Faza cu Kovesi

Luni seara, la B1, la emisiunea lui Striblea, Ion Cristoiu era să o comită. De fapt a și comis-o, doar că nu s-au prins mulți.

Se apucă Ion Cristoiu ceva mai devreme să scrie la el pe blog că guvernul PDL a prelungit cu doi ani măsurile de austeritate pentru a obține banii necesari despăgubirilor mafiote de la ANRP (aici). Cică să sifoneze 1 miliard de euro. Striblea sesizează articolul și îl sună pe Cristoiu să vorbească în direct cu invitații săi, Radu Golban, Cristian Troncotă, Cătălin Ivan și încă doi. Din discuții reies două idei principale: că plățile de 1 miliard de euro sifonate de ANRP către samsarii de terenuri nu se puteau face fără știința ministrului de finanțe Ialomițianu și că banii aștia nu putea rămâne la niște georgei anonimi, ci s-au dus către alții.

Așa că Striblea îl sună pe Ialomițianu. Acesta nu răspunde inițial, dar sună el înapoi și le explică invitaților și lui Ion Cristoiu că de la Ministerul de Finanțe către ANRP nu s-au dat decât vreo 300 milioane de lei și că ministrul de finanțe nu are de ce să știe de plățile făcute de ANRP, pentru că ele sunt făcute din bugetul propriu ANRP și nu din bugetul de stat. 

- Pai și restul? Diferența până la 1 miliard de euro? întreabă Cristoiu.
- E din Fondul Proprietatea, zice Ialomițianu.

Aoleoooo! zic in sinea mea. La Fondul Proprietatea este Mark Gittenstein cel care taie și spânzură*, făcând bani pentru retrocedări ilegale din vânzarea proprietăților statului român! Mark Gittenstein, ultimul ambasador american de până acum în România, cel care a lăudat-o pe Kovesi oridecâteori s-a pus problema și o avea pe Macovei ca sursa de informare demnă de încredere.

Și na! când să cred că gata, nu o să mai aud nimic de ANRP și retrocedari ilegale cinci ani de acum înaninte, că se vor feri toți ca dracul de tămâie să se mai facă vreo analogie despre astea, uite ce fac niște senatori americani la interviul cu viitorul ambasador american în Romania, Hans Klemm: îi trasează acestuia în mod explicit sarcina să aibă grija de dna(!) Kovesi. Adică exact cea care are puterea sa facă ceva lumină privind locul unde s-au dus banii de la ANRP și deci de la Fondul Proprietatea, deci cui îi sifonează banii noștri Mark Gittenstein. Cumva or ajunge și prin Senatul american, nu știu... cine știe...? Codruța?

Emisiunea cu pricina, Ultimul Cuvânt, aici. 
Recomandarea Senatului american pentru ambasadorul Hans Klemm, aici.


_____________________________
*taie și spânzură nu se ia ad litteram, este o figură de stil. În limba română înseamnă că este șef, este o referire la poziția înaltă a șefului.

Ponta, demisia!

Indiferent de motivatie, sub Ponta nu s-a vandut nici Oltchimul, nici CFR Marfa, nici Hidroelectrica, nici Nuclearelectrica, de fapt nimic; nu s-a facut nici Rosia Montana, nici la Pungesti nu se exploateaza gaze de sist in urma explorarilor. UDMR a ramas la guvernare tocmai ca sa nu plece si el cu ce ne intereseaza pe noi, si iata, n-a plecat. Inca.
Ca sa vezi de ce Ponta a pierdut totusi alegerile… Ce o sa faca Iohannis…? Nimic. Dar se vor investi masiv bani in Transilvania, se va face regionalizarea (a-propos, nu s-a facut sub Ponta nici asta) iar falia culturala, de acum ideologica, se va mari cu adaugarea unui clivaj economic pe linia Carpatilor. Poate ca in 5-10 ani vom ajunge sa ne unim cu Moldova, dar fara Transilvania. Ca doar n-or fi ei de peste Carpati prosti sa plateasca pentru sarantocii de moldoveni asistenta sociala din banii lor, nu?

Hristos a zis si ne-a avertizat ca pe aceia dupa roadele lor ii vom cunoaste, dar vad ca nu vrem decat sa despicam mereu firul in patru, ca ce face sau nu face cutare si cutare. Vom culege negresit acele roade pe care ni le-am dorit cu adevarat fara sa stim.

=======================================================================

Si ca sa ma intorc la Victor Ponta, ar face bine sa isi dea demisia, acum, imediat, cat mai repede! 

Ce vor afla romanii... ca a doua zi dupa ce au votat masiv anti-Ponta, acesta ramane prim ministru, Traian Basescu ramane presedinte pana pe 22 decembrie, adica inca mai mult de o luna... Apoi asteptarile sunt sa vina Iohannis si Ponta ramane tot prim-ministru? Pai "noi" de ce am votat?? Unde e schimbarea? Ca sa il dam jos pe Ponta ce trebuie sa facem, sa fie iar aranjamente parlamentare, traseism politic? Pai exact asta am inteles ca votandu-l pe Iohannis nu va mai fi... Deci votul nostru nu conteaza!

Ba conteaza. Dar pentru asta trebuie sa iesim dintr-o cultura ejaculatorie (mi-a placut foarte mult cum a descris cultura politica romaneasca Florin Calinescu). Sa stim ca pentru ce votam noi nu corespunde realitatii si procedurilor juridice. Dar pentru asta nu realitatea e de vina ci necunoasterea ei si asteptarile abracadabrante pe care romanii le au. Plus nerabdarea si dorinta ca totul sa se faca acum, ca acum ne vine. Ar trebui sa vedem si ziua de maine nu doar momentul de azi.

Si daca tot am adus vorba de ziua de maine, cred si sustin ca Ponta trebuie sa isi dea demisia. Deja a intarziat prea mult, iar declaratiile sale nu fac decat sa-l ingroape si mai tare. Sa vrea sa ramana acum la guvernare e sinucidere curata. Pentru ca daca tot nu se schimba nimic, ura va creste, indiferent ce va spune el ca voteaza in Parlament. Stiu, crede ca ramanand la guvernare poate sa negocieze, sa salveze ce se mai poate salva. Fals!

Acum, daca se retrage, Iohannis si gasca lui nu sunt pregatiti sa preia guvernarea. Nici ei nu se asteptau. Daca nu se retrage acum, Ponta va fi dat jos cand adversarilor sai le veni bine. Faptul ca nu a fost leu ci vulpe cand a trebuit in 2012 se razbuna acum. Astazi e iar vulpe si nu leu, gresind din nou. Bine, pentru tara e mai bine sa fie guvernata, dar in felul acesta pe termen lung suntem cu totii pierduti, pentru ca ruptura intre cetateni si politicieni va fi din ce in ce mai mare. Culmea, de data aceasta se vede clar din  fotoliul meu ca de fapt cetatenii au si ei mare parte de vina pentru situatie.

Hai Victor Ponta, fa si tu ceva ca lumea, socheaza putin tara asta sa se trezeasca. Ca prea multi adormiti ii canta imnul. 

Desi, sincer, nu ma astept sa o faca.

Crin Antonescu (II)

http://www.antena3.ro/romania/graham-watson-la-sinteza-zilei-antonescu-fie-si-a-pierdut-mintile-fie-a-fost-mituit-pentru-a-se-254792.html#

Inabil si orgolios. Promite repede si isi tine cuvantul chiar daca a gresit, chiar daca promisiunile lui se bat cap in cap. Considera ca asta e o virtute. Istoria il va mentiona ca presedintele PNL care a dus PNL-ul langa fratele sau istoric, PNT-CD. A demonstrat inca o data adevarul ca intre sublim si ridicol nu-i decat un pas.

Pacat.

Daca as fi Vladimir Putin: Fuck the EU si chiar mai mult decat atat

Nici nu s-au stins bine ecourile scandalului cu interceptarile facute de agentiile guvernului american asupra telefoanelor liderilor europeni, ca se si auzi ritos din gura Victoriei Nuland, "Fuck the EU". Nu cred, si nu sunt singurul, ca nu a vrut sa se auda. Nu e in spiritul american sa isi ascunda sentimentele. Putin le pasa ce cred ceilalti ca dezvaluie. Asa ca Victoria Nuland a spus-o clar. Si drept urmare europenii au fost dati deoparte imediat dupa ce si-au incasat-o de la ucrainieni la Vilnius. Au inteles cat de mici si neinsemnati sunt, adica niste slugi netrebnice si nepricepute cand vine vorba sa faca ei ceva pentru interesele americane.

Siria a fost o imbucatura care si acum mai sta in gatul lui Obama. Daca cineva s-a intrebat ce urmeaza sa faca americanii, iata ca Ucraina este acum raspunsul. Scenele acelea de impotenta a fortelor de ordine de la Kiev au fost un semnal la inceputul tulburarilor. Cand situatia a escaladat si cand pana si lunetistii lui Ianukovici s-au predat a fost mai mult decat pe fata ca acolo jos in strada au fost ceva mai mult decat oameni nemultumiti. O multime nepregatita nu se poate opune cu succes fortelor de ordine daca acestea nu sunt sabotate din interior fie macar de incompetenta. Ianukovici avea insa toate datele necesare pentru ca pana si oamenii lui sa-l paraseasca, rusii au gresit ca l-au sustinut pe el. Puteau, ma gandesc, ca la cat e de mare Ucraina aia, sa gaseasca pe altcineva.

Americanii au supralicitat mergand pana in curtea Rusiei si incercand sa-i fure poarta. Au scos-o din tatani, e drept, dar la fel au facut si cu Putin. Si el e scos din tatani. Acum, nu sunt sigur ce va face. E clar ca vrea sa rupa Ucraina daca nu o poate avea pe toata. Dar asta e prea brutal si prea direct. Desi i se potriveste, parca tulburarea asta singura nu are prea multe sanse sa-i aduca vreun avantaj. Nu stiu Putin ce va face, dar daca eu as fi el, ma gandesc ca s-ar putea intampla urmatoarele: Catalunia sa-si declare independenta fata de Spania, la fel si Scotia, poate chiar si Irlanda de Nord, fata de Marea Britanie; Belgia ar incerca inca o data sa se separe intre valoni si flamanzi, ca sa nu mai stie Bruxelles-ul a cui capitala este. Dar acestea sunt prea departe, asa ca ma gandesc ca s-ar mai putea intampla ca sarbii sa nu mai tina cont de granita cu Kosovo iar parlamentul sarb, sub o masiva presiune venita din strada, sa declare din nou ca detine controlul asupra Pristinei, hotarand trimiterea de trupe acolo. Iar maghiarii din Transilvania musai ar cere autonomie deplina, cam cum e acum in Crimeea, cu protectorat de la Budapesta, de data aceasta fiind insa foarte, dar foarte hotarati sa si obtina ceea ce revendica. Daca Putin n-a fost pregatit pentru ca toate acestea sa se intample, atunci e putin cam grav pentru el, ca doar nu-i de ieri in fruntea Rusiei si a ajuns acolo venind si din structuri.

