Putin confirmă

Că între SUA și China a început de fapt războiul, deocamdată rece, nu se mai îndoiește nimeni. Oare Donald Trump a citit blogul meu când a hotărât să fie atent la zona care este destinul țării sale și să lase Europa în pace?

Nu știu. Presupun că nu. Pur și simplu evidența își cere drepturile sale.

Da, dar Putin? Putea sau nu putea să zica asta:

https://www.rt.com/russia/488904-putin-russia-distinct-civilization/

Eu sunt mândru de cititorii mei. Nu sunt mulți, dar sunt cei mai cei.

Grexit - și ce dacă? Despre greci

L-am auzit eu acum două zile pe Moise Guran la radio, zicea ceva de atitudinea ministrului grec de finanțe... că ar fi o prostie să o țină pe a sa "și dacă nu vă plătim, ce o să faceți?". Christine Lagarde ar fi numit cumva această poziție drept o copilărie.

Dar mie îmi place poziția ministrului grec și o consider foarte potrivită. Din moment ce instituțiile financiare care au pe mână destinele financiare ale lumii se străduiesc să elimine banii cash lăsându-ne "libertatea" de a folosi doar bani electronici - știu ei pentru ce - dacă aș fi ministrul grec de finanțe le-aș da și eu înapoi datoria tot în bani electronici. Uite așa, aș face un ordin de plată din contul meu cu sold zero în contul lor. Contul lor ar avea +3 mld. și al meu ar avea -3 mld. Ei și-ar primi banii, minusul din contul meu e problema mea. Aș chema IT-ul și i-aș cere să-l facă zero la loc sau, de ce nu, cu +oricât, ce contează? Dacă ar fi fost vorba de bani peșin, însemna ca Grecia să tipărească, dar cum nu are voie să tipărească euro, na! luați bani electronici, la fel cum ne dați și voi nouă, celor cu credite.

Dar să zicem că nu se poate. E un control internațional asupra softului care este folosit la transferul banilor iar un astfel de ordin de plată ar fi imposibil. Și ce-i cu asta? Grecia ar fi declarată în incapacitate de plată. Moise Guran zicea că în acest caz guvernul grec ar fi obligat să emită niște titluri de stat care ar ține loc de monedă paralelă pentru a putea să facă plăți către fondul de pensii, șomaj, alte instituții bugetare etc. Absolut corect. Cum zicea Moise Guran, ar putea să numească aceste titluri și drahme, ceea ce ar în semna de facto ieșirea Greciei din zona Euro. Totodata se estimează și că va urma o inflație galopantă, deci o mare sărăcie.

Ei, aici ne despărțim. Nu va urma nici o inflație galopantă. Adică nu este absolut necesar să urmeze așa ceva. Este suficient ca acele titluri de stat care țin loc de monedă să aibă o valoare fixă stabilită prin lege, de exemplu, 1 drahmă = 1 euro, iar plățile pe teritoriul Greciei să poată fi făcute concomitent în ambele monede. E ca și cum grecii și-ar lua dreptul de a tipări euro, fără să le spună euro. Bun, nimeni în afară de greci nu ar vrea aceste titluri de stat numite - să le zicem - drahme. Nici grecii nu le-ar vrea, dar nu au ce face, iar prin lege ele valorează fix cât un euro. Asta nu înseamnă decât că atitudinea ministrului grec este foarte potrivită: nu vă dau banii, ce faceți? Vă pot da drahme, dacă vreți, că dintr-astea tipăresc cât vreau. Și valorează fix un euro drahma, pentru că așa am stabilit eu că valorează banii mei.

Și, ca să fiu sigur că piața liberă nu se lasă influențată de faptul că nimeni nu vrea banii mei (acest lucru și numai acesta ar putea conduce la inflație galopantă) introduc mercurial la produsele de bază, fixez eu guvernul grec prețul de vânzare. A, n-ar mai fi piață liberă... Și?

