Foarte pe scurt despre democrație

Mă tot bate la cap un prieten că nu mai scriu, nu mai zic, nu mai fac... Aș putea răspunde - și chiar o fac de multe ori -  că nu prea mai sunt multe de spus, scris, făcut. E cam gata. Cine se putea lămuri s-a lămurit până acum că lucrurile nu merg prea grozav cu lumea. Lumea este razna. 

Ei, și acum vine întrebarea, de ce este lumea razna? Și aici mă încumet să răspund în scris: pentru că lumea funcționeză pe baza unor concepte definite greșit, sau greșit înțelese. De aici apar diferențe și decalaje majore între ceea ce speră lumea să găsească și ceea ce primește, între ceea ce lumea crede că face și rezultatul acțiunilor ei. Cum s-ar spune, lumea moare de disonanță cognitivă.

Să iau mai întâi democrația. Nu voi vorbi mult, o voi face așa, inginerește, cu "dacă... atunci". Au scris mulți alții înaintea mea mii de tone de maculatură pe această temă. Așa că voi fi scurt.

Democrația este un mod de organizare a societății. Nu e cazul să o definim prin ea însăși, pentru că nu este un perpetuum mobile, democrația nu generează democrație și nici nu se fundamentează pe ea însăși. Deci, o definiție a democrației ar fi mai corect făcută prin raportare fie la ceea ce o diferențiază de alte moduri de organizare a societății, fie prin ceea ce face ea, prin modul ei de a face lucruri. De aici rezultă că nu putem avea o singură definiție a democrației, iar definiții ale ei vom putea emite oridecâteori avem nevoie, în funcție de context.

Să mă opresc, deci, la ceea ce fundamentează democrația, adică demosul. Aceasta este și principala ei problemă, anume definirea sau, mai degrabă, circumscrierea demosului. Cine este demosul? Acestă întrebare este esențială pentru democrație.

Majoritatea oamenilor ar răspunde la această întrebare conform a ceea ce vad în jur: noi suntem demosul, toți suntem demosul. Ei bine, nu-i chiar așa. Simpla existență a unui individ nu-l face automat demos. Sau nu ar trebui să fie așa, iar dacă este, atunci aici avem prima pană a democrației. Demosul antic atenian, cel care a dat numele său democrației, era format din oameni liberi. Iată așadar prima caracteristică a democrației: democrația se fundamentează pe libertatea oamenilor liberi.  Am să subliniez asta: libertatea oamenilor liberi. Știu pare o exprimare pleonastică sau în cel mai fericit caz redundantă, dar nu este așa. Oamenii erau liberi nu pentru că puteau face ce vor, ci pentru că aveau drepturi. Libertatea este în acest caz dreptul de a face anumite lucruri pe care alții nu aveau voie să le facă. Ca o concluzie preliminară, demosul este format din oamenii cu drepturi anumite, drepturi în plus față de alți oameni. Democrația nu este în esența ei egalitarism, dimpotrivă.

Dar nu numai drepturi aveau oamenii liberi. Ei aveau și îndatoriri. Cu toate acestea, libertatea lor nu avea de suferit, pentru că îndatoririle nu erau făcute ca să îi constrângă, ci erau responsabilități asumate. Demosul era deci format din oameni responsabili, iar măsura responsabilității lor era îndeplinirea îndatoririlor. Iar responsabilitatea acesta trebuia să fie dovedită de fiecare dată când era nevoie. Ca o paranteză, legile engleze antice abundă de menționarea calităților de oameni gospodari, responsabili, bine văzuți de comunitate ca garanție a competenței pentru anumite funcții publice. 

Se regăsește aici a doua pană a democrației: responsabilitatea demosului. Fără dovada responsabilității fiecărui membru al demosului, democrația nu poate să existe - nu să funcționeze cum se spune îndeobște la televizor de către așa-zișii mari ziariști, pentru că democrația există doar atât timp cât funcționează și, după cum spuneam mai sus, nu se fundamentează pe ea însăși, deci nu are o existență independentă de ceea ce o caracterizează.

Să recapitulez. Democrația nu are legătură cu egalitatea, ci cu responsabilitatea. Dacă toți putem fi potențial demos, practic nu are cum să rămână toată lumea demos, pe parcurs, odată cu funcționarea democrației se va pierde în mod necesar din numărul celor care compun demosul. Nu toți oamenii sunt responsabili. Dacă nu se întâmplă așa, atunci democrația are o mare problemă, nu există. O organizare socială care nu construiește mecanisme prin care membrii ei să își dovedească responsabilitatea oridecâteori este nevoie nu este democrație. Iar cum democrația este dependentă de alegerile pe care le face demosul, un demos iresponsabil nu poate alege corect. Oamenii ar trebui să înțeleagă că nu alegerile garantează democrația, ci alegerile lor responsabile. Nu se poate fără aceasta, și dacă lumea nu se mai simte bine în democrație este pentru că de fapt nu există democrație, întrucât lipsa acesteia este rezultatul alegerilor lor iresponsabile.