Desigur, in urmatoarele saptamani, ca se intampla sau nu altceva, republicile musulmane din sudul Rusiei si de prin Caucaz vor exploda. Talibanii din Pakistan au cerut o sa ia o pauza (http://news.yahoo.com/video/taliban-announces-cease-fire-200548232.html) iar Cecenia atat asteapta, chiar daca cecenii de rand nu asteapta nimic. Si ma gandesc atunci ca ar fi de ajutor ca Putin sa declare si el ca este de acord cu pretentiile Chinei in Pacific si ca daca insulele acelea vor fi pricina de razboi intre China si Japonia, la primul glont american, va interveni si Rusia sustinand China. In fond, daca Obama se pronunta asupra independentei Ucrainei, de ce nu s-ar ingrijora si Putin de independenta Californiei sau, de ce nu chiar a Texasului. Sunt semne ca ar cam fi cazul:

http://bigstory.ap.org/article/court-school-can-ban-us-flag-shirts-safety

http://texnat.org/index.php/upcoming-events/g-4-4vknr62bmbsr83juucd552mau4@google.com_201403021900

Desigur, eu nu sunt Vladimir Putin si nimic din toate acestea nu se va intampla. Sau ar fi doar o pura coincidenta. Important este totusi ca si in acest scenariu alegeri prezidentiale in Romania nu vor mai avea loc.

P.S.
Sa zicem ca Europa sare in aer (desigur, din causa Rusiei). O multime de bani vor fugi din Europa aiurea in lume. Care in Statele Unite, care in Asia, in special in China, Indonezia si Vietnam, care - de ce nu - in Rusia, macar cei ai rusilor. Euro cade, dolarul salta bine. In economia americana intra din nou valuta, acum bani curati si sanatosi, netipariti de FED. Pretul la petrol si gaze naturale nu numai ca va creste, dar va creste in dolari, o moneda din ce in ce mai puternica. Rusia n-ar zice nici ea ca nu-i place.
Sarman continent nenorocit! Degeaba tine Europa coada pe sus cand a devenit dezirabil ca ea sa arda. Ce o va mai tine? Merkel? Hollande? Cine va mai auzi de ei... cine isi va mai aminti...

Premisele unei dictaturi in Romania

Eu nu zic ca va fi. Dar este foarte posibil sa fie. Nu oricand, ci anul acesta dupa alegerile din noiembrie. Am mai scris despre asta aici (http://branza.blogspot.ro/2013/07/12-luni-de-libertate-scenariul-de-pe.html). Contextul nu este doar unul romanesc, este o increngatura de situatii si pozitii favorabile, interne si internationale, pentru o dictatura in Romania. Contextul acesta nu a aparut spontan ieri, este pregatit de zeci de ani, este urmarea unor constante politice la nivel international si national vechi de sute de ani. Nu voi incerca sa le demonstrez acum, ele sunt evidente si le-au vazut si altii (a se urmari linkurile de aici din postarea anterioara, pare ca am anticipat ceea ce altii au cheltuit ceva timp sa demonstreze). Acum doar voi prezenta posibilele consecinte ale acestei stari de fapt in care ne aflam.

Rusia are nevoie de culoarul format din Moldova si Tara Romaneasca pentru a-si urmari scopul ei de a avea iesire la Mediterana. Este esential pentru Rusia sa nu ramana izolata pe continent, iar iesirea din Marea Neagra, Bosforul, este controlata de Turcia, o tara nu tocmai prietena Rusiei, nici istoric, nici din perspectiva politicii de aliante. Oricate tratate internationale ar fi semnate in legatura cu Bosforul, la nevoie, Rusia stie prea bine, nu conteaza nici cat o ceapa degerata.

Implicarea istorica a Rusiei in politica balcanica are de fapt acest scop: deschiderea Rusiei catre sud, la Marea Mediterana. Tito (Iosif Broz) in 1948 si apoi Ceausescu s-au opus si interpus drumului Rusiei catre sud. Dupa ce Occidentul a trecut usor peste diferentele ideologice ce il despartea de Rusia - Sovietica la acea data - si s-a aliat cu aceasta impotriva Germaniei lui Hitler, acelasi Occident a dovedit ca ideologia insasi conteaza prea putin atunci cand interesele geopolitice o cer. Sprijinul acordat de occidentali lui Tito si lui Ceausescu a trecut peste scrupulele de natura ideologica, ba chiar si peste cele de alianta politico-militara tocmai pentru ca servea unor interese contrare Rusiei si ii bloca acesteia culoarul moldo-valah si iesirea la Marea Adriatica si, deci, la Mediterana.

In momentul in care s-a dovedit ca sistemul comunist este un drum infundat, Rusia s-a gandit probabil sa-si renegocieze pozitia cedand Berlinul si centrul Europei contra deschiderii catre sud. Parea un schimb reciproc avantajos, Europa avea nevoie de partea sa lipsa, SUA avea nevoie sa faca o concesie Germaniei, ceva mai mult decat declaratia "Ich bin ein berliner", iar Rusia urma sa-si primeasca fructul oprit. N-am fost acolo, dar la Malta aproape sigur pentru asta au batut palma Gorbaciov si Bush senior. Fiecare si-a spus dorinta si nici unul dintre ei nu s-a opus.

Sigur, mai erau unele bariere de trecut. Prima s-a numit Romania lui Ceausescu. Gorbaciov a facut vestita sa vizita in Romania unde a vrut sa afle daca Ceausescu era dispus sa faca si el parte din conventia de la un nivel mult mai inalt. Daca nu el, atunci poate Romania. Rusia voia sa se asigure ca aici nu mai are piedici. Dar daca sunt... atunci e bine de stiut ca Rusia nu are nevoie de Transilvania pentru a-si asigura culoarul moldo-valah catre sudul Dunarii. Drept raspuns Ceausescu a inceput sa spuna ceva de raptul Basarabiei. Asa ca "Revolutia" a inceput la Timisoara, declansata de un pastor maghiar si a continuat ceva mai tarziu cu revolta ungurilor de la Targu Mures si intoxicarea de presa la nivel international numita Mihaila Cofariu.

In aceasta cheie, multe din enigmele lui decembrie 1989 isi gasesc justificarile si motivatiile. Agenturile straine pomenite de Ceausescu au fost reale si se intelege de ce generalul Milea s-a sinucis. Nu exista militar roman (hai poate unu-doi rataciti) care sa nu il fi apreciat la superlativ pe generalul Milea, Ministrul Apararii din decembrie 1989. L-ar fi urmat fara gres sau ezitare si toti stiu in sinea lor ca Armata Romana ar fi opus rezistenta oricarei intrari pe teritoriul Romaniei a armatelor rusesti. Insa dupa sinuciderea lui Milea, urmatorul ministru la Apararii, Nicolae Militaru a cerut explicit interventia trupelor rusesti in Romania. Multe din "accidentele" revolutiei pot fi explicate astfel, in armata erau multi care nu ar fi ascultat ordinele lui Militaru si o razmerita in Armata a fost atunci la un pas sa se intample. Banuiala ca unele dintre trupe ar fi ascultat de comanda lui Militaru a facut victme in randul soldatilor in decembire 1989 si nu lipsa de comunicare sau degringolada. Nicolae Militaru a si fost demascat apoi ca fiind agent sovietic (pentru cei mai tineri, agent al rusilor).

Nu stiu in ce fel, dar cumva, Ion Iliescu a reusit sa pastreze atunci Romania intreaga. Si apoi, ceva s-a intamplat. Romania i-a facut pe occidentali si mai ales pe americani sa inteleaga ca pot sa nu isi tina angajamentul de la Malta. Nu din vina lor ci din vointa noastra. Vointa noastra ar putea sa schimbe planurile celor mari (a cata oara in istorie!?) inclinand balanta catre unul dintre cei alesi de noi. Din punctul nostru de vedere, culoarul rusilor catre Mediterana este inchis si nu vrem sa il deschidem asa, pur si simplu. Cu rusii ne-am mai fript noi de-a lungul vremurilor.

Si atunci lucrurile s-au schimbat. Greu, pentru ca intelegrea era totusi intelegere, dar si vointa libera a statelor trebuie macar de ochii lumii respectata, Romania a ramas intreaga si a trecut cu arme si bagaje in tabara cealalta.

Dar, Romania are o lunga istorie in care si-a schimbat optiunile in functie de felul in care intrepreta politic momentul istoric. Germania stie asta mult prea bine si Germania este cea care conduce astazi Europa. Asa ca Occidentul s-a asigurat ca si in cazul in care Romania defecteaza, Rusia tot nu ajunge la Mediterana: razboiul din Iugoslavia s-a incheiat cu inchiderea Serbiei - aliatul istoric al Rusiei - pe continent in Peninsula Balcanica, fara deschidere la mare, fara iesire la Mediterana. Apoi, Romania este tinuta in sah cu spectrul ruperii de Transilvania in cazul in care are cele mai mici semne ca ar putea sa defecteze. Daca tot ne-am predat, atunci trebuie sa o fi facut complet. Solul, subsolul si toata economia care a prezentat interes nu ne mai apartine ci s-a dat in schimbul apartenentei noastre la blocul vestic numit Uniunea Europeana. Restul, cat a mai ramas, a fost dezafectat si distrus, in cazul cel mai fericit vandut la fiare vechi. Nimic din ce mai e in Romania nu mai e al nostru. O razgandire a Romaniei in privinta taberei din care face parte ar fi un dezastru pentru Romania: teritoriul injumatatit, economia distrusa, poporul saracit si adus la sapa de lemn, dependenta totala de vest sau est in ceea ce priveste resursele, chiar daca sunt pe teritoriul nostru. Occidentul s-a asigurat ca daca tot si-a incalcat angajamentele, orice fisura in sistem ar costa foarte scump pe cel care o face. (Mai e ceva ce inca nu au reusit sa ne faca sa vindem, sau sa privatizam, cum se zice acum: Portul Constanta. De aici si felul in care Radu Mazare si Nicusor Constantinescu sunt urmariti de ceea ce se numeste la noi justitie)

Altfel, angajamentul occidentului imi pare a fi total: nu poti sa iti incalci angajamentele cu jumatati de masura, daca o faci, o faci total. Si pentru ca ei stiu ce fel de tara este Romania, si-au luat masuri de siguranta. Pentru ca daca un agent sovietic ca generalul Militaru a putut ajunge ministru al Apararii, atunci cu siguranta agenti rusi care pot ajunge in functii importante in Romania mai sunt; pentru ca Romania a dovedit ca isi pastreaza aceeasi meteahna de a se razgandi brusc in ce barca vrea sa fie atunci cand Calin Popescu Tariceanu ca prim-ministru liberal si ministrul liberal al Apararii, Teodor Atanasiu, au hotarat de pe o zi pe alta sa retraga trupele romane din Afganistan; pentru ca in continuare cei care tin in mana deciziile politice in Romania dovedesc ca se pricep foarte bine sa isi aranjeze jocurile in spatele usilor inchise, fara sa anunte pe nimeni.

