Postare prezentată

Etica capitalistă și spiritul ortodoxiei

"Biserica fiind sobornicească în toate părțile sale, fiecare dintre mădularele sale - nu numai clerul, ci și fiecare laic - este chemat...

miercuri, 23 aprilie 2014

Eurasia, de ce acum, de ce asa si unde gresesc rusii

Sa fac o recapitulare a catorva idei din seria - sa o numesc ad-hoc - despre ceilalti si civilizatiile lor.

1. Europa este la final in mod clar ca civilizatie distincta, vremea ei a trecut, nu mai are ce oferi in materie de nimic si nici nu mai ofera altceva decat spectacole jalnice de birocratie si hedonism corporal ridicat la rang de politica de stat(e). Ca sa fac din nou referire la Neagu Djuvara, unde toate civilizatiile concrete au avut parte de cel putin o exceptie de la modelul perfect al unei civilizatii, exceptia pe care o gasesc la civilizatia europeana este aceasta: neputinta de a avea un hegemon. 
2. SUA ar putea ajunge si are toate datele necesare sa ajunga hegemonul civilizatiei pacifice. Nu ea este creatoarea, creuzetul in care s-a nascut aceasta civilizatie ci Marea Britanie impreuna cu coloniile ei din Pacific. Fata de Marea Britanie, SUA este marginala in Pacific, intrata pe scena mai apoi si incearca sa intre in sfera de influenta a predecesorului sau si a rivalilor, fara a oferi esentialmente ceva nou acestei civilizatii, dimpotriva acumuland de la ea si intarind apoi valorile adoptate. 
3. Rusia va crea o noua civilizatie aici in estul Europei plus o mica parte din Asia (Caucazul) in teritoriile pe care le poate controla si influenta, probabil si Orientul Mijlociu (Siria, eventual Iran). Daca va deveni hegemonul propriei civilizatii, inseamana ca va perpetua exceptia Bizantului, de unde se si revendica. Rusia ar fi fost hegemonul Europei (avea toate datele din punct de vedere cultural, politic si militar), dar nu s-a putut din cauza constantelor politicii britanice preluate si de SUA, desi din alte motive, care au luptat pentru a opri hegemonia intr-o civilizatie care nu le apartine si din care nu fac parte.
4. Astazi si dintotdeauna atat Marea Britanie cat si Statele Unite au fost exterioare civilizatiei europene, in fapt o creatie franco-germana. Istoric, prima incercare de hegemonie in Europa apartine Frantei, o perioada aceasta fiind de facto cel mai important reper cultural european dar nu si politic sau militar. Germania are cea de-a doua incercare dar a fost invinsa definitiv in 1945 de Anglia, Statele Unite dar mai ales Rusia, o tara a carei organizare politica era o alipire de revolutie franceza cu filozofia germana, a carei cultura oficiala era in totalitate tributara culturii franceze si care militar nu avea rival pe continent.
5. Implicarea pe mai departe a Statelor Unite in afacerile de granita ale Europei cu Rusia tin de o aderare completa la ideile care au format teoria lui Huntington in care civilizatiile sunt prezentate ca entitati socio-umane construite in jurul unor religii cu aderenta de anvergura si aflate in conflict permanent si in mod natural. Aceasta implicare dincolo de ceea ce istoric este necesar si ii este menit a fi ar putea sa conduca Statele Unite ale Americii catre un esec in lupta pentru suprematie in Pacific. La limita, aceasta ar putea sa produca o alta exceptie, anume ca o tara sa devina succesiv hegemon in civilizatii diferite, la distante mari de timp si ma refer aici la China. Nu stiu insa cat de intelept este totusi sa pariezi pe o exceptie. 