------------------------------------------------

...și puțin despre greci în general:

Am avut ocazia să mi se povestească despre un festival grecesc care a avut loc în comunitățile de greci din Statele Unite, am văzut și poze. Grecii nu au uitat niciodată că sunt greci, indiferent în ce parte de lume ar fi. Și din câte am înțeles, nici nu se prea amestecă cu cei din jur, deși se integrează. Adică nu prea fac căsătorii mixte, chiar dacă se pot împrieteni și avea tot felul de alte relații cu cei din alte nații din jur. Am văzut în fotografii că grecii își duc Grecia cu ei oriunde se duc. Era acolo o mică Grecie în America.

Apoi, brusc, am înțeles. Grecii nu emigrează, grecii înființează colonii.

Razboiul rusilor cu lumea

Sa recapitulam putin. Ucraina trebuia sa semneze acordul cu UE. Ar fi urmat cativa ani de asa-zisa integrare, apoi integrarea propriu-zisa, evident, nu dupa criteriile oficiale, ci dupa interese. Interesul pe care il acordau americanii la vremea respectiva prin doamna Nuland integrarii europene a Ucrainei arata ca UE si apoi NATO ar fi mers de mana. Putin a intuit bine, era vizata baza navala ruseasca de la Sevastopol si indepartearea rusilor de la Marea Neagra (va amintiti poate de sintagma "lac rusesc" a pupatorului de licuric).

Replica rusilor de preluare a Crimeei i-a lasat pe toti cu gura cascata, nu se asteptau. Se credeau prea tari. Evenimentele insa au scapat de sub controlul ambelor parti. Oamenii nu sunt marionete, au propria vointa si propriile sentimente. Zone intregi din Ucraina locuite de populatie rusa au simtit nevoia sa fie asemeni Crimeii. Chiar si Transnistria a facut o cerere asemenatoare.

Aici, insa, Putin a jucat precaut. Felul in care a preluat Crimeea nu lasa loc de interpretare, orice incercare de readucere a Crimeii la Ucraina ar fi insemnat o agresiune fatisa la adresa Rusiei. Exista totusi o regula a razboiului, pana cand nu se trage un foc de arma, nu se poate spune ca exista un agresor. La fel s-a procedat in 1938 cu Anschluss-ul sau cand Hitler a invadat Cehoslovacia. Fervoarea nationalista rusa din Lugansk, Donetk sau Harcov putea de aceea sa fie o momeala, la fel la Odessa. Presa occidentala specula de ceva timp ca Rusia isi va alipi si aceste regiuni. Iata deci ca Putin nu s-a grabit sa raspunda liderilor separatisti sau celor din Transnistria cererilor lor de alipire la Rusia. Ca a trimis acolo agenti, normal, este foarte important in astfel de operatiuni cine detine controlul, indiferent din ce cauza au izbucnit ele.

In plus, razboiul din estul Ucrainei tine departe Ucraina de Crimeea. Daca exista cineva legitimat sa considere Rusia agresor in Crimeea si sa porneasca operatiuni militare pentru recuperarea teritoriului, aceasta putea fi numai Ucraina. Daca ar fi facut-o, ar fi avut sprijin NATO, cu siguranta si o rezolutie ONU.

Acum, este deja evident ca cei care preseaza in Ucraina sunt americanii si nicidecum europenii. Obsesiv imi reamintesc de acel "fuck the EU", care spune cam tot ce se poate spune. Daca ar fi numai dupa americani, Ucraina ar trebui sa atace Rusia chiar acum, in aceasta clipa si chiar si asa a asteptat prea mult. Problema este ca americanii sunt departe, iar Europa si in special Germania este la o aruncatura de bat. Europa insasi este ca magarul lui Buridan, nu stie ce sa aleaga, crahul financiar cu care americanii ii ameninta sau lipsa de resurse vitale pentru o economie atat de dependenta cum este cea europeana. Cel mai probabil, intr-un final lucrurile se vor transa peste capul celor de la Berlin.