Si atunci singurul care da raportul din timp in legatura cu ce vrea sa faca si singurul care a jucat total in favoarea intentiilor vestice in Romania a fost sau a lasat sa se inteleaga ca este Traian Basescu. Si nu o spun eu, o arata presa zilnic, Traian Basescu este departe de a fi un tip corect, dimpotriva, atat el cat si familia lui sunt in multe cazuri la fel de penali sau mai penali decat Adrian Nastase. Dar, spre deosebire de acesta, are inca suportul total al celor care detin astazi Romania. A inteles ca razgandirea tipic romaneasca nu face bine si a fost un slujitor loial al celor care l-au pus unde se afla. (De asta il si incomodeaza atat de mult zgomotul din presa despre notariatul fiicei sale si afacerile Gazprom in Romania, aici ar putea fi calcaiul sau).

Si acum sa punem laolalta cei doi vectori: Occidentul nu este interesat de democratia din Romania sau de locuitorii acestei tari decat in masura in care poate castiga ceva de pe urma lor. Interesul lor este ca noi si resursele noastre sa fie in transeea lor si pana acum garantul acestui lucru s-a numit pentru ei Traian Basescu. Si inca se mai numeste. Nu l-ar fi trimit Victoria Nuland pe Traian Basescu in Israel cu nici o misiune daca nu ar fi prezentat inca incredere. Iar Traian Basescu tine foarte mult ca el si familia lui sa nu ajunga colegi de celula cu Adrian Nastase. Si cum sunt unii care ii numara deja zilele pe care le mai are de petrecut la Cotroceni, cred ca Traian Basescu s-a si gandit deja la felul in care ar putea sa si le prelungeasca.

Daca premisele se vor transforma in fapte, intelectualii "de dreapta" vor avea mult de lucru si vor fi fericiti cel putin un timp pentru ca vor fi in fruntea bucatelor. Misiunea lor este si va fi sa justifice ideologic faptele penale ale lui Traian Basescu si ale celor care il insotesc. Eu vreau doar sa spun ca istoria are rezultante foarte concrete in viata de zic cu zi. Iar istoria va consemna probabil, inca o data, a cata oara oare, cum clasa politica romaneasca, corupta, e foarte adevarat, dar foarte patrioata, prin unul din reprezentantii ei de seama a salvat statul roman, batandu-si joc de cetateni si de dreptate.

Acum, ca sa revin la fraza cu care am inceput, eu nu zic ca asa va fi, dar ma gandesc ca poate sa fie.

Moscova, Budapesta si locul Romaniei in lume

30.05.2013

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/05/30/george-friedman-jurnal-geopolitic-romania-scutul-antiracheta/

+

comentariul 6

+

24.10.2013


http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/10/24/dan-dungaciu-axa-budapesta-moscova-scutul-antiracheta-expuneretrocedarea-ardealului-noul-pact-rusia-germania/

+

comentariul 14

+

27.01.2014

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/01/26/politica-pamantului-parjolit-imperiul-atlantist-romania/

Ce cred eu despre Victor Ponta

Venind la putere cu un mare handicap de credibilitate in exterior, Victor Ponta s-a straduit atat de mult sa fie considerat omul dialogului si al intelegerii incat a uitat ca mai ieri avea si opinii proprii. Astazi, toate opiniile lui sunt ale interlocutorilor sai.

Siria - momentul adevarului.

Obama a hotarat ca va ataca Damascul. America a hotarat ca va hotari de una singura ce are de facut la modul general in lume si nu are nevoie de acordul nimanui pentru nimic. Facea aceasta mai demult, desigur, dar acum Obama a decis sa nu o mai dea la intors ci sa o dea pe fata. Siria, momentul adevarului...

Va avea cineva tupeul sa se opuna Americii, altcineva decat cel atacat?
Rusia isi va sustine macar acum cu fapte si nu cu vorbe un aliat, poate ultimul pe care il mai are? Rusia isi va apara ultima baza militara din afara spatului rusesc? Rusia mai reprezinta ceva?
Iranul ce va face?
Lumea crestina, - da, chiar si Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane - va avea ceva de spus despre soarta crestinilor din Siria?
Europa este deja divizata de criza economica, de problemele imigratiei, de moneda "comuna" si de cate si mai cate. Marea Britanie a trimis nave de razboi langa Gibraltar defiland impotriva Spaniei, dar nu va trimite si impotriva Siriei, a hotarat Parlamentul. Franta vrea sange in Siria, Germania nu se baga. Cum se va imparti Europa? Mai rezista impreuna?
Daca NATO nu se baga, ce mai inseamna alianta?
Daca as fi chinez, in ziua in care SUA ataca in Siria, eu as lua insulele alea de la japonezi. Bineinteles, fara sa zic ceva dinainte. Ba, as zice ca si Taiwanul imi face cu ochiul.

Siria, momentul adevarului...

Sau... poate... Congresul american va urma calea Parlamentului englez si nu va fi nimic. Neaaah...! Americanii sunt veleitari. Toate aceste intrebari isi vor gasi raspunsul curand si atunci vom sti si noi cum e pe bune. Momentul adevarului.

Unde gresesc britanicii. Samuel Huntington vs. Neagu Djuvara (1)

E greu sa rezisti tentatiei introdusa in traditia scrisului romanesc de Bulina Rosie. Nu voi rezista nici eu si voi spune ca am avut dreptate. Am anticipat corect ca britanicii se vor opune constructiei UE si ca sunt o amenintare reala pentru orice hegemonie in Europa. Ei asta fac de 600 de ani, se opun unui imperiu european, si oricarui stat european cu intentii si pretentii de hegemonie continentala. Nu au cum sa se opreasca acum si sa ia o alta decizie. Chiar si asa, simpla aderare la tratatul Uniunii Europene, nu si la Spatiul Schengen sau moneda Euro, ii poate costa pe englezi despartirea de Scotia si apoi, cine stie... poate chiar Irlanda de Nord si Tara Galilor. Daca e sa ne luam dupa ce scrie presa britanica, dar mai ales comentatorii on-line ai presei britanice, nemultumirea e mare acolo la ei si miscari sociale cu efecte de cele mai perverse se pot naste oricand.

Britanicii se vor afara din UE, este din ce in ce mai evident. Ce ii deosebeste de alti eurosceptici este ca si clasa lor politica ia in serios acest lucru, ca pe o altenativa posibila. O eventulala iesire din Uniunea Europeana a unei tari de talia Marii Britanii va insemna desigur si un semnal puternic dat tarilor mai putin integrate. Dar nici Franta si nici Germania, principalele pretendente la hegemonie europeana si membre fondatoare ale Uniunii nu se vor grabi sa rupa tratatul. Dimpotriva, in virtutea traditionalelor lor pretentii de hegemonie europeana, aceste doua state vor face presiuni fara precedent pentru izolarea Marii Britanii.

In lupta lor pentru echilibru european si impotriva unei hegemonii in Europa, britanicii au apelat la diverse aliante cu tari care ar fi putut sa se opuna pretentiilor de hegemonie. Aliantele lor nu au fost niciodata traditionale, traditionale le-au fost doar interesele. Dusmanul de ieri putea fi oricand aliatul de maine. Mai mult, politica lor nu a fost niciodata de asteptare si rezistenta, ci a fost activa si provocatoare. Astazi insa, aceste aliante lipsesc, precum si o politica activa.

Am sa revin la ce am mai spus: razboiul de 100 de ani odata pierdut de catre englezi, acestia s-au retras din Europa. Neputand sa participe in mod real la o lupta pentru hegemonie in Europa, din izolarea insulei lor au reusit sa se indrepte spre alte zone ale pamantului punand acolo bazele unei lumi care astazi se simte din ce in ce mai prezenta: civilizatia pacifica. Englezii au fost marginali Europei. In general, cand spunem "cultura europeana" nu ne gandim imediat la englezi sau la alti supusi ai coroanei Marii Britanii. Renasterea inseamna Italia, secolul luminilor inseamna Franta iar cand e vorba de filozofie, ne gandim la germani. Shakespeare este o exceptie, insa pe el si pe alti reprezentanti ai culturii engleze si britanice in general ii apreciem astazi mult mai mult decat erau apreciati in epoca.

Neagu Djuvara spune despre hegemonul unei civilizatii ca cel mai probabil ajunge sa fie un stat marginal, venit din afara si integrat in civilizatie ceva mai tarziu. Nu acesta este cazul marginalitatii britanice. Ei au devenit marginali atat prin pozitia geografica cat si prin faptul ca au fost intr-un fel dati afara in momentul in care pretentiile lor continentale la coroana Frantei au fost definitiv inlaturate. In cele din urma, chiar ca stat si populatie britanicii sunt rezultatul plecarii din Europa continentala a vikingilor, fie ei si asimilati de cultura franceza, prin Wilhelm Cuceritorul.

Cultura politica britanica si cea stiintifica precum si cultura lor in general nu s-a creat pe bazele puse de Renastere sau Iluminism. Chiar daca Kant il pomeneste pe David Hume, Francis Bacon nu apreciaza deloc filozofia aristoteliana atat de cunoscuta si folosita in Europa. Gandirea filozofica si politica a britanicilor nu a avut mari influente asupra europenilor in general si nu are nici astazi, chiar daca autorii englezi sunt citati si poate cititi. Machiavelli este de multe ori mai prezent astazi in cultura europeana decat Thomas Hobbes, iar Jean-Jaques Rousseau decat Adam Smith; in randul maselor Galileo Galilei si Nicolaus Copernic il devanseaza in notorietate pe Isaac Newton. Acest lucru nu inseamna ca Europa le-a devenit indiferenta britanicilor. Dimpotriva. Din punct de vedere politic, Europa i-a interesat mereu pe englezi, insa nu ca un spatiu in care sa se afirme ci ca un spatiu de unde se putea naste un rival puternic. De aceea, urmarindu-si scopurile lor peste mari, ei nu au intors spatele Europei ci s-au straduit sa o tina mereu in sah.