Și în cele din urmă, alegerile iresponsabile duc la restrângerea drepturilor. S-a văzut acest lucru de curând? S-a văzut. Și va mai fi la fel. Să nu spună nimeni că nu am zis.  

Nu vreau să voteze diaspora. CCR e anticonstituțională

Doamne... da' rea mai e și Alina Gorghiu asta! E de o vehemență ieșită din comunul oamenilor cu bun simț. Și susține și niște aberații. Când astfel de lucruri vin de la o persoană de la nivelul ei politic, mă gândesc că nimic bun nu mai are cum sa urmeze, când, iată, poporul pare să-i susțină aberațiile (care nu sunt ale ei, originale, le-a preluat și ea de la alții și la mrârâie mai departe).

Hai, ca îl vrea plecat pe Victor Ponta, înțeleg, ce să vrea altceva? Nu pare să aibă nevoie de altceva. Dar de asta cu diaspora nu mai pot. Chiar nu mai pot. Se poate să se oprească sau să o oprească cineva? 

Mai întâi că votul prin corespondență ar fi neconstituțional. Sau, să nu mă pronunț eu pe partea asta, unde CCR face și desface cum o taie capul sau cum i se spune că i se taie capul. Dar fie prin corespondență, fie electronic, votul nu va mai fi secret. Secretul votului se pierde atunci când se va putea face relația între un anumit buletin de vot (fizic sau electronic), alegerea de pe acesta și persoana care a făcut-o. Ca să se evite votul multiplu va trebui să se cunoască expeditorul, iar conținutul va fi găsit în plic (sau în baza de date de pe serverul care primește votul de la o anume adresă IP și cu o anumită semnătură electronică). Altfel cum va putea fi cineva împiedicat sa voteze de sute, mii de ori?

Dar și mai cinstit și corect ar fi ca diaspora să nu mai voteze deloc. Sunt români și nu poți să le interzici drepturile, o să se spună, ba cică li s-au și interzis spun cei mai mulți. Ei, na?! Chiar așa? Dar ei unde trăiesc? În Franța, în Spania, Italia etc., oriunde, numai în România nu. Da, iar cei pe care îi votează ei se ocupă cu legile și administrația care se aplică doar pe teritoriul țării pe care tocmai au părăsit-o. Ei votează, dar nu suportă ceea ce au votat. E ca și cum cei din Hunta Certeze ar vota pentru primarul și consiliul local din București. 

Așa că verdictul lui Viliu este clar: diaspora nu trebuie să aibă dreptul la vot pentru ce se întâmplă în Romania. Să-și ceară drept de vot acolo unde stau și trăiesc, dacă vor sa fie reprezentați. 

...............................................

Și acum pe scurt și repede despre ultimile aberații ale CCR. Desigur, problema religiei în școli.

Mai întâi că decizia CCR face ca o lege în vigoare (legea învățământului) și foarte constituțională, din moment ce nu sesizat nimeni, nici măcar CCR, că ar fi altfel, să nu se poată aplica. Anume partea aceea care spune că orice modificare în legislație se aplică odată cu începerea noului an școlar.

Apoi, aberația cu cererea pe care cetățenii români trebuie să o facă. Eu n-am priceput, judecătorii ăștia de la CCR știu să citească? Uite ce scrie la Articolul 2 din Constituția României pe care se presupune că trebuie să o cunoască și să o apere: 

ARTICOLUL 2

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Aha. Când au luat decizia de a pune pe părinți să facă cerere pentru a beneficia copiii de învățământ religios, câți părinți puseseră cerere ca odraslele lor să fie scutite? Nu cumva abia acum un grup numit CCR exercită suveranitatea în nume propriu? Că tradițiile acelea ale poporului român, și idealurile Revoluției de la 1989, și garantarea învățământului religios și a liberului acces la valorile identitare de care se face pomenire în Constituție sunt încălcate grav tocmai prin această decizie. Și, iată, s-a dovedit, peste 90% din părinți au depus cereri astfel încât copiii lor să poată urma ora de religie. Unde e poporul, de care parte este, CCR? A cui constituție apărați voi?    

Pa SRI, mon amour...

Unul dintre motivele pentru care SRI a susţinut cu insistenţă legile Big Brother este legat de relaţia de apropiere pe care o are cu serviciile de informaţii din străinătate a spus Cristian Tudor Popescu în timpul emisiunii Gândul Live
„În atitudine şi în mentalitate, SRI se consideră subordonat mai degrabă „structurilor superioare”, serviciilor secrete ale NATO decât politicienilor români, decât adminstraţiei române şi, aici e grav, decât justiţiei din România”, a spus acesta (aici).

Traian Basescu afirma cu subiect si predicat la TV ca Alina Bica si Elena Udrea au fost filate si fotografiate la Paris de serviciile secrete straine. Foarte interesant ca felul in care isi cheltuie banii (cash, ca sa ne intelegem, nu cu plati bancare) potentii de la Bucuresti devine obiect de filaj pentru serviciile secrete ale altor tari aliate…

Modul in care Alina Bica a fost saltata arata ca CTP are dreptate, SRI este subordonat unora din afara si nu se subordoneaza justitiei romanesti, iar DNA a primit ordinul via SRI sa o aresteze (maintenant!) pe sefa de la crima organizata din Romania (da, chiar asa!). Pe undeva, mai bine, as fi tentat sa o spun, anumite fapte chiar trebuie pedepsite si de justitia omeneasca.