Raman cateva intrebari.
De ce vor neaparat americanii un razboi cu Rusia? Siria. Acesta a fost semnalul ca Rusia poate interveni in zonele de interes ale SUA, iar SUA nu vrea un competitor puternic si, dupa cum s-a vazut, cu sanse in zonele sale de influenta. Dupa cum vedeti, China, cea mai puternica economie si, dupa unii, chiar armata dupa Statele Unite, ramane in spatele zidului chinezesc si nu se grabeste sa intervina in lumea araba chiar daca are atat de multa nevoie de resurse pentru o economie in continua crestere. Rusii insa au facut-o cu succes. Americanii nu au uitat Vietnamul, cand Rusia - pe atunci URSS - s-a luptat cu ei folosind soldati vietnamezi (sau cel putin asa sunt americanii convinsi ca s-a intamplat). Astazi vor cu tot dinadinsul sa se lupte si ei cu rusii folosind soldati ucrainieni; dar si romani; bulgari; olandezi, norvegieni, francezi, germani, orice dar americani abia la final daca se poate.
Dupa cum profetea parintele Paisie Aghioritul, din Siria a inceput...

De ce nu se dau cartile pe fata? Si asa se vad, sunt transparente. Pentru ca oamenilor le place sa fie mintiti; sa li se spuna cat de buni si drepti sunt ei si cat de rai sunt ceilalti. Ca sa trimiti armatele la razboi ai nevoie de trupe cu moralul ridicat, care sa nu dezerteze la primul foc de pusca, care sa se implice in razboi ca si cum ar fi al lor personal; ai nevoie de oameni care sa se implice si in spatele frontului pentru sustinerea efortului de razboi. Iar pentru asta e nevoie ca oamenilor sa li se poata arata ca sunt de partea cauzei juste, iar evenimentele sa poate fi rastalmacite ca atare. Nu e necesar sa fie si adevarat, propaganda are nevoie de o logica a ei careia ii este suficient daca se potriveste doar superficial cu faptele. Pentru aceasta imaginea conteaza, pentru ca mesajul este de fapt gol de continut.

Ce ar mai putea face Putin si Rusia acum? In Ucraina mai nimic. Oricum, lectia avionului malaezian ar trebui sa o invete rapid. Deocamdata rusii sunt putin knock-out. A fost randul lor sa nu se astepte. Oricum, marsavia de a le trimite o asemenea momeala a fost prea mare, nu cred ca un om intreg la minte s-ar fi asteptat la asa ceva. Asadar, tocmai pentru ca sunt infierati de toti, ar trebui sa joace cartea moralitatii si a dreptatii si a eroului salvator. Acum, nu maine, caci cu fiecare clipa care trece e din ce in ce mai tarziu, Rusia ar trebui sa se declare protectoarea tuturor crestinilor din Orientul apropiat si sa promita interventia militara pentru protejarea acestora. Cand America inchide ochii la actiunile aliatului lor saudit si chiar le sustine, o interventie militara directa a Rusiei pentru protejarea populatiei crestine din zonele de razboi din Irak sau Siria ar schimba fundamental perceptia multora fata de Rusia. Si, ar dejuca planul american de a-i bloca pe rusi in Ucraina.

Dar noi, ce am putea face? Deocamdata nimic sau nu foarte multe. Ar trebui sa ne afirmam interesele de neam mai intai chiar la noi in tara. Apoi, ar trebui sa ne tinem de neamuri cu toti romanii care au mai ramas in afara granitelor. E deja tarziu, dar mai bine decat niciodata. Sa luam exemplu de la unguri in aceasta privinta. Iar cand si daca va fi cazul si momentul sa alegem, sa alegem sa nu ingaduim sau sa copiem ceea ce se intampla acum la vest de noi. Sa nu alegem homosexualitatea publica si agresiva, legalizarea drogurilor si a prostitutiei. Sa nu uitam ca relele de la rasarit au venit si pentru cat dispret am avut si avem noi fata de rusi si avem marturie in limba romana cuvintele care denota toate acestea: narod, mojic, calic, cuvinte care la origine au un cu totul alt inteles. Si sa nu uitam ca de atatia zeci de ani, sau poate sute, dusmania pe care am tinut-o fata de rusi ne-a intarit si ne-a tinut laolalta in timp ce de douazeci si cinci de ani prietenia cu America si vestul Europei ne-a vlaguit si dezbinat.

Eurasia, de ce acum, de ce asa si unde gresesc rusii

Sa fac o recapitulare a catorva idei din seria - sa o numesc ad-hoc - despre ceilalti si civilizatiile lor.