Doua au fost cu adevarat incercarile de hegemonie in Europa: Franta lui Napoleon si Germania primului razboi mondial apoi cea a lui Hitler. Amandoua incercarile au fost ratate cu un important - poate cel mai important - aport britanic. Au facut-o constient, o recunosc si acum si cine citeste presa britanica din zilele acestea va gasi acolo aceasta marturisire odata cu apropierea comemorarii a 100 de ani de la inceputul Primului Razboi Mondial. Dar nu au facut-o singuri, englezii s-au priceput sa aiba o tesatura de aliante potrivite scopului lor de a impiedica o natiune europeana sa devina hegemonica si prea puternica pe continent. Din acest punct de vedere, civilizatia europeana s-ar inscrie si ea intr-o matrice a civilizatiilor asa cum a fost aceasta matrice definita de Neagu Djuvara: nu isi acopera integral matricea, este si ea la randul ei o exceptie de la modelul ideal, la fel cu toate celelalte civilizatii. Nu cred (laolata cu Neagu Djuvara, dar si cu mai toti cei care s-au oprit asupra subiectului civilizatiilor omenesti) ca civilizatia europeana ar include si Statele Unite impreuna creand o mare civilizatie occidentala al carei hegemon ar fi chiar Statele Unite. Statele Unite este mai mult decat o creatie britanica, este creatia unor oameni care au fugit de Europa, fie ca nu au apreciat-o, fie ca se saturasera de ea, fie ca Europa se saturase de ei. Alte argumente ar fi de gasit in chiar modelul propus de Neagu Djuvara si la ele ma voi opri in capitolele ce urmeaza.

Europa, ca civilizatie care nu a reusit sa-si atinga ultimul stadiu ramane incompleta. Realitatea insa tinde in mod natural sa acopere modelul ideal, astfel, principalii doi competitori europeni la hegemonie si-au dat mana si au cazut in cele din urma de acord sa isi imparta hegemonia din moment ce nici unul nu a reusit a o castiga si inca cu ce consecinte! Pentru prima data in istorie Marea Britanie este pusa in fata a doi competitori care nu mai doresc sa concureze ci, dipotriva, coopereaza si nu tocmai conform intereselor britanice. Din nefericire pentru Marea Britanie, ea nu mai are acea politica de aliante care sa se poata opune astazi Franco-Germaniei.

Vestul Europei este de-acum dominat fara drept de apel de alianta franco-germana. Mirajul Spaniol s-a terminat la fel de brusc precum a inceput, Tarile de Jos si in special Olanda nu prea mai joaca cum se canta la Londra, iar centrul European este german cu totul. Raman in sud Italia si Grecia, in est restul tarilor din balcani plus Romania si Polonia, iar in nord Norvegia si Finlanda. In nici una din aceste tari prezenta britanica nu se face simtita in materie de aliante politice. Marea Britanie pare ca abdicat in favoarea Uniunii Europene in ceea ce priveste relatiile directe economice si politice cu alte state de pe continent. Nu ar fi nimic daca englezii nu ar fi in mod real afectati negativ de apartenta la Uniunea Europeana si daca nu si-ar dori sa o paraseasca insa fara a avea curajul de a o face.

Samuel Huntington se refera la civilizatii fara a fi interesat de o matrice de dezvoltare a lor. Devenirea unei civilizatii, nasterea, marirea si decaderea ei nu intra in sfera sa de analiza, ci doar ceea ce o poate deosebi de o alta civilizatie. Se opreste asupra unor falii intre ceea ce el identifica doar dupa deosebirile de religie si spiritualitate ca fiind civilizatii. Analiza sa este mai mult un sir de instantanee a unor diferente interculturale si a unor stari de fapt statistic. Desi Huntington face o deosebire intre crestinismul apusean si cel oriental, ortodox, nu se grabeste sa faca aceeasi distinctie intre catolicism si crestinismul protestant, intre care este o diferenta poate la fel de mare ca si intre crestinismul ortodox si celelalte doua. Aceasta in timp ce Neagu Djuvara nu considera religia ca fiind un criteriu de departajare intre doua sau mai multe civilizatii, ci participarea la o istorie comuna avand preocupari si interese comune sau asemanatoare, ceea ce din punct de vedere politic ar duce in mod inevitabil la conflicte, dar nu intre civilizatii diferite ci in interiorul aceleiasi civilizatii.

Dupa Huntington, tari ca Grecia, Bulgaria, Romania, Serbia nu ar avea loc in Europa, facand parte dintr-o alta civilizatie. Granitele acestor tari ar fi chiar o falie de conflict intre est si vest. Nimic mai putin adevarat, tarile de mai sus sunt europene prin participarea la o istorie comuna europeana, chiar daca cu intensitate si aport diferit sau decalat temporar. Mai mult, noii hegemoni ai Europei insista sa-si afirme hegemonia lor chiar asupra acestor teritorii, ba si putin dincolo de ele. Intr-un fel, noi am fi exact marginalii chemati sa devenim hegemonii civilizatiei europene, intrucat am intrat in aceasta civilizatie de la margine si putin mai tarziu. Evident, locul este deja ocupat, este imposibil sa dai istoria inapoi, dar asa cum spuneam, matricea tinde sa isi umple forma cu continut, realitatea tinde mereu catre modelul ideal, fara a-l atinge insa.

Asadar, daca englezii ar lua in considerare teza lui Neagu Djuvara, ar trebui sa fie mult mai prezenti in aceasta parte de lume. Sub o posibila aparenta de creare a unui cordon de tampon intre Rusia si Europa, englezii ar avea justificarea perfecta pentru a juca un rol mult mai mare in aceasta parte de est a Europei. Intemeiata de o generatie de bonjuristi si un principe german, Romania moderna este un exemplu perfect de creatie 100% franco-germana nemultumita astazi cu statutul ei marginal si aspirand sa gaseasca un stat mai puternic care sa o ridice in chiar fata creatorilor sai, Franta si Germania. Semnalele date (axa Washington-Londra-Bucuresti de exemplu) n-au prea fost luate in seama de englezi, totusi prezenta printului Charles in Romania nu este lipsita de semnificatii. Poate ca si vizitele sefului Camerei Comunelor si a lui Tony Blair la Bucuresti nu sunt intamplatoare. Chiar si retinerea britanicilor in timpul evenimentelor din 2012 din Romania arata ca fata de noi pot avea o alta pozitie decat restul Europei. Cu siguranta ne-ar prinde bine si noua ne-ar da sperante, iar pentru o vreme englezii ar putea incerca prin noi sa isi implineasca matricea lor istorica in rivalitatea lor cu Europa. Daca in continuare nu o vor face, in continuare vor gresi.

De ce nu se termina criza. Unde gresesc americanii, de ce Europa se va prabusi iar China este in avantaj

Sunt mai multe paradigme care explica acelasi lucru: de ce nu se termina criza civilizatiei occidentale. Nu voi incerca o abordare exhaustiva a fenomenului numit criza, desi ma simt tentat, dar aici nu este locul si nu stiu nici daca ma tin puterile intelectuale. Am sa incerc insa sa arat cat mai simplu de ce consider eu ca a trebuit sa pun acest titlu.

Sa presupunem ca traim pe o insula izolata si ca toti banii pe care ii avem sunt 100 de lei. Daca suntem stransi la punga si ne abtinem cat de mult putem de la a cheltui acesti bani, dupa o luna putem presupune ca am cumparat produse de 100 de lei, iar banii ramasi in joc sunt, fireste, 100 de lei. Daca insa suntem ceva mai dinamici, chiar foarte dinamici, putem cheltui aceasta suta de lei in fiecare zi a unei luni, la finalul lunii avand produse cumparate de 3000 de lei si bani ramasi in joc, desigur, tot 100 de lei. Cu alte cuvinte, cu aceeasi suta de lei, suntem mai bogati de 30 de ori. Asa cum am aratat si mai inainte, viteza banilor inmulteste bogatia unei societati.

Totusi, viteza banilor nu poate creste la nesfarsit. Sunt limite fizice pe care nu le putem trece. Ce se intampla daca producatorii pacaliti de mirajul cresterii perpetue a bogatiei prin cresterea vitezei de rulare a banilor produc marfuri sau ofera servicii, sau pun in vanzare pe piata lucruri care la un moment dat depasesc valoarea maxima pe care o pot aduce banii existenti? Sau, ca sa ma incadrez in exemplul meu de mai sus, produc marfuri de 4000 de lei? Evident, vor fi produse fara acoperire si care nu isi vor gasi cumparatori, iar costul lor nu se va mai recupera. De aici inainte totul este cunoscut, pierderile financiare duc la ceea ce traim acum, adica criza economica.

Intre valoarea celor existente pe o piata (bunuri, marfuri, servicii etc.) si valoarea pe care o pot da banii nominali (suta aceea de lei) tendinta este intotdeauna de echilibrare. Din pacate, echilibrul nu se face in mod natural "in sus" adica prin marirea vitezei de rulare a banilor si deci a valorii lor, ci "in jos", adica fie prin ieftinirea tuturor celor aflate pe o piata, fie prin cresterea preturilor la produsele care intr-adevar se pot vinde. Instinctul de conservare joaca un rol important aici, dar nu neaparat benefic. De altfel, rolul instinctului de conservare nu este de a prezerva specia, ci de a salva individul. Astfel, in mod natural indivizii vor cheltui din ce in ce mai putin devenind din ce in ce mai stransi la punga si in felul acesta lasand din ce in ce mai mult din valoarea pietei neacoperita de valoarea banilor aflati in circulatie. Austeritatea nu face decat sa adanceasca criza. Cu cat mai multa austeritate, cu atat mai multa saracie. Vedem asta in fiecare zi in Europa.

De aceea, singura solutie corecta este ca deficitul de valoare in moneda sa fie acoperit prin tiparirea de bancnote. Americanii fac asta numind fiecare emisiune de moneda quantitative easing. Americanii au tiparit bonuri valorice (bancnote) atunci cand au avut nevoie si in trecut, inca din vremea cand erau colonie engleza, nu este ceva nou pentru ei ceea ce fac acum. Fara vreo teorie inalta, in mod empiric, ei au simtit ca asa se solutioneaza problema lipsei banilor sau a oricarei alte valori de pe piata. Modul lor de a solutiona aceste crize i-a adus treptat in postura pe care o au astazi, aceea de prima economie a lumii, prima superputere a lumii. Astazi insa este ceva diferit si pare ca nu le mai iese la fel de bine ca pana acum. Unde este problema?