Urmeaza insa un atac furibund la adresa SRI din partea Elenei Udrea de la care aflam ca ex-ul ei facea afaceri chiar cu sefii de la serviciu (aha, deci d-aia nu trec ei toti banii furati in declaratiile de avere, pentru ca intr-adevar nu-i mai au pe toti, au cotizat la cineva mai sus ca sa-i protejeze, dar ce sa-i faci, seful lor nu e din tara aceasta si are alte scopuri), atacul este corelat cu autodemisia lui Maior din fruntea serviciului dar nu inainte sa spuna ca daca ceva se va intampla in tara aceasta nu el e vinovat, ci… CCR!

Asadar, pot sa ma intreb si eu care o fi fost motivul filarii de la Paris, ce li s-a parut acelora suspect la Alina Bica si Elena Udrea si ce stie Maior ca ni se pregateste si se spala acum repede pe maini? Pot.

Omar Haysam, sirian si invinuit de terorism international o mai fi tot in Romania, Dom’ Profesor ala tot nu am aflat cine este si nici nu se omoara nimeni sa ne spuna… Si uite asa ma intorc iar la Traian Basescu cel cu care am inceput sa ma intreb.

Premisele unei dictaturi in Romania

Eu nu zic ca va fi. Dar este foarte posibil sa fie. Nu oricand, ci anul acesta dupa alegerile din noiembrie. Am mai scris despre asta aici (http://branza.blogspot.ro/2013/07/12-luni-de-libertate-scenariul-de-pe.html). Contextul nu este doar unul romanesc, este o increngatura de situatii si pozitii favorabile, interne si internationale, pentru o dictatura in Romania. Contextul acesta nu a aparut spontan ieri, este pregatit de zeci de ani, este urmarea unor constante politice la nivel international si national vechi de sute de ani. Nu voi incerca sa le demonstrez acum, ele sunt evidente si le-au vazut si altii (a se urmari linkurile de aici din postarea anterioara, pare ca am anticipat ceea ce altii au cheltuit ceva timp sa demonstreze). Acum doar voi prezenta posibilele consecinte ale acestei stari de fapt in care ne aflam.

Rusia are nevoie de culoarul format din Moldova si Tara Romaneasca pentru a-si urmari scopul ei de a avea iesire la Mediterana. Este esential pentru Rusia sa nu ramana izolata pe continent, iar iesirea din Marea Neagra, Bosforul, este controlata de Turcia, o tara nu tocmai prietena Rusiei, nici istoric, nici din perspectiva politicii de aliante. Oricate tratate internationale ar fi semnate in legatura cu Bosforul, la nevoie, Rusia stie prea bine, nu conteaza nici cat o ceapa degerata.

Implicarea istorica a Rusiei in politica balcanica are de fapt acest scop: deschiderea Rusiei catre sud, la Marea Mediterana. Tito (Iosif Broz) in 1948 si apoi Ceausescu s-au opus si interpus drumului Rusiei catre sud. Dupa ce Occidentul a trecut usor peste diferentele ideologice ce il despartea de Rusia - Sovietica la acea data - si s-a aliat cu aceasta impotriva Germaniei lui Hitler, acelasi Occident a dovedit ca ideologia insasi conteaza prea putin atunci cand interesele geopolitice o cer. Sprijinul acordat de occidentali lui Tito si lui Ceausescu a trecut peste scrupulele de natura ideologica, ba chiar si peste cele de alianta politico-militara tocmai pentru ca servea unor interese contrare Rusiei si ii bloca acesteia culoarul moldo-valah si iesirea la Marea Adriatica si, deci, la Mediterana.

In momentul in care s-a dovedit ca sistemul comunist este un drum infundat, Rusia s-a gandit probabil sa-si renegocieze pozitia cedand Berlinul si centrul Europei contra deschiderii catre sud. Parea un schimb reciproc avantajos, Europa avea nevoie de partea sa lipsa, SUA avea nevoie sa faca o concesie Germaniei, ceva mai mult decat declaratia "Ich bin ein berliner", iar Rusia urma sa-si primeasca fructul oprit. N-am fost acolo, dar la Malta aproape sigur pentru asta au batut palma Gorbaciov si Bush senior. Fiecare si-a spus dorinta si nici unul dintre ei nu s-a opus.

Sigur, mai erau unele bariere de trecut. Prima s-a numit Romania lui Ceausescu. Gorbaciov a facut vestita sa vizita in Romania unde a vrut sa afle daca Ceausescu era dispus sa faca si el parte din conventia de la un nivel mult mai inalt. Daca nu el, atunci poate Romania. Rusia voia sa se asigure ca aici nu mai are piedici. Dar daca sunt... atunci e bine de stiut ca Rusia nu are nevoie de Transilvania pentru a-si asigura culoarul moldo-valah catre sudul Dunarii. Drept raspuns Ceausescu a inceput sa spuna ceva de raptul Basarabiei. Asa ca "Revolutia" a inceput la Timisoara, declansata de un pastor maghiar si a continuat ceva mai tarziu cu revolta ungurilor de la Targu Mures si intoxicarea de presa la nivel international numita Mihaila Cofariu.

