipsa studiului limbii ebraice este, desigur, o scădere. Se pierd, am convingerea, multe din înțelesurile originale ale cuvintelor creștine. Studiul limbii ebraice de către cei care urmează să devină păstori de suflete creștine ar însemna, nu-i așa, tot o întoarcere la... Răspuns.  



++++++++++++++++++++++++++++
UPDATE 19.09.2015

Există, trecută în cărțile de rugăciuni la "Rugăciunile de seară", dar folosită (și folositoare!) în multe alte ocazii, spusă imediat după rugăciunile începătoare, următoarea rugăciune:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii tăi. 
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Doamne, miluiește-ne pe noi că întru tine am nădăjduit, nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor.
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc. 

Iată, dar, că fără pocăință este doar nepricepere și, deci, neputință. Cât de vechi trebuie să fie primele două părți ale acestei rugăciuni! Poate chiar dinainte de Hristos.




luni, 22 iunie 2015

Grexit - și ce dacă? Despre greci

L-am auzit eu acum două zile pe Moise Guran la radio, zicea ceva de atitudinea ministrului grec de finanțe... că ar fi o prostie să o țină pe a sa "și dacă nu vă plătim, ce o să faceți?". Christine Lagarde ar fi numit cumva această poziție drept o copilărie.

Dar mie îmi place poziția ministrului grec și o consider foarte potrivită. Din moment ce instituțiile financiare care au pe mână destinele financiare ale lumii se străduiesc să elimine banii cash lăsându-ne "libertatea" de a folosi doar bani electronici - știu ei pentru ce - dacă aș fi ministrul grec de finanțe le-aș da și eu înapoi datoria tot în bani electronici. Uite așa, aș face un ordin de plată din contul meu cu sold zero în contul lor. Contul lor ar avea +3 mld. și al meu ar avea -3 mld. Ei și-ar primi banii, minusul din contul meu e problema mea. Aș chema IT-ul și i-aș cere să-l facă zero la loc sau, de ce nu, cu +oricât, ce contează? Dacă ar fi fost vorba de bani peșin, însemna ca Grecia să tipărească, dar cum nu are voie să tipărească euro, na! luați bani electronici, la fel cum ne dați și voi nouă, celor cu credite.

Dar să zicem că nu se poate. E un control internațional asupra softului care este folosit la transferul banilor iar un astfel de ordin de plată ar fi imposibil. Și ce-i cu asta? Grecia ar fi declarată în incapacitate de plată. Moise Guran zicea că în acest caz guvernul grec ar fi obligat să emită niște titluri de stat care ar ține loc de monedă paralelă pentru a putea să facă plăți către fondul de pensii, șomaj, alte instituții bugetare etc. Absolut corect. Cum zicea Moise Guran, ar putea să numească aceste titluri și drahme, ceea ce ar în semna de facto ieșirea Greciei din zona Euro. Totodata se estimează și că va urma o inflație galopantă, deci o mare sărăcie.

Ei, aici ne despărțim. Nu va urma nici o inflație galopantă. Adică nu este absolut necesar să urmeze așa ceva. Este suficient ca acele titluri de stat care țin loc de monedă să aibă o valoare fixă stabilită prin lege, de exemplu, 1 drahmă = 1 euro, iar plățile pe teritoriul Greciei să poată fi făcute concomitent în ambele monede. E ca și cum grecii și-ar lua dreptul de a tipări euro, fără să le spună euro. Bun, nimeni în afară de greci nu ar vrea aceste titluri de stat numite - să le zicem - drahme. Nici grecii nu le-ar vrea, dar nu au ce face, iar prin lege ele valorează fix cât un euro. Asta nu înseamnă decât că atitudinea ministrului grec este foarte potrivită: nu vă dau banii, ce faceți? Vă pot da drahme, dacă vreți, că dintr-astea tipăresc cât vreau. Și valorează fix un euro drahma, pentru că așa am stabilit eu că valorează banii mei.

Și, ca să fiu sigur că piața liberă nu se lasă influențată de faptul că nimeni nu vrea banii mei (acest lucru și numai acesta ar putea conduce la inflație galopantă) introduc mercurial la produsele de bază, fixez eu guvernul grec prețul de vânzare. A, n-ar mai fi piață liberă... Și?

------------------------------------------------

...și puțin despre greci în general:

Am avut ocazia să mi se povestească despre un festival grecesc care a avut loc în comunitățile de greci din Statele Unite, am văzut și poze. Grecii nu au uitat niciodată că sunt greci, indiferent în ce parte de lume ar fi. Și din câte am înțeles, nici nu se prea amestecă cu cei din jur, deși se integrează. Adică nu prea fac căsătorii mixte, chiar dacă se pot împrieteni și avea tot felul de alte relații cu cei din alte nații din jur. Am văzut în fotografii că grecii își duc Grecia cu ei oriunde se duc. Era acolo o mică Grecie în America.

Apoi, brusc, am înțeles. Grecii nu emigrează, grecii înființează colonii.

duminică, 8 martie 2015

Nu vreau să voteze diaspora. CCR e anticonstituțională

Doamne... da' rea mai e și Alina Gorghiu asta! E de o vehemență ieșită din comunul oamenilor cu bun simț. Și susține și niște aberații. Când astfel de lucruri vin de la o persoană de la nivelul ei politic, mă gândesc că nimic bun nu mai are cum sa urmeze, când, iată, poporul pare să-i susțină aberațiile (care nu sunt ale ei, originale, le-a preluat și ea de la alții și la mrârâie mai departe).

Hai, ca îl vrea plecat pe Victor Ponta, înțeleg, ce să vrea altceva? Nu pare să aibă nevoie de altceva. Dar de asta cu diaspora nu mai pot. Chiar nu mai pot. Se poate să se oprească sau să o oprească cineva? 