Problema provine din modul in care se introduc banii tipariti in piata si anume prin imprumuturi cu dobanda. Dobanda este aceea care cere ca valoarea banilor fizici aflat pe piata sa creasca si aceasta se poate face doar in doua feluri: fie prin cresterea vitezei banilor, care nu se poate face la nesfarsit, fie prin adaugarea de bani fizici, adica tiparirea de moneda. Insa banii tipariti trebuie introdusi si ei in piata si aceasta se face prin imprumuturi cu dobanda. Avem deci un cerc vicios si o problema a carei rezolvare nu face decat sa adanceasca problema.

Apare evident ca rezolvarea corecta este introducerea de bani in realitate fara dobanda, astfel incat acesti bani sa achite soldurile nu sa le creasca. Si cel mai bun mod de a face asta este ca cel care are drept de tiparire de moneda, proprietarul banilor (adica statul, de cele mai multe ori) sa isi plateasca angajatii pentru munca depusa in folosul sau chiar cu acesti bani tipariti. In felul acesta banii intra in economie negrevati de vreo datorie iar prin existenta lor pe piata vor achita soldurile. Din acest punct de vedere, statele puternic birocratice vor fi in avantaj fata de cele puternic liberale. China este un astfel de stat birocratic, cu un aparat de stat masiv si un sector bugetar enorm.

Se schiteaza deja un raspuns la intrebarile din titlu. Totusi, America a dovedit ca un stat liberal nu este neaparat neputincios sa rezolve problema unei crize financiare si economice. Marea Criza a trecut cu New Deal-ul, iar in acea vreme America era chiar mai liberala decat acum. Statul insa a investit enorm in infrastructura, aceasta fiind calea prin care a injectat in economie bani curati. Ca o continuare, razboiul al doilea mondial i-a venit Americii turnat ca o manusa, statul a putut sa introduca in economie bani curati atat cat a avut nevoie. Am impresia ca medicare-ul propus acum de Obama ar fi avut acelasi rol si nu inteleg de ce a existat o asa de mare opozitie impotriva lui.

Ar mai fi o solutie, desi e doar un fel de a mari raza cercului vicios, insa timpul castigat ofera ragazul gasirii de noi solutii: cei care imprumuta sa fie curati, adica fara alte datorii. Cei care deja au datorii si imprumuta bani cu dobanda, nu fac altceva decat sa mareasca datoria adancind criza. In plus, este mult mai greu sa imprumuti bani celor care deja au datorii. Deci calea de a introduce bani in economie prin imprumuturi cu dobanda este mai usoara daca aduci din alta parte oameni noi care sa se imprumute. Adica sa incurajezi imigratia, exact ceea ce europenii nu o fac, ci dimpotriva. Din nou, este vorba de instinctul de conservare care se manifesta mai puternic decat ratiunea. Europa se dovedeste mai pregatita ca niciodata pentru prabusire si dezintegrare. Fie ca va incuraja imigratia si atunci Europa nu va mai fi a europenilor, fie ca europenii se vor inchide din ce in ce mai mult si se vor apropia de colapsul economic final cu toate urmarile lui sociale, Europa nu pare a mai avea drum de intoarcere de pe panta pe care a luat-o. Dar cel mai rau este ca Europa se inchide acum avand deja mari comunitati de ne-europeni care se dezvolta puternic. Aceasta nu va face decat sa grabeasca si mai mult caderea ei.

Renuntarea la dobanda ar fi si ea o solutie. Camata, adica dobanda la imprumut, este puternic condamnata de Iisus Hristos. Insa astazi ni se pare ca o economie fara imprumuturi cu dobanda nu are cum sa existe. Satul imprumuta bancile, iar bancile imprumuta companiile si populatia, toate cu dobanda. Si totusi, pana acum aproape 200 de ani asa au functionat bancile, fara dobanda la imprumut, dar cu participare la profit, sau pierdere.

In final, China; desi este avantajata de aceasta criza, o posibila iesire din criza a Americii ar readuce-o la ceea ce a fost mai inainte. Oricum, cultural si traditional, China nu are datele necesare pentru a deveni un lider, adica sa fie un model de urmat. Poate fi puternica, niciodata nu a incetat sa fie, dar nu va fi niciodata un lider. Chinezii au inventat praful de pusca, dar au fost luati pe nepregatite de armele moderne ale europenilor. Chinezii au inventat busola, dar nu am auzit de mari navigatori chinezi si descoperirile lor geografice. Chinezii au inventat bancnota pe cand europenii inca mai aveau monezi de metal, fiind economic constransi sa se dezvolte doar cat metal de moneda aveau, dar China nu a ajuns o mare putere economica decat acum, in zilele noastre si nu cu bani proprii ci cu bani americani. Vedem cum prin arhitectura si stil de viata chinezii incerca sa imite aparentele altor culturi, europene sau americana, dar pe chinezi nu ii imita nimeni. Fac copii fidele de marci renumite de masini, fac pana si copii la scara naturala de orase europene, dar nici macar vecinii lor nu-i imita in nimic. Nici nu-i de mirare, chinezii isi sunt suficienti lor insisi, sunt natiunea care s-a inconjurat de un zid ca sa nu mai aiba legatura cu cei din afara lor. Cand nu-si mai incap in piele, ei nu se revarsa ca apa, ci ca mercurul.

P.S.
Bibliografie: sunt realmente fascinat de ceea ce spune acest domn, Richard Hoskins:
http://www.financialsense.com/contributors/clif-droke/2011/07/21/the-debt-crisis-and-the-war-cycle

Constanta valahă confirmată

Scriam pe 13 ianuarie primul articol din seria "Constanta valahă". Evenimentele din vara acesta au confirmat cele spuse atunci, anume că evenimentele determinate după constanta valahă tulbură profund societatea românească, dacă sunt născute exclusiv dintr-o nevoie internă și nu ca reacție la un eveniment major extern, atunci evenimentele au loc iarna și cu o tendința accentuată în a-și găsi o rezolvare sau un final în vară. De asemenea spuneam că poporul participă la evenimente, fiind motorul lor principal și că se deosebesc două tipuri de final: primul în care poporul este victorios și cel de-al doilea, firește, cazul în care poporul nu răzbește și este învins.

Astăzi avem situația în care am ajuns la un nou referendum de demitere a președintelui, tot Traian Băsescu. Sondajele dau ca participare la vot de peste 60% din cetățenii cu drept de vot, ceea ce înseamnă după toate standardele democrației o implicare puternică a populației în eveniment. Spre deosebire de anul 2007 când demiterea președintelui era un act pur politic, al membrilor Parlamentului, la care poporul nu a achiesat, astăzi, suspendarea președintelui a fost făcută de parlament tocmai pentru că presiunea populară este mare în acestă direcție. Felul în care a fost făcută această suspendare este dubios, a întors pe mulți împotriva demiterii, dar nervozitatea si agitația populației a rămas la fel de mare sau poate chiar s-a mai mărit odată cu apropierea de deznodământ.

Spuneam în ianuarie că dacă voința populară va învinge, urmează peste 20 de ani de transformari fundamentale ale țării, conform constantei valahe. De asemenea, dacă voința populară este înfrântă, sunt de așteptat 30 de ani de stagnare și poate săracie, cu un "nou" vechi proiect național, anume Unirea, în 10-11 ani de la evenimente. Deși energiile populare par a fi predominat însdreptate astăzi într-o singură direcție și anume aceea a demiterii președintelui, nu este sigur ca poporul va reuși să-și impună voința. Pragul nominal pentru participarea la referendum de peste 9,1 milioane de cetățeni nu reprezintă cei 50% +1 din numărul cetățenilor cu drept de vot hotărâți de Curtea Constituțională atât timp cât ultimul recensământ dădea ca cifră a populației declarate din România și diasporă puțin peste 20 milioane. Se adaugă presiunile Uniunii Europene care nu dorește ceea ce dorește poporul român și este ajutată nu numai de o clasă politică vâdută și coruptă în cea mai mare parte a ei, dar și fără bărbăție atunci când este cazul.

Și atunci rămâne întrebarea ce va fi după referendumul din 29 iulie 2012? Evident, sunt două posibilități.


Cazul 1: Traian Băsescu este demis

După referendum lumea se va destinde, încordarera va disparea. Va fi un moment de pauză, ca după un efort îndelungat, ca atunci cand urci pe munte și după un pieptiș iei un respiro uitându-te pe unde să mergi mai departe.
În noiembrie urmează alegerile. Dispărând Băsescu, fiecare politician va începe să-și vadă de ale lui, interesele fiecăruia încep să se nuanțeze și se vor îndepartă unii de alții, alianțele de acum având tendința de a se destrăma, fiecare dorind să meargă mai departe pe drumul său.
Până la alegeri și populația se va relaxa și vechile raportări ale fiecăruia față de partidele politice își vor face din nou apariția. În noiembrie nu va mai fi doar USL vs. PDL. Nu numai ca alianța se poate destrama oficial până atunci, dar nici populația nu va dori să o mai voteze în bloc. În schimb, populația va avea timpul și relaxarea necesară sa privească și spre alte partide, înființate sau încă neînființate.
PSD a demonstrat de prea multe ori că 30% votruri la alegeri este un adevărat prag pentru el, nu se poate îndeparta prea mult în sus sau în jos. PNL are un electorat stabil de 10% – 15%. PDL, daca va mai rămâne în viață și va renunța pe bune la Elena Udrea, Elena Băsescu, Adriean Videanu, Roberta Anastase și Mircea Toader, poate reveni la procentul său dintotdeauna, 10%. Avem asadar vechile partide împreună cu 55% și rămân încă 45% loc virgin pentru noi partide. UDMR își va menține procentul său, 7%. Tot mai rămân 38%. Aici e loc de partide noi. PP-DD ar putea fi unul, procentul său ar putea crește de la 10% în prezent la 15% – 20%. Am auzit că și unii jurnaliști ar vrea să-și înființeze propriul partid, Liviu Mihaiu a făcut aluzii destul de străvezii la Radio Guerrilla. Mai este și Mihai Răzvan Ungureanu cu Mihail Neamțu și Sebastian Lăzăroiu cu Noua Republică, o să se zbată și Remus Cernea…
Oricum, Parlamentul va fi dominat tot de vechile tabere: PSD și PNL pe deoparte și PDL cu ceva aliați, posibil câțiva din Noua Republică de cealaltă parte. Ce se va schimba va fi pivotul, căci taberele politice de unele singure nu vor putea sa aiba majoritatea necesară pentru a trece legi importante. De această data pivotul, cel care iși va negocia avantajele și legile proprii contra votului în Parlament va fi alt partid decât UDMR. Pentru prima dată în 20 de ani, românii vor fi politic independenți. Probabil că, la cum arată acum sondajele, această forță politică va fi PP-DD. Credc ă pentru multă vreme de acum înainte diversitatea parlamentară împletită cu vechile dușmanii va face ca și unii și alții să fie foarte atenți la matrapazlâcurile celorlalți. Poate în felul acesta ne vom obișnui clasa politică și pe noi înșine sa nu ne mai furam unii pe alții și în final propria căciulă. Vor fi 20 de ani de transformare iar țara va arăta cu totul diferit și oamenii la fel, peste 20 de ani.