In aceasta cheie, multe din enigmele lui decembrie 1989 isi gasesc justificarile si motivatiile. Agenturile straine pomenite de Ceausescu au fost reale si se intelege de ce generalul Milea s-a sinucis. Nu exista militar roman (hai poate unu-doi rataciti) care sa nu il fi apreciat la superlativ pe generalul Milea, Ministrul Apararii din decembrie 1989. L-ar fi urmat fara gres sau ezitare si toti stiu in sinea lor ca Armata Romana ar fi opus rezistenta oricarei intrari pe teritoriul Romaniei a armatelor rusesti. Insa dupa sinuciderea lui Milea, urmatorul ministru la Apararii, Nicolae Militaru a cerut explicit interventia trupelor rusesti in Romania. Multe din "accidentele" revolutiei pot fi explicate astfel, in armata erau multi care nu ar fi ascultat ordinele lui Militaru si o razmerita in Armata a fost atunci la un pas sa se intample. Banuiala ca unele dintre trupe ar fi ascultat de comanda lui Militaru a facut victme in randul soldatilor in decembire 1989 si nu lipsa de comunicare sau degringolada. Nicolae Militaru a si fost demascat apoi ca fiind agent sovietic (pentru cei mai tineri, agent al rusilor).

Nu stiu in ce fel, dar cumva, Ion Iliescu a reusit sa pastreze atunci Romania intreaga. Si apoi, ceva s-a intamplat. Romania i-a facut pe occidentali si mai ales pe americani sa inteleaga ca pot sa nu isi tina angajamentul de la Malta. Nu din vina lor ci din vointa noastra. Vointa noastra ar putea sa schimbe planurile celor mari (a cata oara in istorie!?) inclinand balanta catre unul dintre cei alesi de noi. Din punctul nostru de vedere, culoarul rusilor catre Mediterana este inchis si nu vrem sa il deschidem asa, pur si simplu. Cu rusii ne-am mai fript noi de-a lungul vremurilor.

Si atunci lucrurile s-au schimbat. Greu, pentru ca intelegrea era totusi intelegere, dar si vointa libera a statelor trebuie macar de ochii lumii respectata, Romania a ramas intreaga si a trecut cu arme si bagaje in tabara cealalta.

Dar, Romania are o lunga istorie in care si-a schimbat optiunile in functie de felul in care intrepreta politic momentul istoric. Germania stie asta mult prea bine si Germania este cea care conduce astazi Europa. Asa ca Occidentul s-a asigurat ca si in cazul in care Romania defecteaza, Rusia tot nu ajunge la Mediterana: razboiul din Iugoslavia s-a incheiat cu inchiderea Serbiei - aliatul istoric al Rusiei - pe continent in Peninsula Balcanica, fara deschidere la mare, fara iesire la Mediterana. Apoi, Romania este tinuta in sah cu spectrul ruperii de Transilvania in cazul in care are cele mai mici semne ca ar putea sa defecteze. Daca tot ne-am predat, atunci trebuie sa o fi facut complet. Solul, subsolul si toata economia care a prezentat interes nu ne mai apartine ci s-a dat in schimbul apartenentei noastre la blocul vestic numit Uniunea Europeana. Restul, cat a mai ramas, a fost dezafectat si distrus, in cazul cel mai fericit vandut la fiare vechi. Nimic din ce mai e in Romania nu mai e al nostru. O razgandire a Romaniei in privinta taberei din care face parte ar fi un dezastru pentru Romania: teritoriul injumatatit, economia distrusa, poporul saracit si adus la sapa de lemn, dependenta totala de vest sau est in ceea ce priveste resursele, chiar daca sunt pe teritoriul nostru. Occidentul s-a asigurat ca daca tot si-a incalcat angajamentele, orice fisura in sistem ar costa foarte scump pe cel care o face. (Mai e ceva ce inca nu au reusit sa ne faca sa vindem, sau sa privatizam, cum se zice acum: Portul Constanta. De aici si felul in care Radu Mazare si Nicusor Constantinescu sunt urmariti de ceea ce se numeste la noi justitie)

Altfel, angajamentul occidentului imi pare a fi total: nu poti sa iti incalci angajamentele cu jumatati de masura, daca o faci, o faci total. Si pentru ca ei stiu ce fel de tara este Romania, si-au luat masuri de siguranta. Pentru ca daca un agent sovietic ca generalul Militaru a putut ajunge ministru al Apararii, atunci cu siguranta agenti rusi care pot ajunge in functii importante in Romania mai sunt; pentru ca Romania a dovedit ca isi pastreaza aceeasi meteahna de a se razgandi brusc in ce barca vrea sa fie atunci cand Calin Popescu Tariceanu ca prim-ministru liberal si ministrul liberal al Apararii, Teodor Atanasiu, au hotarat de pe o zi pe alta sa retraga trupele romane din Afganistan; pentru ca in continuare cei care tin in mana deciziile politice in Romania dovedesc ca se pricep foarte bine sa isi aranjeze jocurile in spatele usilor inchise, fara sa anunte pe nimeni.