1. Europa este la final in mod clar ca civilizatie distincta, vremea ei a trecut, nu mai are ce oferi in materie de nimic si nici nu mai ofera altceva decat spectacole jalnice de birocratie si hedonism corporal ridicat la rang de politica de stat(e). Ca sa fac din nou referire la Neagu Djuvara, unde toate civilizatiile concrete au avut parte de cel putin o exceptie de la modelul perfect al unei civilizatii, exceptia pe care o gasesc la civilizatia europeana este aceasta: neputinta de a avea un hegemon. 

2. SUA ar putea ajunge si are toate datele necesare sa ajunga hegemonul civilizatiei pacifice. Nu ea este creatoarea, creuzetul in care s-a nascut aceasta civilizatie ci Marea Britanie impreuna cu coloniile ei din Pacific. Fata de Marea Britanie, SUA este marginala in Pacific, intrata pe scena mai apoi si incearca sa intre in sfera de influenta a predecesorului sau si a rivalilor, fara a oferi esentialmente ceva nou acestei civilizatii, dimpotriva acumuland de la ea si intarind apoi valorile adoptate. 

3. Rusia va crea o noua civilizatie aici in estul Europei plus o mica parte din Asia (Caucazul) in teritoriile pe care le poate controla si influenta, probabil si Orientul Mijlociu (Siria, eventual Iran). Daca va deveni hegemonul propriei civilizatii, inseamana ca va perpetua exceptia Bizantului, de unde se si revendica. Rusia ar fi fost hegemonul Europei (avea toate datele din punct de vedere cultural, politic si militar), dar nu s-a putut din cauza constantelor politicii britanice preluate si de SUA, desi din alte motive, care au luptat pentru a opri hegemonia intr-o civilizatie care nu le apartine si din care nu fac parte.

4. Astazi si dintotdeauna atat Marea Britanie cat si Statele Unite au fost exterioare civilizatiei europene, in fapt o creatie franco-germana. Istoric, prima incercare de hegemonie in Europa apartine Frantei, o perioada aceasta fiind de facto cel mai important reper cultural european dar nu si politic sau militar. Germania are cea de-a doua incercare dar a fost invinsa definitiv in 1945 de Anglia, Statele Unite dar mai ales Rusia, o tara a carei organizare politica era o alipire de revolutie franceza cu filozofia germana, a carei cultura oficiala era in totalitate tributara culturii franceze si care militar nu avea rival pe continent.

5. Implicarea pe mai departe a Statelor Unite in afacerile de granita ale Europei cu Rusia tin de o aderare completa la ideile care au format teoria lui Huntington in care civilizatiile sunt prezentate ca entitati socio-umane construite in jurul unor religii cu aderenta de anvergura si aflate in conflict permanent si in mod natural. Aceasta implicare dincolo de ceea ce istoric este necesar si ii este menit a fi ar putea sa conduca Statele Unite ale Americii catre un esec in lupta pentru suprematie in Pacific. La limita, aceasta ar putea sa produca o alta exceptie, anume ca o tara sa devina succesiv hegemon in civilizatii diferite, la distante mari de timp si ma refer aici la China. Nu stiu insa cat de intelept este totusi sa pariezi pe o exceptie. 

Am anticipat sau am mers cumva in paralel cu ideea de Eurasia pe care Rusia sub conducerea lui Putin a adoptat-o. Insa daca pentru Putin Eurasia este o constructie mai mult politica, eu o vad ca fiind bazinul unei noi civilizatii, o lume distincta de celelalte, pe cale de a se naste. Dar de ce Rusia, de ce consider ca Rusia este liantul si catalizatorul acestei noi lumi si de ce vedem ca Rusia se misca si intr-o directie care inceteaza macar sa mai semene cu cea europeana, nicidecum sa fie o chintesenta a ei cum a fost pana acum 25 de ani?