Cazul 2: Traian Băsescu rămâne președinte

În acest caz, după referendumul din 29 iulie nu va mai fi nimic. Vom fi un popor învins de noi înșine, mort și îngropat de Uniunea Europeană care ne-a săpat groapa, dar nu a căzut în ea, conform proverbului. Nici alegeri în noiembrie nu vor mai fi. Chiar dacă se vor organiza alegeri parlamentare, algeri nu vor fi, pentru ca nimeni nu va mai vrea să aleagă nimic, pentru ca motivația ar dispărea și la fel și energia și voința. Anticipez o prezență la vot în noiembrie de 5%-10%, probabil vor mai merge la vot doar membri de partid sau cei platiți și duși cu autocarele. Probabil ca va câștiga PDL-ul, însă nu știu ce va câștiga, poate doar niște voturi ale propriilor membri. Cum fiecare om nu se va mai regăsi în ceilalți de lângă el, toți vom căuta soluții din ce în ce mai individuale de supraviețuire. Mulți vor pleca din țară în valuri ca după mineriade; ceilalți care vor rămâne se vor înfeuda care pe unde va găsi un potentat care să-i ofere protecție. Dar mai ales fiecare se va închide în sine și între noi nu va mai exista comunicare. Și dacă rușii vor veni să ia Moldova cu totul până la Siret, și dacă ungurii vor veni sa ia Ardealul până la Brașov, nimeni nu va mai zice nimic și nu se va găsi cineva să miște un deget. Fiecare se va uita în farfuria lui, însă nu știu ce va mai vedea acolo.
Cum o astfel de țară mortificată ar avea nevoie de ceva să o resusciteze, se va relua proiectul unirii cu ciosvârta din Moldova care a mai rămas netrecută de Stalin la Ucraina. Probabil ca în 10 ani se va putea face, dar asta nu va entuziasma pe mulți, unii vor vedea doar un alt prilej pentru a fi taxați și impozitați, căci Moldova este săracă și regiunea va avea nevoie de ajutor financiar de la buget, iar cei de pe malul celălalt vor vedea doar prilejul de a ajunge cât mai repede în Vest. Și astfel ura dintre noi și nepăsarea vor mai dura cel puțin 30 de ani de acum înainte.

Cine sunt și ce vor ordoliberalii români

Mai întâi ar fi institutul condus de Valeriu Stoica, ISP-ul (Institutul de Studii Populare), un - zic ei - think-tank al PDL. Ar fi apoi Noua Republică a lui Mihail Neamțu și Mișcarea Populară a lui Sebastian Lăzăroiu + EBA, care a făcut și oficiile de înregistrare la tribunal. E clar prin urmare că totul se învârte în jurul unui partid mai mare - PDL - care și-a făcut mici sateliți.

Ideea sateliților în politică nu este nouă. FSN-ul avea sateliți o grămadă mai pe la începuturile democrației postdecembriste. Scopul acestora era în mod nedeclarat, dar evident, să spele cumva imaginea partidului central de toate excesele și toți extremiștii, împinși către și culeși de sateliții care apoi își arătau susținerea lor partidului părinte, creând totodată impresia unui larg consens social în jurul ideilor marețe ale lui Ion Iliescu și facându-i să pară marginali și neadaptați pe contestatari. Așadar, ordoliberalii de astăzi nu sunt decât niste epigoni ai lui Ion Iliescu, cel puțin în ceea ce privește organizarea lor politică.

Dacă până aici mie mi-e clar, sa vedem și ce propun ei. În linii mari de la ei vin tot felul de idei privind proprietatea și responsabilitatea statului față de cetățeni. Mai întâi se declară împotiva proprietății de stat argumentând că statul este cel mai prost administrator. Drept pentru care soluția ar fi privatizarea a orice este de stat.

Însă mecanismul prin care statul devine cel mai prost administrator nu-l explică nimeni, se pornește de la această idee ca de la axioma dreptei. Se ignoră cu bună știință faptul că și companiile proprietate privată dau faliment, ba chiar mai ales acestea. Deci buna administrare nu are nici o legătură cu felul proprietății. Mai degrabă are legătură cu știința conducerii, experiența lucrului, buna credință și responsabilitatea față de ceea ce trebuie să faci.

Dar acești factori nu-i ia nimeni în considerare. Dacă în conducerea statului, în general, și a fiecărei instituții a sa, în particular, s-ar avea în vedere funcțiile managementului, anume funcția de previziune, de organizare, de coordonare, funcția de motivare și cea de evaluare și control, atunci lucrurile ar sta altfel în stat și nu cred că ar mai fi nevoie de ordoliberali să ne spună ca nu merge statul. Pentru că ar merge. Dacă numirile în funcțiile de conducere s-ar face pe competențe profesionale și nu pe criterii politice, și instituțiile de stat ar funcționa la fel de bine ca SMURD-ul. Dacă toți cei care ajung să conducă ar fi responsabili și responsabilizați în fața celor care îi trimit acolo, adica cetățenii, deciziile lor ar avea legătură cu interesul public și nu cu interesul personal sau privat.

Și atunci, când ideea că statul nu este responsabil în fața cetățenilor săi și pentru toți aceștia este emisă din cercuri ordoliberale, la ce să ne așteptăm? Dacă ei impun ideea statului iresponsabil ca legitimă, atunci devine legitim ca deciziile lor în calitate de conducători să nu mai fie legate de interesul public, ci de cel particular, întrucât nu ar mai avea nici o responsabilitate față de cei care i-au trimis acolo sus, ci doar față de ei înșiși și de bunăstarea lor. Aceasta este ideologia ordoliberală și de aici vine și insistența lor în ceea ce privește privatizarea. Deoarece ei nu privatizare pe bani privați vor, ci vor privatizare pe bani publici.

Efectul îl vedem de douăzeci și... de ani. Mai întâi industria românească a fost trecută la mormanul de fiare vechi, pentru a putea fi cumparată ieftin și apoi vândută chiar la fiare vechi, ca să nu se vadă șmecheria și pentru că cei care le-au luat nu aveau nici știința de a conduce, nici buna credință care responsabilizează pe cei cinstiți. În schimb aveau o mare foame de bani, avere și privilegii. Acum, cand nu mai au ce să vândă, vin cu ideea privatizării serviciilor publice care funcționeazăă cu bani publici, de la buget. Pentru o mai bună administrare, spun ei. Pentru că izvorul banilor siguri pentru ei a secat, spun eu și acum caută alte surse aducătoare de bani fără bătaie de cap. Căci ei exact știința conducerii nu au, aceasta le dă bătăi mari de cap.

Aș vrea să vad și eu un ordoliberal să susțină privatizerea pe bani privați românești. N-ai să vezi. Ei vor toate de-a gata. Să vină marii investitori strategici, le creează toate condițiile, chiar dacă asta înseamnă și că le vor lua cetățenilor români proprietatea și le-o vor da străinilor cu bani. Și asta după ce ridică la rang de icoană proprietatea privată! Roșia Montană este exemplul cel mai străveziu. Dar și dărâmarea buticurilor din capitală ca să se facă loc pe piață marilor retaileri intră în aceeași categorie. Sigur, e mai curat, pare mai civilizat, dar asta s-a făcut cu samavolnicie și pe banii pierduți ai întreprinzătorilor români. Aceștia trebuiau ajutați și îndrumați ca să ajungă și ei la aceeași civilizatie, dar pentru asta trebuie știința conducerii și buna credință pe care ei nu o au. Acum mă gandesc și la Cornel Penescu, dacă nu-și făcea lanțul de magazine PIC cred că putea să mituiască arbitrii de fotbal până la adânci bătrâneți, n-ar fi concurat Carrefour-ul, Auchan-ul, Real-ul...

Comuniștii furau mai puțin, spun oamenii. Ăștia de acum fură mult mai mult. Nici comuniștii nu aveau mare știință de ceva, ei au crezut în mod real ca sunt în avangarda istoriei, deși nu o înțelegeau și mulți nici nu o știau. Dar ei nu se așteptau ca istoria să o ia înapoi, spre ceea ce credeau ei că este trecutul. Ei dețineau nu resursele, ci accesul la ele și le foloseau după bunul plac. La ce să le fi furat? Aveau orice, oricând doreau. Era chiar în ideologia lor că toate sunt la comun.

În ideologia ordoliberală, nimic nu mai este la comun, nici măcar ceea ce este public. De aceea aceștia încercă să confiște tot în folosul personal. Nu proprietatea privată este ceea ce admiră ei cel mai mult, ci proprietatea LOR privată. Iar cum resursele nu mai sunt la comun și cum cei mai anticomuniști (nu întâmplator!) sunt ordoliberalii, ca să-și asigure accesul la resurse, ordoliberalii vor bloca accesul celorlalti la ele. Iar toate acestea le vor face în numele unei ideologii, la fel ca și comuniștii, ieri icoana era proprietatea întregului popor la care poporul nu avea acces, azi icoana se numește proprietatea privată la care cei mulți nu mai pot accede, fiind prea săraci să o aibă.

Și atunci cine sunt și ce vor ordoliberalii români?

Voi încheia cu un citat din lucrarea lui Alexis de Tocqueville, "Despre democrație în America" (Editura Humanitas, 1995), scris în jurul anului 1830 și mai actual ca niciodată:

"[...] Problema ar fi ușor de rezolvat dacă am vrea să facem o paralelă între o republică democratică și o monarhie absolută [vezi statul despotic]. Se va descoperi că în prima cheltuielile publice sunt mai mari decât în cea de-a doua. Dar așa este în toate statele libere, când sunt comparate cu cele care nu sunt. Este cert că despotismul îi sărăcește pe oameni, împiedicându-i mai curând să producă decât răpindu-le bogăția dobândită. Dimpotrivă, libertatea produce de o mie de ori mai multe bunuri decât distruge și la popoarele care o cunosc, resursele oamenilor cresc întotdeauna mai repede decât impozitele".