Si atunci singurul care da raportul din timp in legatura cu ce vrea sa faca si singurul care a jucat total in favoarea intentiilor vestice in Romania a fost sau a lasat sa se inteleaga ca este Traian Basescu. Si nu o spun eu, o arata presa zilnic, Traian Basescu este departe de a fi un tip corect, dimpotriva, atat el cat si familia lui sunt in multe cazuri la fel de penali sau mai penali decat Adrian Nastase. Dar, spre deosebire de acesta, are inca suportul total al celor care detin astazi Romania. A inteles ca razgandirea tipic romaneasca nu face bine si a fost un slujitor loial al celor care l-au pus unde se afla. (De asta il si incomodeaza atat de mult zgomotul din presa despre notariatul fiicei sale si afacerile Gazprom in Romania, aici ar putea fi calcaiul sau).

Si acum sa punem laolalta cei doi vectori: Occidentul nu este interesat de democratia din Romania sau de locuitorii acestei tari decat in masura in care poate castiga ceva de pe urma lor. Interesul lor este ca noi si resursele noastre sa fie in transeea lor si pana acum garantul acestui lucru s-a numit pentru ei Traian Basescu. Si inca se mai numeste. Nu l-ar fi trimit Victoria Nuland pe Traian Basescu in Israel cu nici o misiune daca nu ar fi prezentat inca incredere. Iar Traian Basescu tine foarte mult ca el si familia lui sa nu ajunga colegi de celula cu Adrian Nastase. Si cum sunt unii care ii numara deja zilele pe care le mai are de petrecut la Cotroceni, cred ca Traian Basescu s-a si gandit deja la felul in care ar putea sa si le prelungeasca.

Daca premisele se vor transforma in fapte, intelectualii "de dreapta" vor avea mult de lucru si vor fi fericiti cel putin un timp pentru ca vor fi in fruntea bucatelor. Misiunea lor este si va fi sa justifice ideologic faptele penale ale lui Traian Basescu si ale celor care il insotesc. Eu vreau doar sa spun ca istoria are rezultante foarte concrete in viata de zic cu zi. Iar istoria va consemna probabil, inca o data, a cata oara oare, cum clasa politica romaneasca, corupta, e foarte adevarat, dar foarte patrioata, prin unul din reprezentantii ei de seama a salvat statul roman, batandu-si joc de cetateni si de dreptate.

Acum, ca sa revin la fraza cu care am inceput, eu nu zic ca asa va fi, dar ma gandesc ca poate sa fie.

12 luni de libertate. Scenariul de pe Branza Mare.

Motto:
Un gand subit, nerostit, ma-ncremeneste-n loc.
Nicu Covaci, In umbra marelui urs


Ceea ce urmeaza este inventie pura. Sau, daca vreti, pamflet.


Parintele Iustin Parvu, spun martorii, a profetit la moartea sa ca mai avem 12 luni de libertate:
http://www.realitatea.net/profetia-inspaimantatoare-facuta-de-parintele-iustin-parvu-inainte-de-moarte_1220233.html

Desigur, majoritatea se va gandi la "chip"-uri de pe cardurile de identitate si pasapoartele biometrice. Eu nu. Eu am sa alatur doua stiri aparent fara legatura.

Mai intai ca un fost PSD-ist, procuror (interesant!), dezvaluie cum Liviu Dragnea fura la referendumul pentru lovitura de stat a demiterii presedintelui, cu acordul lui Victor Ponta:
http://www.gandul.info/politica/un-senator-exclus-din-psd-face-un-denunt-in-dosarul-referendumului-dragnea-ne-a-cerut-falsificarea-prezentei-cred-ca-ponta-stia-11120540

Apoi, stim de ceva vreme ca seful de campanie pentru alegerile prezidentiale al lui Crin Antonescu este Niels Schnecker:
http://www.pnl.ro/stiri/crin-antonescu-niels-schnecker-va-fi-directorul-meu-de-campanie-electorala-pentru-alegerile-preziden-iale-din-2014

Dar cine este Niels Schnecker? Aici, cine este el: http://niels.schnecker.ro/wp-content/uploads/2013/04/Prezentare-NIELS-SCHNECKER_RO.pdf

Si acum, toate la un loc, adica pamfletul (adica o sa radeti, sper), inventia mea pura: 2014, anul de gratie. Se apropie alegerile prezidentiale. In Romania, tara procurorilor, (http://videonews.antena3.ro/video/romania/panorama-romania-tara-procurorilor.html) Prim-ministrul Victor Ponta va fi arestat pentru ca a masluit datele de la referendum impreuna cu secretarul general al guvernului Liviu Dragnea. Pentru ca lumea sa nu fie socata, se vor aresta pana atunci ceva ministri "penali" din guvernul Ponta (cum ar fi Relu Fenechiu: http://www.realitatea.net/relu-fenechiu-condamnat-la-5-ani-de-inchisoare-cu-executare-in-dosarul-transformatorul_1224105.html). Posibil ca si Gigi Becali sa faca parte din pregatirea psihologica - era deputat cand a fost arestat - la fel si Victor Babiuc, desi fost ministru.