Am anticipat sau am mers cumva in paralel cu ideea de Eurasia pe care Rusia sub conducerea lui Putin a adoptat-o. Insa daca pentru Putin Eurasia este o constructie mai mult politica, eu o vad ca fiind bazinul unei noi civilizatii, o lume distincta de celelalte, pe cale de a se naste. Dar de ce Rusia, de ce consider ca Rusia este liantul si catalizatorul acestei noi lumi si de ce vedem ca Rusia se misca si intr-o directie care inceteaza macar sa mai semene cu cea europeana, nicidecum sa fie o chintesenta a ei cum a fost pana acum 25 de ani?
Daca pattern-ul descoperit de Neagu Djuvara este cel real, atunci o interventie dinafara civilizatiei Europene care a stopat destinul ei firesc si natural lasa urme si mai ales frustrari. Daca raspunsul Europei la lipsa unui hegemon si mai ales la imposibilitatea ca un actor major european sa devina acest hegemon a fost Uniunea Europeana, raspunsul Rusiei, hegemonul de "drept" - ca sa zic asa - nu poate fi decat construirea unei zone pe care sa o stapaneasca. Fiecare parte construieste mai mult sau mai putin artificial ceea ce ii lipseste, Europa isi inventeaza hegemonul si statul sau universal in timp ce Rusia isi construieste propria lume in care sa fie dominanta.

Fara indoiala ca Rusia este destul de mare si intinsa astfel incat sa acopere o larga diversitate de culturi diferite sau inrudite dandu-le totodata o identitate comuna. Astfel, desi Eurasia este o constructie ideologica care vine sa trateze frustrarile istorice ale Rusiei, ea nu este doar o constructie politica a unei elite frustrate ci si o idee care vine in intampinarea unor fenomene care se produc la nivelul maselor de oameni obisnuiti. In functie de forta si realitatea acestor fenomene, ele vor putea antrena si zone si populatii aflate astazi catre periferia zonei de influenta ruseasca, sa zicem zona Orientului Mijlociu, Siria si chiar Iran. Nu este o piedica existenta unor religii diferite ci mai important este felul in care reprezentanti ai religiilor, etniilor si culturilor diferite se pun de acord in mod spontan despre felul in care se fac anumite lucruri in lumea pe care o impart. 

Totusi, constructia eurasiatica nu se poate face din nimic, are nevoie de un suport ideologic. Iar daca Europa i s-a refuzat Rusiei, Rusia este nevoita sa caute alte radacini si alta legitimitate. Si unde se pot gasi aceste radacini daca nu in Bizant si in mostenirea crestina ortodoxa? Pentru o tara crestin-ortodoxa cu pretentii de hegemonie in lumea ei ispita imperiala bizantina este de neinlaturat si de neocolit. Este fireasca. De aceea zonele de crestinatate ortodoxa si zonele in care in mod istoric crestinismul ortodox si cel de alte rituri orientale s-a manifestat si se manifesta vor fi vizate de Rusia in expansiunea ei.

Problema Rusiei este ca in incercarea sa de a deveni dupa modelul bizantin creatoarea si totodata hegemonul propriei civilizatii ea isi este propriul si cel mai puternic dusman. Dusmaniile istorice pe care le-a acumulat o vor impiedica la fiecare pas pe care va dori sa il faca. Oricat de solidare se vor putea simti diversele popoare din zona ei de interes cu cauza Rusiei, ele nu au cum sa uite nedreptatile istorice la care au fost supuse de catre aceeasi (desi alta) Rusie. Si aici este prima greseala pe care o face Rusia dar mai ales rusii. Adoptand o ideologie care se doreste de factura crestina, ba chiar ortodoxa, uita prea lesne ca la temelia ei ar trebui sa stea smerenia si slujirea celuilalt, dupa spusele Mantuitorului, ca cel care doreste sa devina cel mai mare intre frati sa fie el cel mai mic slujindu-le tuturor. Pentru aceasta, pana cand Rusia nu isi va cere in mod sincer iertare pentru nedreptatile trecutului, ea nu va fi credibila. Poate ca decretul dat ieri de Putin de reabilitare a tuturor tatarilor din Crimeea este un inceput, dar este nevoie de o constanta in astfel de gesturi si mai ales fara un folos politic imediat. De asemenea este absolut necesara o rupere nedisimulata de trecutul sau "european" revolutionaro-filozofic. Nu poti sa declari sfinti pe ultimii tari Romanovi in timp ce il tii pe calaul lor impaiat la Kremlin. Nu poti sa te adresezi populatiei tarilor pe care le consideri ca fiind din zona rusa cu un mesaj crestin opus valorilor actuale ale Europei in timp ce purtatorii acestui mesaj sunt la nivel politic partidele comuniste. 

Cat timp Vladimir Ilici Lenin ramane un simbol al noii Rusii, Rusia insasi nu este pregatita pentru misiunea pe care prea rapid si-a asumat-o si nu va fi crezuta in sinceritatea demersurilor sale.