Vedeți? Libertatea, nu ordo-libertatea...

Ciudata Americă

Am să reiau un text pe care l-am scris pentru flecar.ro:

Eu nu sunt dezamăgit de America, aşa cum zice Gogu că este. Dar am nişte mici nelămuriri, poate vreun israelian să mă lămurescă…?


Avem aşa: turnurile gemene sunt atacate de islamişti în 2001, vestitul nine-eleven. Dar… SUA bombardează Serbia, o ţară creștină (ce-i drept susţinută de Rusia) ca să dea o ţară nouă unor musulmani, albanezii din Kosovo. Bun, am înţeles, în final au blocat accesul Rusiei la Mediterana prin Muntenegru, care avea ieşire la Adriatica. Dar… din nou dar… Au suţinut revoltele din Egipt, Tunisia si alte ţari arabe, ca sunt greu de înşirat toate. În toate ţările arabe unde au avut loc revolte, ca şi în Siria acum, regimurile la putere erau laice. Susţinând alegerile libere şi democraţia, aşa cum s-a dovedit zilele acestea în Egipt, la putere vor veni nişte regimuri islamiste. Dar şi Arabia Saudită, aliat de bază al SUA, este guvernată după preceptele legii islamice. Toate regimurile laice din ţările musulmane, mai puţin Turcia, erau aliate tradiţionale ale Rusiei, sau cel puţin aveau nişte simpatii faţă de ruşi. Singura situaţie răsturnată era în Iran, unde regimul islamist este în relaţii bune cu Rusia, după ce în 1978-1979 Revoluţia Islamică a răsturnat regimul laic al lui Retza Pahlavi, binevoitor faţă de SUA şi Marea Britanie. Iată că mai nou Turcia este un rival declarat al Iranului, inclusiv printr-o apropiere a regimului politic de islamism. (A-propos, pentru cine nu ştie, cea mai mare bază militară NATO de pe cuprinsul acestei planete se află în Turcia, la Incirlik)

Acum, toate aceste regimuri islamice sunt declarate ca fiind împotriva statului Israel, aliat al SUA. Practic, SUA susţine toţi duşmanii Israelului în numele democraţiei, dar împotriva Rusiei. Culmea e că între Rusia şi Israel nu sunt relaţii cordiale… la fel nici Israel nu prea se mai înţelege cu Turcia de când au o problema legată de petrolul din Mediterana şi blocada palestinană.

Eu zic aşa: Israel este o victimă a politicii SUA. SUA nu uită Războiul Rece, bănuieşte că Rusia poate avea oricând pretenţii de hegemonie în părţi ale lumii care îi interesează. Au dreptate ruşii să nu accepte scutul antirachetă din Europa, războiul dintre ei şi americani nu s-a terminat odată cu căderea regimurilor comuniste. Israel are în SUA un aliat făţarnic, ei nu contează ci doar faptul că sunt un cui înfipt într-o lume care nu-i acceptă pe americani, dar care trebuie să fie controlată de ei şi chiar este în pofida tuturor aparenţelor.

Nu ştiu însă cât va mai putea SUA să ţină lucrurile sub control în felul acesta. Apar noi jucători, cum ar fi China. China este încă ţinută la respect cu ajutorul dolarului, ştiu şi chinezii asta, din acest motiv se zbat să cumpere Africa sau să impună yuanul ca monedă de schimb internaţională. (Bine, că nu vor reuşi cât timp nu lasă yuanul liber convertibil, asta e altceva, iar daca lasă yuanul liber convertibil acesta se va întări, ceea ce vor şi americanii, slăbind economia chineză bazată pe export, nu şi pe consum intern).

Dar apar noi apropieri şi afinităţi între Israel şi ţări europene, creştine: Cipru, Grecia, chiar şi România, în timp ce rivalităţile se accentuează între aceste ţări şi Turcia. SUA va trebui să se dovedească capabilă să administreze conflicte din ce în ce mai adânci între aliaţii săi, pasiuni din ce în ce mai puternice. Chiar dacă Rusia este actualmente izolată în lumea creştină, bisericile ortodoxe se pregătesc pentru al optulea sinod panortodox, iar în pregătirile care se fac Patriarhia Moscovei nu mai este chiar atât de izolată. Rămâne de văzut cât de mult contează unitatea de credinţă a popoarelor în aranjarea politicilor internaţionale, cât de mult contează Biserica în conducerea statului. Nu degeaba citim tot felul de rapoarte ale departamentelor de stat americane îndreptate împotriva BOR, americanii ştiu de unde pot apărea surprizele neplăcute lor…

Sau, rămâne de văzut cât vor mai rezista evreii. E drept că acum sunt împinși către Iran, cel mai comod dușman comun al SUA și al Israelului. Arabii nu susțin Iranul, pentru că și la ei e musulmănia pe bucăți, unii shiiți, alții suniți. Deci nu ar fi de așteptat ca un conflict Israel – Iran să facă lumea arabă să explodeze, abia că i-ar băga mai bine în cărți pe turci… Surpriza ar fi ca un conflict să înceapă, totuși, între Israel și Iran, dar Iranul să fie câștigator. Rusia își va da toată silința, dar și SUA se va opune cât va putea ea să o facă. Iar dacă Iranul va deveni un nou Vietnam pentru americani, situația ar putea să scape de sub control.

America joacă foarte riscant susținând interesele celor care îi detestă. Oricum, lupta împotriva terorismului este o păcaleală, SUA de fapt susține regimurile islamiste, dar cu condiția să le controleze. Din acest punct de vedere, talibanii afgani sunt indezirabili, pentru că nu pot fi controlați. Asta-i toată diferența. Recentul incident din Pakistan este un avertisment pentru cei care vor să scape de sub control.

Ideea este că Turcia este și va fi din ce în ce mai vizibil în tabăra opusă Rusiei. O veche profeție spune că Constantinopolul va fi eliberat de sub agareni. Să vedem…



UPDATE 01.01.2012

http://www.israeltoday.co.il/News/tabid/178/nid/23067/language/en-US/Default.aspx

şi aparent fără legătură:

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/12/31/serghiei-rudov-membru-al-camerei-publice-a-rusiei-adevaratele-motive-ale-arestarii-parintelui-efrem-sunt-lupta-impotriva-independentei-athosului-si-influentei-rusesti/

De ce creste EURO si Europa se duce la fund

Am primit zilele acestea un mesaj, din acela de tipul "da-l mai departe". Iata mesajul:



De 50 de ani incoace valuta de referinta pe piata mondiala e dolarul american. Dolarul american se tipareste intr-un singur loc: Federal Reserve, USA (reprezentata de un consortiu de banci PARTICULARE evreiesti !!!! n.n.). Deci daca Franta sau orice alta tara vor sa cumpere ceva de $50 milioane, ei trebuie sa "munceasca" si sa faca rost de $50 milioane de. In schimb daca USA vrea acelasi lucru, trebuie doar sa tipareasca banii si gata. Ceea ce de altfel USA a facut din plin in ultimii 50 de ani: a inundat lumea cu dolari pe care i-a tiparit FARA A AVEA ACOPERIRE IN AUR, orideciteori aveau nevoie de ceva. Din cauza asta balanta comerciala americana are in prezent un deficit formidabil, estimat la vreo $2.5 mii de miliarde si se anticipeaza cresteri monstruoase in urmatorii ani (in ritmul prevazut de bugetul lui Bush ajunge la $3.5 mii de miliarde in urmatorii 3 ani, adica 50% din GDP). Atit timp cit dolarul ramine valuta lumii, americanii sunt OK: ei pot tipari intr-una dolari si pot plati datoriile. America traieste pe datorie fata de restul lumii. Problema abia acuma incepe: IRAK ESTE PRIMA TARA DIN OPEC CARE A RENUNTAT LA $ SI A INCEPUT SA VINDA PETROL PE EURO. (pe 6 noiembrie 2000, cind un EURO era $0.8, deci Irak a pierdut o gramada de bani atunci, a fost o investitie foarte curajoasa. Intre timp EURO a depasit dolarul, deci Irak a cistigat imens). Asta a fost defapt greseala lui Saddam pe care America n-o va putea ierta niciodata. Cel putin alte doua tari din OPEC (Iran si Siria) vor deasemenea sa treaca la EURO, iar in ultima instanta asta e intentia intregului OPEC. Inclusiv Venezuela, care are 7% din petrolul lumii a trecut la o combinatie EURO-Dollar, adica si-a schimbat o jumate din rezervele valutare in EURO. Banca Centrala a Rusiei si cea a Chinei au facut exact acelasi lucru, si asa se explica de ce e un mare surplus de dolari pe piata lumii si o mare cerere de EURO, de aia dolarul scade puternic in raport cu EURO. Asta e lovitura decisiva pentru economia americana, pentru care Alan Greenspan (seful Federal Reserve) a pronosticat o pierdere de $13 trilioane (adica mii de miliarde) doar in prima faza: daca EURO va deveni valuta lumii in locul dolarului, pe linga faptul ca valoarea dolarului va scadea foarte tare, americanii nu vor mai putea sa arunce pe piata dolari pe care ii tiparesc cum ii taie capul (fara acoperire in aur), toate tarile lumii vor scapa de dolari ca sa faca rost de EURO sa cumpere petrol de la OPEC, toti investitorii mari se vor retrage de pe piata americana si vor merge in cea Europeana, si in general tehnica traitului pe datorie cade. Deja dolarul este mentinut artificial ridicat prin aranjamente politice ale USA cu China, Coreea de Sud, Taiwan si Japonia. Aceste tari produc aproape tot ce consuma USA. America le imprumuta dolari ca sa produca, apoi ele isi vind marfa pe piata Americana si din cistiguri isi platesc datoriile la USA, deci dolarii se intorc de unde au plecat. Economistii si bancherii au atras demult atentia ca daca Asia nu mai sustine dolarul prin astfel de aranjamente politice nefundamentate economic, acesta se va prabusi foarte tare. Iar Asia a inceput sa treaca pe EURO, pentru ca are si ea nevoie de petrol, iar OPEC va vinde in curind pe EURO. Asa ca Bush a facut o "Axis of Evil" in care au bagat toate tarile care au trecut la vinzarea petrolului pe EURO sau isi trec rezervele nationale in EURO. Ei vor ataca toate aceste tari (Irak, Iran, Siria, Venezuela, etc) si vor pune acolo guverne marioneta care vor face schimbarea inversa, de la EURO la dolar. Asta e si motivul pentru care Marea Britanie inca n-a trecut la EURO, pentru ca daca o facea trebuia sa fie de partea opusa americanilor. Britanicii vor fi vicleni ca de obicei: daca USA isi face treaba, ei ramin la lira, daca EU opreste razboiul vor trece imediat la EURO (ceea ce au tot aminat ca sa vada cum iese, in ciuda riscurilor si pierderilor de moment . Miza acestui razboi e imensa: daca USA nu il face, rolul de superputere mondiala va trece la UE. De aceea Franta si Germania TREBUIE SA LUPTE PINA LA CAPAT. Irak e doar inceputul, e doar prima batalie. Indiferent cine o cistiga, razboiul va fi mult mai lung.