Apoi se va dovedi ca Niels Schnecker este agent al unor servicii straine, chiar daca prietene (tocmai de aceea, pentru ca sunt prietene, Niels Scheneker va fi deconspirat, pe bune sau nu, asta conteaza mai putin in economia faptelor). In acest caz, Crin Antonescu va fi arestat pentru inalta tradare: a scapat el niste documente secrete catre Niels. Pana atunci, sau cam tot atunci, postul de televiziune Antena 3 va fi inchis de procurori, conform legii: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15167301-inseamna-inceperea-urmaririi-penale-impotriva-antena-group-intact-publishing-cum-dispune-dna-afacerea-media-familiei-voiculescu-mai-putin-antena-3.htm
Unde mai pui ca Niels Schnecker vine tot de la Antene!

Cu Prim-ministrul arestat, presedintele Senatului arestat, ce alegeri mai vreti? Basescu stie cel mai bine ce e aceea o lovitura de stat. Doar ca acum nu se va mai numi asa, ci instituirea statului de drept, domnia legii.
Ce nu a inteles Victor Ponta, cel care crede ca stie sa joace in politica si ce nu a priceput Crin Antonescu cel care crede ca dusmanii trebuie tratati principial si ce nu vor sa invete romanii care prefera o bere rece la umbra in locul implicarii in propria soarta: ocaziile se razbuna. Da' rau de tot. De acum in 12 luni, dupa cum a zis parintele Iustin Parvu.


P.S. (la cateva minute dupa postarea initiala):

These are my acknowledgements to American intelligence agencies which are my constant and most trustful audience and that means that they are intelligence indeed.

Ce s-a pierdut, ce s-a născut pe 29 iulie 2012...

Dacă referendumul ar fi fost validat, cei urcaţi în fruntea ţării cu acestă ocazie s-ar fi temut de puterea care i-a ridicat acolo: voinţa poporului. S-a dovedit însă că acesta nu mai contează. Au contat însă instituţiile, arătându-se că sunt rupte de poporul pe care ar fi trebuit să-l servească. Ba, chiar întoarse împotriva lui, l-au învins. Deci ceea ce va urma va fi mult mai rău, chiar dacă nu imediat. Adevăratul monstru s-a nascut: lipsite de orice cenzură din partea cetăţenilor pe care ar trebui să-i reprezinte, instituţiile se vor cenzura doar între ele. Cea mai puternica va lua totul şi nimic nu i se va mai putea impotrivi. Iar cea mai puternică intituţie nu va fi o instituţie care formal se bazează pe legitimarea populară. Tocmai aceasta nu mai contează. Şi Preşedinţia a pierdut, nu numai Parlamentul.

Cum zicea "fostul" președinte Traian Băsescu: n-am câștigat eu, n-au câștigat ei.

Curtea Constituţională a României şi democraţia

În realitate nu-i nici o democraţie aici. E dictatura sau arbitrariul a nouă oameni nealeşi de nimeni, sprijiniţi de laşitatea celor care au fost aleşi şi nesimţirea celor care ar trebui să aleagă. Democraţia este starea politică a oamenilor liberi, nu se subînţelege niciodată, ci întotdeauna se revendică manifest.

Ora astrală a omenirii - ieri, 29 iulie 2012

Ieri a fost una dintre acele ore astrale ale omenirii. Poate că nu va rămâne scrisă în cărțile de istorie (cine știe daca vor mai fi cărți?), dar efectele a ceea ce au facut ieri românii vor fi înțelese abia mai târziu și acest lucru va interesa pe toata lumea, nu numai pe români.

Am văzut în ultimii ani cum ideologia drepturilor minorităților a avut efecte concrete. Ni s-au impus și ni se impun drepturi ale minorităților sexuale, etnice și de cine mai știe ce altă natură. Majoritatea a fost ocolită în astfel de decizii, obligată să le accepte și niciodată consulată în privința lor. Știm însă cu toții care este regula democrației: voința majorității exprimată prin vot are întâietate până la o nouă consultare. Cei care nu se exprimă nu contează în decizie, pentru că doar voința exprimată poate fi cunoscută. Printr-un artificiu, românilor care nu au avut voință sau ce să exprime, li s-a asumat voința altora. La ora la care scriu nu cunosc rezultatele finale ale numărătorii voturilor, dar estimările sunt suficiente pentru a arăta cum o minoritate își poate impune voința majorității chiar și printr-un vot liber exprimat direct. Asistăm sub ochii noștri la moartea democrației, nu ca egalitate între oameni, ci ca creație politică a oamenilor liberi, nu la noi, ci peste tot. Acesta este semnalul că se poate, fructele sunt coapte. Implicarea asa-zișilor lideri europeni în chestiunea referendumului românesc nu poate duce la altă concluzie. Am fost încă o dată un experiment reușit.