Daca pattern-ul descoperit de Neagu Djuvara este cel real, atunci o interventie dinafara civilizatiei Europene care a stopat destinul ei firesc si natural lasa urme si mai ales frustrari. Daca raspunsul Europei la lipsa unui hegemon si mai ales la imposibilitatea ca un actor major european sa devina acest hegemon a fost Uniunea Europeana, raspunsul Rusiei, hegemonul de "drept" - ca sa zic asa - nu poate fi decat construirea unei zone pe care sa o stapaneasca. Fiecare parte construieste mai mult sau mai putin artificial ceea ce ii lipseste, Europa isi inventeaza hegemonul si statul sau universal in timp ce Rusia isi construieste propria lume in care sa fie dominanta.

Fara indoiala ca Rusia este destul de mare si intinsa astfel incat sa acopere o larga diversitate de culturi diferite sau inrudite dandu-le totodata o identitate comuna. Astfel, desi Eurasia este o constructie ideologica care vine sa trateze frustrarile istorice ale Rusiei, ea nu este doar o constructie politica a unei elite frustrate ci si o idee care vine in intampinarea unor fenomene care se produc la nivelul maselor de oameni obisnuiti. In functie de forta si realitatea acestor fenomene, ele vor putea antrena si zone si populatii aflate astazi catre periferia zonei de influenta ruseasca, sa zicem zona Orientului Mijlociu, Siria si chiar Iran. Nu este o piedica existenta unor religii diferite ci mai important este felul in care reprezentanti ai religiilor, etniilor si culturilor diferite se pun de acord in mod spontan despre felul in care se fac anumite lucruri in lumea pe care o impart. 

Totusi, constructia eurasiatica nu se poate face din nimic, are nevoie de un suport ideologic. Iar daca Europa i s-a refuzat Rusiei, Rusia este nevoita sa caute alte radacini si alta legitimitate. Si unde se pot gasi aceste radacini daca nu in Bizant si in mostenirea crestina ortodoxa? Pentru o tara crestin-ortodoxa cu pretentii de hegemonie in lumea ei ispita imperiala bizantina este de neinlaturat si de neocolit. Este fireasca. De aceea zonele de crestinatate ortodoxa si zonele in care in mod istoric crestinismul ortodox si cel de alte rituri orientale s-a manifestat si se manifesta vor fi vizate de Rusia in expansiunea ei.

Problema Rusiei este ca in incercarea sa de a deveni dupa modelul bizantin creatoarea si totodata hegemonul propriei civilizatii ea isi este propriul si cel mai puternic dusman. Dusmaniile istorice pe care le-a acumulat o vor impiedica la fiecare pas pe care va dori sa il faca. Oricat de solidare se vor putea simti diversele popoare din zona ei de interes cu cauza Rusiei, ele nu au cum sa uite nedreptatile istorice la care au fost supuse de catre aceeasi (desi alta) Rusie. Si aici este prima greseala pe care o face Rusia dar mai ales rusii. Adoptand o ideologie care se doreste de factura crestina, ba chiar ortodoxa, uita prea lesne ca la temelia ei ar trebui sa stea smerenia si slujirea celuilalt, dupa spusele Mantuitorului, ca cel care doreste sa devina cel mai mare intre frati sa fie el cel mai mic slujindu-le tuturor. Pentru aceasta, pana cand Rusia nu isi va cere in mod sincer iertare pentru nedreptatile trecutului, ea nu va fi credibila. Poate ca decretul dat ieri de Putin de reabilitare a tuturor tatarilor din Crimeea este un inceput, dar este nevoie de o constanta in astfel de gesturi si mai ales fara un folos politic imediat. De asemenea este absolut necesara o rupere nedisimulata de trecutul sau "european" revolutionaro-filozofic. Nu poti sa declari sfinti pe ultimii tari Romanovi in timp ce il tii pe calaul lor impaiat la Kremlin. Nu poti sa te adresezi populatiei tarilor pe care le consideri ca fiind din zona rusa cu un mesaj crestin opus valorilor actuale ale Europei in timp ce purtatorii acestui mesaj sunt la nivel politic partidele comuniste. 

Cat timp Vladimir Ilici Lenin ramane un simbol al noii Rusii, Rusia insasi nu este pregatita pentru misiunea pe care prea rapid si-a asumat-o si nu va fi crezuta in sinceritatea demersurilor sale.  

