Postare prezentată

Etica capitalistă și spiritul ortodoxiei

"Biserica fiind sobornicească în toate părțile sale, fiecare dintre mădularele sale - nu numai clerul, ci și fiecare laic - este chemat...

luni, 16 octombrie 2017

Așează vs. așază. Dacă vă pasă, îndrăzniți

Sâmbăta, parcă, la postul Antena 3 are emisiune o femeie bine intenționată cu privire la limba română, pe numele ei Ana Iorga. Dacă nu mă înșel în privința zilei, sâmbăta trecută a dezbătut problema lui așează vs. așază. Evident s-a poziționat de partea DEX-ului și ne-a spus ca e corect așază.

Fals.
Evident, este greșit, altfel nu mă oboseam să scriu ceva în seara aceasta.

Ca să demonstram greșeala DEX-ului, a Anei Iorga și, probabil, a lingviștilor de la Academia Română care sunt preocupați de corectitudinea limbii române, dar nu se pricep prea mult la ea, trebuie să vedem cum au gândit problema. Mai întâi, cum arată în DEX, pe dexonline.ro conjugarea verbului a așeza:

verb (VT30)
Surse flexiune: DOR
infinitivinfinitiv lungparticipiugerunziuimperativ pers. a II-a
(a) așezaașezareașezatașezândsingularplural
aașezați
numărulpersoanaprezentconjunctiv prezentimperfectperfect simplumai mult ca perfect
singularI (eu)ez(să) așezașezamașezaiașezasem
a II-a (tu)ezi(să) așeziașezaiașezașiașezaseși
a III-a (el, ea)ază(să) așezeașezaașezăașezase
pluralI (noi)așezăm(să) așezămașezamașezarămașezaserăm
a II-a (voi)așezați(să) așezațiașezațiașezarățiașezaserăți
a III-a (ei, ele)ază(să) așezeașezauașezaașezaseră

Tabelul este preluat în întregime de pe dexonline.ro. Am scris însă cu aldine ceea ce ei au considerat că este rădăcina (radicalul) cuvântului, pe coloana cu timpul prezent la modul indicativ. (Aceeași situație o găsim și la imperativ, dar nu m-am mai obosit). Am să încerc o reconstituire a modului lor de a gândi, a celor care au scornit această regulă.

Ei se leagă de necesitatea - în viziunea lor, o regulă - de a păstra radicalul în toate cazurile cât mai nealterat, dar ajung la concluzia că ne aflăm în fața unei alternanțe fonetice (!). Așadar, așaz este o alternață fonetică pentru radicalul așez.
Argumente ar fi, și chiar confuziile care se pot face cu regula de conjugare a unor verbe tot de conjugarea I, cum ar fi a lucra sau a trișa sunt argumente tot în favoarea lui așază și în detrimentul lui așează. Să vedem:

verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitivinfinitiv lungparticipiugerunziuimperativ pers. a II-a
(a) trișatrișaretrișattrișândsingularplural
trișeatrișați
numărulpersoanaprezentconjunctiv prezentimperfectperfect simplumai mult ca perfect
singularI (eu)trișez(să) trișeztrișamtrișaitrișasem
a II-a (tu)trișezi(să) trișezitrișaitrișașitrișaseși
a III-a (el, ea)trișea(să) trișezetrișatrișătrișase
pluralI (noi)trișăm(să) trișămtrișamtrișarămtrișaserăm
a II-a (voi)trișați(să) trișațitrișațitrișarățitrișaserăți
a III-a (ei, ele)trișea(să) trișezetrișautrișatrișaseră

Trecem peste eroarea de pe dexonline.ro care pune verbul a trișa la conjugarea a II-a deși infinitivul său se termină în -a, și vedem că pe coloana care ne interesează, dar și pe toate celelalte coloane, conjugările verbului a trișa păstrează nealterat radicalul triș.

La fel și verbul a lucra, cu aceeași greșeală pe dexonline.ro, și cu o de neînțeles variantă a doua, deși în definiții este dată ca regionalism:

verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitivinfinitiv lungparticipiugerunziuimperativ pers. a II-a
(a) lucralucrarelucratlucrândsingularplural
lucrealucrați
numărulpersoanaprezentconjunctiv prezentimperfectperfect simplumai mult ca perfect
singularI (eu)lucrez(să) lucrezlucramlucrailucrasem
a II-a (tu)lucrezi(să) lucrezilucrailucrașilucraseși
a III-a (el, ea)lucrea(să) lucrezelucralucrălucrase
pluralI (noi)lucrăm(să) lucrămlucramlucrarămlucraserăm
a II-a (voi)lucrați(să) lucrațilucrațilucrarățilucraserăți
a III-a (ei, ele)lucrea(să) lucrezelucraulucralucraseră
verb (VT90)infinitivinfinitiv lungparticipiugerunziuimperativ pers. a II-a
(a) lucralucrarelucratlucrândsingularplural
lucrălucrați
numărulpersoanaprezentconjunctiv prezentimperfectperfect simplumai mult ca perfect
singularI (eu)lucru(să) lucrulucramlucrailucrasem
a II-a (tu)lucri(să) lucrilucrailucrașilucraseși
a III-a (el, ea)lucră(să) lucrelucralucrălucrase
pluralI (noi)lucrăm(să) lucrămlucramlucrarămlucraserăm
a II-a (voi)lucrați(să) lucrațilucrațilucrarățilucraserăți
a III-a (ei, ele)lucră(să) lucrelucraulucralucraseră

De ce l-am înroșit pe lucră: pentru că forma sa conjugată - ca regionalism - are aceeași formă cu așază, probabil răspunzând la aceeași regulă, repet, regională, deci nu proprie limbii literare sau, dacă vreți, standard.

Bun, până aici pare că domnii (și doamnele) răspunzători (respectiv răspunzătoare) de claritatea și corectitudinea limbii române au dreptate.
Ei bine, n-au. Regula lor se aplică la rădăcini (radicali) dintr-o silabă: triș, lucr etc. Așez este un radical din două silabe. Or, când avem două silabe, limba se comportă, evident, altfel, pentru că limba întâi vorbește, adică primul ei caracter este de oralitate. Acolo își creează (! -ează) regulile. (Și aici ar fi o discuție, dacă a crea este de conjugarea I, sau a II-a cum o dă DEX-ul, dar o lăsăm, nu are importanță pentru corectitudinea folosirii limbii române). Astfel avem verbele a cuteza sau a reteza.

Să vedem ce zice DEX-ul:

verb (VT25)
Surse flexiune: DOR
infinitivinfinitiv lungparticipiugerunziuimperativ pers. a II-a
(a) cutezacutezarecutezatcutezândsingularplural
cuteacutezați
numărulpersoanaprezentconjunctiv prezentimperfectperfect simplumai mult ca perfect
singularI (eu)cutez(să) cutezcutezamcutezaicutezasem
a II-a (tu)cutezi(să) cutezicutezaicutezașicutezaseși
a III-a (el, ea)cutează(să) cutezecutezacutezăcutezase
pluralI (noi)cutezăm(să) cutezămcutezamcutezarămcutezaserăm
a II-a (voi)cutezați(să) cutezațicutezațicutezarățicutezaserăți
a III-a (ei, ele)cutează(să) cutezecutezaucutezacutezaseră


verb (VT25)
Surse flexiune: DOR
infinitivinfinitiv lungparticipiugerunziuimperativ pers. a II-a
(a) retezaretezareretezatretezândsingularplural
retearetezați
numărulpersoanaprezentconjunctiv prezentimperfectperfect simplumai mult ca perfect
singularI (eu)retez(să) retezretezamretezairetezasem
a II-a (tu)retezi(să) reteziretezairetezașiretezaseși
a III-a (el, ea)retează(să) retezeretezaretezăretezase
pluralI (noi)retezăm(să) retezămretezamretezarămretezaserăm
a II-a (voi)retezați(să) retezațiretezațiretezarățiretezaserăți
a III-a (ei, ele)retează(să) retezeretezauretezaretezaseră

Sper că este evident pentru oricine (desigur, mai puțin pentru cei cu doctorate în limba română) că nu putem spune și nu vom spune niciodată retază și cutază. Aici nu mai avem nici o alternanță. Aici se vede că regula este cu totul alta decât și-o imaginează ăștia cu doctorate, dar analfabeți funcțional (adică, așa cum ni se explică, ei știu să, dar nu pricep ce).

Mai am de spus că o regulă nu este întărită de excepții, așa cum se spune în popor. Dimpotrivă, excepțiile slăbesc și chiar distrug regula. Limbajul, deci limba unui popor, este cu atât mai evoluat cu cât este mai structurat, adică are reguli mai clare și mai puternice și cât mai puține excepții. Eu prefer să vorbesc o limbă evoluată. Îi las pe noii lingviști ai limbii române să fie niște primitivi.

Dar dacă și vouă celor care citiți din întâmplare (sau nu) cele de mai sus vă pasă, atunci îndrăzniți: vorbiți și scrieți corect românește, limba românească.


P.S. S-ar putea spune că a trișa are și el radicalul din două silabe, acesta nefiind triș ci trișez. Ei bine, nu, pentru că la timpurile trecut (imperfect, perfectul simplu, mai mult ca perfectul) se păstreză triș, și nu trișez. De altfel, și infinitivul este a trișa.