Postare prezentată

Etica capitalistă și spiritul ortodoxiei

"Biserica fiind sobornicească în toate părțile sale, fiecare dintre mădularele sale - nu numai clerul, ci și fiecare laic - este chemat...

miercuri, 28 martie 2007

Miorița unui om leneș

Cum spunea G. Călinescu : “Miorița ar trebui să fie plasată între operele fundamentale ale poporului român.“
Corect. Miorița este ceea ce ne caracterizează. Și comentariile la fel. Interpretările Mioriței, pline de lirism, sunt și ele la fel de caracteristice nației precum este și povestea. De fapt o completează, pentru a avea o imagine corectă și întreagă a poporului român, tocmai în adâncul fără fund al sufletului său. Ba, chiar mai mult: și chinurile elevilor de a memora diferite comentarii literare ale baladei fac parte din tablou. Totul este fals și chinuit, mai puțin balada pe care nimeni nu dorește să o vadă în adevărata ei dimensiune.
Mai știe cineva Povestea unui om leneș? Și aceluia i s-a planificat moartea de către doi (tot doi!) consăteni. Și acela a avut șansa să afle scăpare tot din partea unui personaj feminin. Și, tot la fel ca și ciobănașul, el s-a resemnat. Cu ce difera resemnarea lenesului in fata mortii fata de resemnarea ciobanului? Numai prin dimensiunea cosmica pe care o gasesc fel de fel de initiati in ale literaturii in balada Miorita si nu o gasesc si in povestirea lui Creanga. De fapt acesta este peisajul natiei: ascundem lenea de a face ceva, incapacitatea definitorie de care dam dovada oridecateori actiunea cere si putin efort de gandire, sub o cupola de lirism si dimensiune cosmica de nivel cel putin planetar, daca nu galactic. Megalomani, lenesi si mincinosi, tributari inpulsului de moment (sau lipsei lui), dar fericiti sa gasim logici sofistice care sa ne demonstreze in primul rand noua cat de bine stim sa ne mintim, cam asa suntem (noi romanii, pentru cui ii este neclar la cine ma refer).
Asemanarea dintre balada Miorita si Povestea unui om lenes este evidenta. Punct de pornire esential pentru orice fel de actiune, gandirea prospectiva ne este perfect straina culturii si inteligentei noastre romanesti. Nici ciobanul nici lenesul nu vad ziua de maine. Primul vede doar ceea ce vede el in ficare zi: brazi si paltinasi, stele (faclii), paseri (lautari), munti mari (preotii) etc. Al doilea nu se vede pe el facand ceva pentru "a muie posmagii". Punctul comun este ca nici ciobanasul si nici lenesul nu au reprezentarea lor a doua zi pentru ca asta ar insemna sa faca ceva pentru a prinde aceasta a doua zi, altfel urmand sa ii omoare pe la apus de soare confratii sau consatenii lor. Ei bine, eu pun ramasag ca lenesul si ciobanasul nu se pot imagina pe ei insisi facand o actiune oricat de mica, pentru simplul motiv ca ei chiar nu fac niciodata vreo actiune. Pe scurt lenesul si ciobanasul nu fac nimic niciodata. Ei doar stau, unul sprijinit in toiag iar celalalt intins sub dud. De aici si incapacitatea lor de a se reprezenta pe ei insisi facand ceva.
Si acum spuneti-mi careva ce roman sadea nu viseaza sa stea degeaba, sa aibe jepan si sa sa manance oricat si orice fara sa se gandeasca cum isi procura mancarea, precum lenesul din povestire? Desigur, in tot timpul acesta se va gandi la nemurirea sufletului, precum ciobanasul din balada.
Doua balade cu caracter definitoriu are poporul acesta: legenda mesterului Manole si Miorita. Lasati sa isi aleaga singuri ceea ce ii defineste, romanii au ales Miorita. In legenda mesterului Manole se spune insa clar ca el muncea, ca isi facea planul pentru cum sa faca a doua zi, ba chiar in planurile sale intrand si jertfa. Manole era un luptator, un incapatanat in a face lucrul pana la capat si inca bine. Romanii insa au ales Miorita si ciobanul. In plus, la scoala se face apologia alegoriei si cosmologiei mioritice, dar nu se considera necesare studiului Povestea unui om lenes si Prostia omeneasca. Da bine in scris, ne-am scos cu lirismul, suntem adanci si neintelesi. Comod.
Ce legatura are insa ce am scris cu branza...? Iata: branza se face din lapte, iar telemeaua de oaie este superb de gustoasa. A citit cineva despre Miorita din balada (o oaie, nu-i asa?) cum ca ar fi dat vreodata lapte? Nu-i de mirare ca vorbea aceeasi limba cu ciobanasul.
Miorita unui om lenes. Asa cred ca ar trebui sa se numeasca adevarata balada pe care o traim in Romania zi de zi.

(Acesta este un text scris la repezeala. Pe masura ce gasesc timp voi reveni, poate, asupra lui.)