Restricții, restricții, restricții... Nu ai voie la mall dacă nu ești vaccinat. Nu ai voie la târgurile de Crăciun dacă ești nevaccinat. Nu ai voie la paradă și sărbătoare dacă nu ești vaccinat... Mulți se lamentează că nu au voie. Și, așa este, dacă e să privim juridic, drepturile le sunt încălcate. Și totuși, în biserici au voie toți, la slujbe au voie toți. Cu mască, e adevărat, cu rugămintea de a păstra o așa-zisă distanțare, dar în fond la ce folosesc toate acestea când credincioșii se împărtățesc, își sărută icoanele și se iubesc unii pe alții?
Și nu cred că este întâmplător. E o logică în toate acestea, dar ea scapă celor mai mulți, din cauza vitezei cu care ne-am obișnuit să trăim.
Iată, a fost duminica trecută citită Evanghelia femeii gârbove. Ticluirea ei este făcută cu accentul pe fapta bună, pe smerenia femeii și pe fățărnicia fariseului, mai marele sinagogii. Eu cred însă că scapă adevăratul înțeles al poveștii. Orice faptă făcea Iisus, implicațiile ei erau enorme. Semnificația oricărei fapte făcută de El nu se putea desluși imediat sau de oricine. În general, ca să se poată revela absconsul faptei trebuia ca în realitatea evenimentelor sau în discursul cuiva să apară o ruptură, o intenție rea sau un impuls consistent cu firea căzută în păcat a omului. Și, totodată, protagoniștii sunt oameni cu o pregătire îndelungată și care știu să folosească un meta limbaj.
Am să reiau puțin povestea, dar accentul va cădea pe dialog. Iisus predica sâmbăta în sinagogă. Acolo vine o femeie gârbovă, suferindă de 18 ani, pe care Iisus o cheamă la el și o vindecă de neputința trupului. Mai marele sinagogii, de regulă era un fariseu, zice: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Iisus îi răspunde: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?
Să le luăm pe rând. Legea mozaică interzicea conform poruncii a patra ca omul să facă ceva sâmbăta: Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine. Totuși pentru că Dumnezeu este Dumnezeul vieții, legea permitea și la fel permite și astăzi, ca orice este făcut pentru păstrarea și salvarea vieții, a unui om sau a unui animal, să poată fi făcut sâmbăta. De aceea Iisus nu face acest gest de vindecare întâmplător chiar sâmbăta. Că nu este întâmplător, ci este un gest căutat o spune chiar Evanghelia: Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Făcând astfel, El transmite un mesaj. După părerea mea, mesajul este "iată, Eu respectând legea salvez viața oamenilor în ziua sâmbetei, ca voi să vedeți ca acest gest al meu nu e obișnuit, ci este unul excepțional, anume salvând viața voastră vă spun prin ceea ce fac că eu sunt Mântuitorul vostru". Nu este singura dată când Iisus accentueză că faptele spun despre El că este cel așteptat. Cel mai bine se vede acest mod de a mărturisi despre sine atunci când le răspunde celor pe care sfântul Ioan Botezătorul îi trimite la El: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.
Mai marele sinagogii a înțeles semnificația. Ceea ce surprinde este că nu minunea îl mișcă pe el, ci provocarea intelectuală venită odată cu descifrarea mesajului. În loc să se închine în fața evidenței, fariseul vrea să se arate deopotrivă cu însuși Iisus, cel puțin pe planul intelectual al metalimbajului. Replica lui este un fel de a spune "am înțeles ceea ce faci, dar ce vrei să zici, că ești Mesia? Te provoc să o spui în clar, altfel înseamnă că ai încălcat legea sâmbetei". Firește că obrăznicia a fost rapid pusă la colț de către Iisus, care i-a răspuns aducând aminte că și iudeii au grijă ca sâmbăta să nu lipsească apa vitelor lor, punându-se pe El alături de fii și fiicele lui Avraam la fel cum sunt stăpânii alături de animale. De fapt, Iisus i-a spus fariseului că El este Stăpânul și Dumnezeul iudeilor, cu drept de viață și de moarte asupra lor.
Așadar, o minune făptuită de Iisus, care poate să apară drept un gest de bunătate, de milă și de empatie față de o persoană aflată în suferință, dincolo de această semnificație vizibilă poate avea și alte semnificații mult mai adânci, și mult mai importante. Și acum am să mă întorc la problema celor nevaccinați.
Cel puțin cei care sunt creștini ar trebui să nu se plângă de restricțiile acestor zile. Să nu uităm că este postul Crăciunului. Târgurile cu distracții și mâncare, sărbătorile și petreccerile nu au ce căuta în post. Nu e cazul ca un creștin, de este nevaccinat, să se plângă de aceste restricții. Dimpotrivă: ele sunt dovada că Dumnezeu ne oprește în aceste vremuri de la ispitele care s-au înmulțit foarte mult în anii din urmă. Și nu este un secret pentru nimeni că cei care nu s-au vaccinat sunt în general cei credincioși, fără a face din asta o exclusivitate. E ca și cum Dumnezeu deja și-a ales pe cei ai săi și îi ține de-a dreptul fizic departe de cele considerate necurate. E ca și cum se despart acum oile de capre. E ca un semn al vremii. Să nu uităm că tot ce face, spune sau permite Dumnezeu are un înțeles pe care în cel mai bun caz îl vom descifra mai târziu.