Putin muta si castiga. Ziua in care istoria se poate rasuci

Crimeea este ruseasca. Fara discutie. Rusia si Putin nu vor renunta la ea si nici Crimeea nu va renunta sa fie ruseasca.

http://abcnews.md/ultima-ora-rusia-recunoaste-oficial-independenta-republicii-crimeea-decret-semnat-de-presedintele-putin/

Kosovo se razbuna astazi, indiferent ca americanilor si germanilor nu le convine. Sunt din ce in ce mai multe voci cu ecou care se pronunta astfel.

http://www.lefigaro.fr/vox/monde/2014/03/17/31002-20140317ARTFIG00067-kosovo-crimee-deux-poids-deux-mesures.php

Si acum, ce propune Putin pentru mai departe? O noua intelegere asupra Ucrainei, cu garanti Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeana si Rusia. Noua intelegere ar trebui sa impuna Ucrainei neutralitatea militara si politica. In schimbul neutralitatii reale a Ucrainei Putin este gata sa recunoasca orice conducere la Kiev. Ca punct de negociere ar mai fi si limba rusa ca limba oficiala a tarii, ma rog, a doua si autonomie mai mare a regiunilor.

http://www.b92.net/eng/news/world.php?yyyy=2014&mm=03&dd=17&nav_id=89676

Mira pe cineva sau scandalizeaza pe cei de bun simt cererile Rusiei? Nu cred. Cati dintre noi ne gandeam la Ucraina acum 25 de ani ca la un stat aparte si nu o regiune a Rusiei? Ramane de vazut daca americanii accepta sau nu.

Sa zicem ca nu accepta. Europa sta pe un butoi de pulbere. Scotia vrea sa iasa de sub umbrela Regatului Unit; Catalunia vrea sa fie independenta; belgienii nu se inteleg prea bine intre ei; Ungaria se vrea din nou mare; pana si Italia se viseaza din nou pe bucatele, Venetia dorindu-se din nou republica.

http://www.bbc.com/news/world-europe-26604044

Lui Putin nu-i trebuie decat sa aprinda chibritul, culmea, inchizand gazul. Ce ar fi Germania fara gazul Rusiei? Fara Germania ce ar mai tine pe loc Europa?

Ce va face America, va merge la razboi cu Rusia? Daca nu se implica direct, nici o sansa ca cineva sa invinga Rusia. Daca se implica, e in stare America sa invinga Rusia pe pamant si nu in aer? Si Germania celui de-al treilea Reich avea suprematie aeriana. Cat va costa pe americani o victorie? Cat va costa pe toata lumea o infrangere?

Dar sa zicem ca americanii accepta propunerea Rusiei. Fara indoiala, Rusia castiga ceea ce si-a dorit. Dar ceea ce isi doreste Rusia acum este ceva istoric, un moment de rascruce. Rusia isi delimiteaza singura granita de vest. Rusia singura nu vrea sa merga mai departe. America ar face bine pentru ea si pentru toata lumea sa accepte. America isi poate reveni dintr-o infrangere diplomatica. Nu trebuie sa o forteze sa devina o alta infrangere militara. Caci daca America refuza, a doua zi restul Ucrainei va avea parte de acelasi scenariu ca si Crimeea. Si vor deveni rusesti, ceea ce si sunt.

Granita pe care astazi Rusia si-o traseaza singura este semnul ca Eurasia este pe cale sa devina realitatea unei noi civilizatii. Peste zeci sau sute de ani, ziua in care Putin a cerut o Ucraina neutra va deveni subiect de dezbateri istorice.