Si acum, cum vad eu lucrurile cu mesajul asta....

Astea sunt analize din fotoliu... dar din fotoliul gresit, cu fata la perete. Banii nu mai pot avea acoperire in aur si nici nu au cum si nici unde, pentru ca nu exista atata aur cat sa acopere valoarea existenta pe piata de bunuri si servicii. Sa fiu mai aplicat, empiric sau cum vreti: daca banii lumii erau legati de aur, tu, cititorule, astazi nu aveai calculator (si nici eu).

Cat priveste treaba aia cu EURO si petrolul, e o gogorita din trei motive:

1) Europa (cea care are EURO) se agita sa interzica automobilele pe benzina sau motorina, nu SUA.

2) Asia e dependenta economic de consumul american, nu de cel european care nu se ridica nici la genunchiul broastei.

3) Asia si in special China cumpara bonduri americne cu dolari castigati in urma schimburilor comerciale cu SUA, deci imprumuta SUA cu bani americani. E putin invers de cum e prezentat in e-mail. De aici rezulta ca un dolar scazut e in avantajul SUA care n-are nevoie de rivali puternici si nici nu are de ce sa plateasca dobanzi real pozitive altora pentru proprii bani.

Asta nu e tot, mai am: Europa e la final. Fata de restul lumii e un continent inapoiat. Doar Africa e mai inapoiata. Apoi politica motorului EURO, Germania, este indrepata chiar impotriva EURO, prin impunerea de deficite bugetare mici membrilor eurozonei si printr-o politica economica expansiva care ii aduce beneficii doar Germaniei, e o chestiune de timp pana cand toate tarile zonei vor fi in aceeasi galeata cu Grecia. Practic, Germania aduna la ea toti banii (are cel mai mare excedent comercial cu tarile din zona euro) in timp ce pe ceilalti nu ii lasa sa tipareasca pentru a nu scadea valoarea monedei. Asta e secretul cresterii EURO si nu altceva. De asta se va si prabusi, pentru ca va ajunge prea sus, toata lumea (din zona EURO) va avea nevoie de el, dar va lipsi, prabusind economiile care se bazeaza pe el. Si mai mult decat atat, chiar statele vor fi puternic zdruncinate de lipsa EURO si valoarea lui crescuta. Lasa ca nu vor mai fi bani pentru pensii, dar nu vor mai fi nici pentru armata sau politie. Curand, curand. Multumiti pentru asta nemtilor.

Dreapta portocalie mai bine ar folosi stanga; si la cu totul altceva...

Sincer, m-am enervat.
http://ordoliberalism.ro/wp-content/uploads/2011/06/TEXT-Ordoliberalism-si-economie-sociala-de-piata.pdf

Foarte pe scurt, in caz ca linkul nu va mai functiona peste ceva vreme: fara pensii de la stat, privatizare totala a serviciilor publice, inclusiv sau mai ales serviciile de sanatate.

In douazeci de ani - de la evenimentele din 1989 - vad ca se trece de la Statul e tot, la Statul e nimic. Inutil sa mai argumentez ca disolutia statului in "tot" e acelasi lucru cu disolutia statului in "nimic", adica retragerea lui totala din viata cetatii. Doar calea de urmat e alta, dar rezultatul e acelasi: desfiintarea statului. Ordoliberalii astia portocalii sunt un fel de comunisti si ei, daca nu a mers cu "partidul e in toate" atunci musai sa reuseasca cu "statul nu e nicaieri".

Ordoliberalii ideologizeaza propria lor neputinta de a conduce un stat si ridica la rang de teorie dorintele lor hulpave de a-si asigura cat mai mult din felia de tort inainte ca acesta sa fie devorat in totalitate.

Asta e ce m-a enervat.
Ce voi face, pentru ca m-am enervat: mai intai voi pune aici lucrarea mea de licenta scrisa in 1995, asa cum a fost ea scrisa atunci. Chiar daca as scrie-o astazi altfel, nu abdic de la principiile enuntate acolo, dimpotriva, am convingerea ca tot ce am trait de atunci si pana astazi este confirmarea a ceea ce am scris acolo.
Apoi voi schita, daca nu voi avea timp sa compun o lucrare mai argumentata, voi schita deci o noua teorie a statului, asa cum cred eu ca ar trebui sa fie. Mai ales statul asta amarat care imi mananca zilele, Romania.
Revin deci, nervos si hotarat.

Pensia si viitorul...

...natiei. Da. Pensia si viitorul natiei; desi pare ca discutand despre pensionari e ilogic sa vorbim despre viitor.
Exista in aceste timpuri in mai multe tari europene o politica de crestere a varstei de pensionare. Cica nu sunt bani de pensii. A scazut foarte mult natalitatea si generatiile nu se mai reproduc suficient de mult pentru ca populatia activa sa poata intretine populatia pensionata. Asa ca marim varsta de pensionare, ca sa avem populatie activa mai multa. Simplu, logic, schematic.
De fapt o crima. Si nu e vorba de o crima la adresa persoanelor de o anumita varsta, este o crima impotriva viitorului unui popor.
Cred, o fraza citita la Neagu Djuvara suna cam asa: lumea bunicilor nostri moare odata cu noi. Sa o explic este inutil. Dar fraza oglindeste o realitate existenta pana la varsta mica a actualei generatii active: am fost crescuti de bunici, am crescut cu povestile lor si educati conform experientei si educatiei pe care ei, bunicii nostri au primit-o in tineretea lor. Astfel, lumea bunicilor nostri inca mai traieste in noi.
Iar in lumea aceea, muribunda, dar inca prezenta in amintirea noastra ca popor si ca indivizi nu erau homosexuali-transsexuali, nu erau avorturi, nu erau copii sinucigasi, nu erau multe din problemele de azi. Si nici chiar in copilaria noastra nu prea erau acestea. Stiu, primul impuls e sa "acuzam" comunismul, totusi nu este asa. Noi am fost crescuti de bunicii nostri, parintii nostri au fost crescuti pe langa bunicii lor, bunicii nostri inca mai povesteau despre bunicii lor pe care i-au iubit. Lumea se transmitea pe sine din generatie in generatie.
Astazi, insa, s-a produs o ruptura. Bunicii nu mai pot sa se ocupe de nepotii lor. Ei sunt inca angajati, se duc la munca. Varsta de pensionare este deja prea mare. Un calcul simplu: daca varsta medie a unui parinte este de 25 de ani, atunci nepotul se va naste la varsta de 50 de ani a bunicului. Tanar, verde si in campul muncii. Si atunci cine se ocupa de copiii nostri? Aproape intotdeauna niste straini, numite bone, apoi institutiile de invatamant prescolar. Cei sapte ani de acasa se topesc sub ochii nostri. Copiilor le va lipsi caldura familiei, iubirea bunicilor si rabdarea lor. Tot ce vor invata va fi doar spre folosinta imediata. Sa manance singuri, sa ceara la baie, sa se imbrace singuri. Apoi, sa asculte de autoritatea reprezentata de educatoare.
Dar si cei ce ar trebui sa fie parinti, de ce sa mai faca copii? Cine sa le creasca copiii? Niste straini numite bone? Niste institutii de invatamant scumpe si nu foarte bine incalzite iarna? Macar acestea de ar fi suficiente si cu educatori si ingrijitori calificati si mai ales dedicati..., dar vai, nici acestea nu sunt. De ce ne miram atunci ca se fac avorturi?
De ce ne miram ca in ultimii ani au aparut in mod "natural" fenomene necunoscute acum 30-40 de ani, cum ar fi transsexualitatea? Tulburarile acestea de personalitate care apar la din ce in ce mai multi copii si adolescenti sunt urmarea directa a celor sapte ani care lipsesc din viata lor. Ani in care le lipseste iubirea familiei si rabdarea bunicilor. Parintii, departe de a putea suplini aceasta lipsa, ei sunt cu atat mai mult mai ocupati cu altele, la serviciu.
Si atunci, cu cat mai mare varsta de pensionare, cu atat mai putini copii vor fi. E ca un bulgare de zapada care in loc sa se mareasca, scade cu fiecare rostogolire. Situatia va fi si mai proasta economic peste cativa ani. Tinerii vor face copii din ce in ce mai tarziu, pentru ca abia atunci vor avea bunici sa ii creasca si sa-i educe. Dar batranii care se vor ocupa de copii vor fi din ce in ce mai batrani si bolnavi. In plus, la varste crescute, multi nici nu mai pot fi parinti si multe sarcini vor fi pierdute. Viitorul nu suna deloc bine. De fapt, viitorul nu mai suna deloc. Clopotele bat acum. Guvernele ne duc la groapa viitorul lasandu-ne fara pensionari. Familia isi pierde rostul ei cand bunicii nu isi mai cresc nepotii.

Mare Branza 1(unu)

Este un moment de rascruce si schimbare in tara noastra. Este pus acum sub semnul intrebarii chiar ceea ce ne defineste milenar ca popor, cititorule, stii si tu deja cuvintele: viezure, manz, varza, barza, dar mai ales branza, urda, cas sau mai noul 'telemea'. Din mila stapanirii mai avem noi romanii inca ceva mai putin de sase luni ca se ne salvam pe noi si cultura noastra, identitatea gastronomica. Sa ne salvam urda, casul si telemeaua de invazia branzei frantuzesti cu mucegai si fite de bonjuristi.
Ma adresez romanilor constienti: ne trebuie semnaturi multe si o dezbatere de oaie serioasa ca sa putem respinge nefasta inraurire a normelor europene. Trebuie sa schimbam politica asta a guvernului de cap plecat. Eu vreau sa mananc branza din butoi si nu din punga. Din burduf de caine si tot ar fi mai buna, macar ca mi-ar aduce aminte de mustrarile invatatoarei. (Chiar asa, daca cedam acum la legea branzei, ce vor mai intelege copiii nostri cand le vom spune ca sunt branza buna in burduf de caine??). Hai sa facem mare branza!