Schimbările nu vor interveni chiar imediat, la fel cum nu ne dăm seama cum îmbătrânim, la fel va fi și acum: ne vom trezi într-o bună zi privindu-ne în oglindă și ne vom întreba când s-a produs schimbarea. Copiii sau nepoții noștri, dacă vor fi în stare, abia ei vor înțelege cum păcatele noastre sunt asupra capetelor lor. Celor care ieri s-au abținut de la vot sau nu au fost interesați de asta nu le spun să le fie rusine, este prea târziu să mai avem ce face cu rușinea lor. Lor le spun să-i ierte Dumnezeu pentru că nu au știut ce fac.

Despre democrație, libertate, Sodoma și Gomora

Libertate și democrație; lumea nu le mai concepe astăzi separat. Unii cred că democrație înseamnă libertate; alții cred că democrație înseamnă respectarea drepturilor omului; alții spun că democrație înseamnă drepturi pentru minorități; din ce în ce mai puțini și mai feriți spun că democrația este dictatura majorității. Atât de mult repugnă cuvântul "dictatură" alăturat cuvântului "democrație" încât lumea a început să se ferească de a le alătura.

Și totuși... Adevărata democrație înseamnă ca minoritatea să se supună majorității și regulilor acesteia. La Roma faci ce fac romanii, este foarte simplu. Însuși exercițiul democratic se face prin vot, adică prin numărarea și însumarea unor voințe individuale, majoritatea având, prin vot, câștig de cauză. Nimeni dintre cei care susțin democrația nu pune sub semnul întrebării procedura votului. În absența acestei proceduri, democrația însăși nu ar mai fi nimic, doar o idee fără putința de manifestare. Iar votul nu face decât un singur lucru: să impună tuturor voința majorității.

Minoritățile sunt însă zgomotoase și din ce în ce mai zgomotoase pe masură ce primesc mai multe drepturi. Cu cât mai mult primesc, cu atât mai mult vor. Dacă într-o democrație majoritatea nu reușește să își impună regulile, normele și valorile, atunci înseamnă că majoritatea nu are conștiința majorității, este doar o sumă de indivizi, nimic mai mult. Degeaba se numără voturile, dacă după numărătoare, majoritatea nu poate să și controleze executarea dorințelor ei. Pentru aceasta este necesară coeziunea majorității dată de conștiinta identității, pentru aceasta este nevoie de voință comună. Simpla dorință nu este îndeajuns, voința implică și acțiunea de punere în real a dorinței, de realizare a ei.

Nimic din toate acestea nu implică libertatea (politică - despre adevărata libertate voi încerca să scriu separat). Democrația nu are o legatură directă cu libertatea. Ba chiar, în esență, nici o legătură. Libertatea politică este atributul aristocrației, nu al demosului (poporul). Libertatea era dreptul nobilului sau al unui oraș sau provincie de a ieși de sub un control absolut al regelui sau seniorului și limitarea depturilor acestora asupra vasalilor. Magna Charta Libertatum, prima constituție care garantează libertăți nu se aplica vulgului, ci doar celor cu sânge albastru: la anul 1215 nu toți oamenii erau freeman.

Astăzi, însă, toți oamenii se nasc, teoretic, liberi. Dacă drepturile se aplică doar celor liberi, atunci toți oamenii sunt egali în drepturi. Cum poate atunci democrația, un mod de impunere a voinței majorității, să apere libertatea fiecăruia, dreptul fiecăruia de a limita controlul absolut al majorității asupra sa? Este un conflict perpetuu între dreptul fiecăruia de a fi majoritar (democrație) și dreptul fiecăruia de a fi minoritar (libertate). Dar, în mod ciudat, astăzi democrația și libertatea nu pot divorța și ele se întâlnesc pe tărâmul egalității.

Pentru ca democrația să garanteze și să apere libertatea, este necesar ca indivizii să fie persoane, adică să aibă conștiință și voință, să nu fie sălbatici, trăind doar după nevoile imediate, ci să fie cultivați și instruiţi, exact cum erau pe vremuri aristocrații. Cu alte cuvinte, să învețe.

Doar așa, orice persoană care face parte la un moment dat dintr-o majoritate va putea să gândească mai mult decât cu stomacul (sau ce este sub el) și să iși dea seama că mâine, sau poimâine, sau într-o zi copiii lui (sau ai ei) vor fi parte a unei minorități. Pentru aceasta și pentru acest egoism bun al stării viitoare proiectate mental încă din prezent, majoritatea trebuie să apere drepturile minorităților. Dar, atentie! Nu a unei minoritati anume și nici ale tuturor luate fiecare în parte. Orice minoritate trebuie să poată trăi liniștită în minoritatea sa, dar la fel și majoritatea.

