Am aflat de curand de ce la 15 ani nu am putut sa-l citestc pe Panait Istrati. Nu imi placea deloc si am hotarat atunci ca nu merita sa citesc mai departe un singur rand din ce a scris braileanul. Avem in jur de 15 ani si la varsta aceea cautam in carti povestea lor, iar la Panait Istrati nu gaseam ceea ce voiam. Am gasit-o acum: povestea la Panait Istrati este chiar in personajele sale. De aceea Panait Istrati nu are nevoie de multe pagini pentru a spune povesti la fel de mari ca in romanele foileton. Nu trebuie sa cunosti nemijlocit faptele ci e suficient sa ajungi sa cunosti oamenii ca sa ajungi sa le intelegi si sa le cunosti viata.
Fara indoiala, Codin este un Jean Valjean autohton, lumea lor este insa in oglinda. Spre deosebire de cel original, Codin nu are de luptat o viata impotriva unui Javert fanatic, nu al datoriei, cum s-a spus, ci al preconceptiei despre felul neschimbator al omului, un om hotarat sa scape societatea de raul ce nu poate fi indreptat, un om extrem de principial, de-a dreptul obtuz, insa dispus in cele din urma sa inteleaga si sa-si asume vina intregii sale vieti; ci Codin are de infruntat o lume al carei singur principiu este domnia asupra momentului, o lume care nu este dispusa sa isi asume, nici ea nici cei care o compun, spre deosebire de Javert, vreo responsabilitate, vreun tel sau vreo recunostinta. Ca si Jean Valjean la Victor Hugo, cel care se schimba este Codin, dar in celalalt sens, in timp ce neschimbat ramane doar adversarul sau, lumea in care traieste. De remarcat ca Javert este totusi un om bun care staruie in greseala fara sa o inteleaga, sfarsind insa prin a o intelege, in timp ce lumea lui Codin este o lume rea care sfarseste facand paradoxal un bine omorand cu si din rautate raul pe care tot ea il nascuse dar mai ales il prefacuse.
Si la Hugo si la Istrati mor in final personajele in care se da o lupta interioara. Dar daca Hugo isi omoara pesonajul Javert, in mod simbolic omorand raul pe care acesta deja nu il mai putea face, lumea lui Istati omoara la propriu un Codin dispus din ce in ce mai mult sa se lase vrajit raul din ea. Javert moare pentru ca in lumea lui viata sa nu mai avea sens, in timp ce Codin este omorat pentru ca viata sa abia incepea sa aiba un sens in lumea in care traieste. Pentru Istrati, Javert este imposibil in timp ce Jean Valjean este declarat invins pentru ca lumea lui Istrati nu este spectatoare la drama pesonajelor, vazandu-si cumva de ale sale, nu personajele se implica in viata lumii ci lumea se implica in viata personajelor.
Nu ma pot opri sa fac si o paralela intre jupan Thenardier si Kir Nicola. Si in cazul lor situatia este inversata desi asemanatoare. Dar daca Thenardier este judecat de lume dupa ceea ce arata ca este, Kir Nicola este judecat de oameni dupa ceea ce sunt cei care il judeca. Iata de ce amandoi sunt niste ticalosi, dar substantial diferiti. Amandoi pastreaza aceeasi distanta intre ei si restul lumii dar, din nou, lumea este cea care face diferenta prin modul in care ea se implica in viata lor. Desigur, poate si datorita acestui fapt, Cosette nu poate exista in lumea lui Panait Istrati, caci suferinta Cosettei nu ar fi scapat unei lumi foarte atente la tot ce ar putea sa-i fie ascuns. Cosette insasi s-ar fi transformat prin contactul cu o astfel de lume care i-ar fi dat probabil destule ocazii de a nu mai fi Cosette.
Si daca lumea lui Victor Hugo este a sa in intregime, chiar daca inspirata, lumea lui Panait Istrati este de aceasta data o lume reala, care exista si care nu l-a citit pe Victor Hugo, dar inca mai traieste in noi si este la fel sau chiar mai mizerabila.