Mai întâi că votul prin corespondență ar fi neconstituțional. Sau, să nu mă pronunț eu pe partea asta, unde CCR face și desface cum o taie capul sau cum i se spune că i se taie capul. Dar fie prin corespondență, fie electronic, votul nu va mai fi secret. Secretul votului se pierde atunci când se va putea face relația între un anumit buletin de vot (fizic sau electronic), alegerea de pe acesta și persoana care a făcut-o. Ca să se evite votul multiplu va trebui să se cunoască expeditorul, iar conținutul va fi găsit în plic (sau în baza de date de pe serverul care primește votul de la o anume adresă IP și cu o anumită semnătură electronică). Altfel cum va putea fi cineva împiedicat sa voteze de sute, mii de ori?

Dar și mai cinstit și corect ar fi ca diaspora să nu mai voteze deloc. Sunt români și nu poți să le interzici drepturile, o să se spună, ba cică li s-au și interzis spun cei mai mulți. Ei, na?! Chiar așa? Dar ei unde trăiesc? În Franța, în Spania, Italia etc., oriunde, numai în România nu. Da, iar cei pe care îi votează ei se ocupă cu legile și administrația care se aplică doar pe teritoriul țării pe care tocmai au părăsit-o. Ei votează, dar nu suportă ceea ce au votat. E ca și cum cei din Hunta Certeze ar vota pentru primarul și consiliul local din București. 

Așa că verdictul lui Viliu este clar: diaspora nu trebuie să aibă dreptul la vot pentru ce se întâmplă în Romania. Să-și ceară drept de vot acolo unde stau și trăiesc, dacă vor sa fie reprezentați. 

...............................................

Și acum pe scurt și repede despre ultimile aberații ale CCR. Desigur, problema religiei în școli.

Mai întâi că decizia CCR face ca o lege în vigoare (legea învățământului) și foarte constituțională, din moment ce nu sesizat nimeni, nici măcar CCR, că ar fi altfel, să nu se poată aplica. Anume partea aceea care spune că orice modificare în legislație se aplică odată cu începerea noului an școlar.

Apoi, aberația cu cererea pe care cetățenii români trebuie să o facă. Eu n-am priceput, judecătorii ăștia de la CCR știu să citească? Uite ce scrie la Articolul 2 din Constituția României pe care se presupune că trebuie să o cunoască și să o apere: 

ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Aha. Când au luat decizia de a pune pe părinți să facă cerere pentru a beneficia copiii de învățământ religios, câți părinți puseseră cerere ca odraslele lor să fie scutite? Nu cumva abia acum un grup numit CCR exercită suveranitatea în nume propriu? Că tradițiile acelea ale poporului român, și idealurile Revoluției de la 1989, și garantarea învățământului religios și a liberului acces la valorile identitare de care se face pomenire în Constituție sunt încălcate grav tocmai prin această decizie. Și, iată, s-a dovedit, peste 90% din părinți au depus cereri astfel încât copiii lor să poată urma ora de religie. Unde e poporul, de care parte este, CCR? A cui constituție apărați voi?    

duminică, 1 februarie 2015

Pa SRI, mon amour...

Unul dintre motivele pentru care SRI a susţinut cu insistenţă legile Big Brother este legat de relaţia de apropiere pe care o are cu serviciile de informaţii din străinătate a spus Cristian Tudor Popescu în timpul emisiunii Gândul Live
„În atitudine şi în mentalitate, SRI se consideră subordonat mai degrabă „structurilor superioare”, serviciilor secrete ale NATO decât politicienilor români, decât adminstraţiei române şi, aici e grav, decât justiţiei din România”, a spus acesta (aici).

Traian Basescu afirma cu subiect si predicat la TV ca Alina Bica si Elena Udrea au fost filate si fotografiate la Paris de serviciile secrete straine. Foarte interesant ca felul in care isi cheltuie banii (cash, ca sa ne intelegem, nu cu plati bancare) potentii de la Bucuresti devine obiect de filaj pentru serviciile secrete ale altor tari aliate…

Modul in care Alina Bica a fost saltata arata ca CTP are dreptate, SRI este subordonat unora din afara si nu se subordoneaza justitiei romanesti, iar DNA a primit ordinul via SRI sa o aresteze (maintenant!) pe sefa de la crima organizata din Romania (da, chiar asa!). Pe undeva, mai bine, as fi tentat sa o spun, anumite fapte chiar trebuie pedepsite si de justitia omeneasca.

Urmeaza insa un atac furibund la adresa SRI din partea Elenei Udrea de la care aflam ca ex-ul ei facea afaceri chiar cu sefii de la serviciu (aha, deci d-aia nu trec ei toti banii furati in declaratiile de avere, pentru ca intr-adevar nu-i mai au pe toti, au cotizat la cineva mai sus ca sa-i protejeze, dar ce sa-i faci, seful lor nu e din tara aceasta si are alte scopuri), atacul este corelat cu autodemisia lui Maior din fruntea serviciului dar nu inainte sa spuna ca daca ceva se va intampla in tara aceasta nu el e vinovat, ci… CCR!

Asadar, pot sa ma intreb si eu care o fi fost motivul filarii de la Paris, ce li s-a parut acelora suspect la Alina Bica si Elena Udrea si ce stie Maior ca ni se pregateste si se spala acum repede pe maini? Pot.

Omar Haysam, sirian si invinuit de terorism international o mai fi tot in Romania, Dom’ Profesor ala tot nu am aflat cine este si nici nu se omoara nimeni sa ne spuna… Si uite asa ma intorc iar la Traian Basescu cel cu care am inceput sa ma intreb.