Dacă astăzi lucrurile nu se mai petrec astfel, de vină este majoritatea care iși pierde treptat identitatea. Lipsa de instrucție, lenea și lipsa de credință sunt cauzele datorită cărora majoritatea se lasă invadată de minorități. Minoritatea care devine supărătoare prin pretenții exagerate consider că trebuie asimilată sau eliminată. Este un pericol la adresa democraţiei și totodată la adresa libertății ca o minoritate să devină tiranică. Pentru că acea minoritate va deveni tiranică apoi la adresa tuturor, și a altor minorități. Dacă i-a reusit cu majoritatea, ce o va opri?

Nu am pus întâmplător Sodoma și Gomora în titlu. Nu am spus întâmplător că lipsa de credință duce la tirania minorității. Majoritatea celor care aduc în discuție amintirea orașelor biblice Sodoma și Gomora se referă la păcatul destrăbălării și al homosexualității. Acolo este însă ceva mai mult. Destrăbălarea și homosexualitatea sunt păcate de care fiecare dă socoteală în particular, sunt păcate personale. Nu avea nici o justificare ca Dumnezeu să distrugă orașele pentru acestea, dacă nu și altceva nu se întâmpla acolo.

Avraam a negociat cu Dumnezeu iertarea orașelor: Şi a mai zis Avraam: "Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde". Obiceiurile celor din Sodoma și Gomora nu erau obiceiurile tuturor oamenilor. Orașe mai erau la acea vreme: Senaar, Elasar, Elam, Gutim, Sodoma, Gomora, Adma, Peboim, Poar sunt menționate că au făcut război între ele, dar numai Sodoma și Gomora au fost pedepsite pentru păcatele lor. Erau, se vede, doar o minoritate cu obiceiuri rele dar nici celelalte orașe nu sunt pomenite pentru virtuți.

Ce înseamnă, deci, "Pentru cei zece nu o voi pierde"? Ce negociază de fapt Dumnezeu cu Avraam? Înseamnă că cel puțin zece oameni ar fi putut să trăiască acolo fără să fie alungați sau omorâți, deși nu ar fi urmat calea destrăbălării sodomiste. Minoritatea din Sodoma și Gomora nu ar fi fost tiranică. Ce s-a întâmplat în schimb? Locuitorii din Sodoma chiar și pe îngerii trimiși de Dumnezeu au vrut să-i batjocorească, vrând să-i ia cu de-a sila. Sodomiții nu numai că erau păcătoți, dar obligau pe oricine cădea în puterea lor să cadă în păcat. Degeaba ei erau în minoritate, ca și o haită de lupi care atacă turma de oi, în grup erau puternici față de orice individ, impunându-și voia împotriva lui. Voia Domnului, libertatea (sper să pot relua subiectul) era cea atacată, păcatul lor, al destrabalarii, de unul singur nu era așa de grav încât să merite o pedeapsă in corpore.

Și atunci Domnul a distrus Sodoma și Gomora nu pentru păcatul lor cât pentru răutatea cu care iși impuneau celorlalți păcatul lor. Nicăieri nu a mai existat o pedeapsă la fel de exemplară. Pentru păcate și neascultări alte orașe sau popoare, chiar și poporul ales, au fost date pe mâna dușmanilor lor, li s-au luat pământurile sau au fost luate în robie. Grecii aveau același păcat ca sodomiții, dar iată, grecii nu au fost pedepsiți cu dispariția în foc și pucioasă, ba dimpotrivă, au devenit bastion al credinței.

Revenind la democrație, este simplu de văzut că o minoritate care îşi impune voia împotriva majorității înseamnă sfârșitul democrației. Demosul, poporul adică, are ca principală caracteristică faptul că este mult, presupunând că se poate impune tocmai datorită numărului. Dacă nu o face, înseamnă ca o putere mai mare ca a lui îl stăpâneşte. Iar dacă un popor de oameni liberi nu îşi poate impune voia sa, mai este el un popor de oameni liberi? Cu siguranță, nu.

Echilibrul dintre democraţie şi libertate (politică) este garanţia că le vom avea pe amândouă. Să nu ne mai ferim să impunem voia majorităţii. Care ar mai fi avantajul democraţiei, daca nu o facem, ce rost ar mai avea majoritatea? Iar dacă majoritatea nu se poate impune, cine mai apără libertatea? Minorităţile pot fi tiranice dacă au prea multe drepturi. Tirania lor este singurul argument pe care îl pot impune voinţei celor mulţi, la vot ar pierde. Un lucru ar trebui să mai avem în vedere pentru a păstra libertatea: să nu schimbăm tirania minorităţii cu tirania majorităţii. Un om stăpân pe libertatea sa poate face parte dintr-o majoritate şi dintr-o minoritate în acelaşi timp. Poate fi membru al partidului care a câştigat alegerile, iar religia sa să nu fie foarte răspândită; poate fi heterosexual, iar etnia din care face parte să fie minoritară. Majoritatea trebuie şi are tot dreptul să rămână la putere impunându-şi regulile şi voinţa ei. Atât timp cât ea este compusă din oameni liberi conştienţi de libertatea lor nu va abuza de puterea ei şi nu se va lăsa abuzată.

Astăzi, ne lipseşte conştiinţa libertăţii.