Iar pe termen scurt, daca America vrea pace in Europa, atunci nu are decat sa incurajeze faramitarea Germaniei. Oricum se va intampla asta mai devreme sau mai tarziu, e in ADN-ul european sa isi modifice mereu granitele si teritoriile. Si numai o Germanie unita si puternica a dat nastere unor dezastre mondiale, pentru ca puterea ei sugruma pe cei pe care se intemeiaza.

http://www.spiegel.de/international/germany/author-calls-for-bavarian-independence-a-854157.html

http://www.prospectmagazine.co.uk/magazine/the-prussians-are-coming/#.Uydg4qiSwt8

Ucraina sau inceputul sfarsitului pentru America*

Nu cred ca e cineva care se indoieste de aportul american in criza din Ucraina. De la celebrul "Fuck the EU" si pana la navele de razboi americane din Marea Neagra si avioanele F16 din Polonia, a devenit extrem de vizibil faptul ca situatia incordata din Ucraina nu se datoreaza atat Europei** cat Americii. Greu, greu este de inghitit galusca din Siria pe care pozitia fara echivoc a lui Putin le-a servit-o americanilor. Dar (a cata oara in istorie?), se dovedeste ca orgoliul este vecin cu prostia.

In Siria, daca ne gandim ca meciul a fost Obama vs. Putin, atunci Putin a castigat detasat. Nu multi au sesizat totusi ca in acest meci Rusia a pierdut in timp ce America a avut de castigat. Siria, ultimul aliat al Rusiei, a fost nevoita sa accepte un control "international" asupra armamentului sau in schimbul pastrarii suveranitatii si legitimitatii conducerii politice a tarii si, desigur, a pastrarii bazei militare rusesti de la Tartus. Obama o fi iesit el putin mototolit din toata chestia, insa prestigiul Americii si forta ei ramasesera intacte. Dar, cum de la extaz la agonie nu-i de cele mai multe ori decat un pas, iata ca America l-a facut in Ucraina.

Trecand si peste vointa Europei si peste orice urma de precautie, America l-a provocat teribil pe Putin incercand sa ia Rusiei de sub control un teritoriu care nu numai de facto ii aprtine, dar si de care este legata in mod traditional si istoric. Obama, incercand sa ii dea sah lui Putin, a provocat de fapt intreaga Rusie, adica ceva mai mult decat este Federatia Rusa intre granitele sale de astazi. Putin nu mai este de data aceasta numai Putin, el este Rusia cu totul. De aici si mesajul categoric ca nu va ceda sub nici o forma ceea ce apartine Rusiei. Putin - si prin aceasta intelegand Rusia - este gata sa se lupte pentru Ucraina indiferent de consecinte. Iar acest lucru trebuie subliniat: indiferent de consecinte.

Ca noul razboi va fi rece sau cald, e mai putin important. Ideea e ca acest razboi Rusia il va duce in mod clar pana la capat. Chiar daca istoria ne arata cam ce se intampla cu imperiile care indraznesc sa atace Rusia la ea acasa, se desprind teoretic doua posibilitati de final: Rusia castiga si isi pastreaza Ucraina sau va fi invinsa definitiv si total.

Daca Rusia invinge in acest conflict, atunci perceptia publica asupra micii victorii americane din Siria se va pierde definitiv iar infrangerea personala a lui Obama se va transfera rapid asupra Americii. Cu doua infrangeri din partea Rusiei intr-un interal atat de scurt de timp, cu un Afganistan de unde se retrage fara sa fi repurtat macar o victorie militara cu adevarat demna de mentionat, cu un Irak pe care l-a coplesit militar dar in care a pierdut controlul fiind nevoita sa se retraga pentru a nu fi implicata intr-o lupta fara sfarsit, puterea americana ar incepe sa arate cam subred. Ce-i mai important, perceptia aceasta ar putea sa fie prezenta chiar in ochii publicului american. Ar slabi destul de mult puterea federala care pentru a-si pastra influenta va fi nevoita sa devina tiranica. Cu timpul, acest lucru o va subrezi si mai mult intrucat se va rupe singura de baza legitimitatii sale, pe cand Rusia va iesi intarita intrucat a castigat pornind cu sansa a doua.

Daca Rusia este in cele din urma invinsa, militar sau economic, conteaza mai putin, America nu va iesi din acesta lupta mai intarita. Este clar ca Rusia isi va vinde pielea scump iar o victorie ii va costa destul de mult pe americani. Avand interese inca nerezolvate prin Orientul Mijlociu si prin multe alte locuri pe planeta, Americii ii va fi din ce in ce mai greu sa faca fata tuturor fronturilor pe care le-a deschis tocmai pentru a-si satisface niste nevoi imediate fara a avea o imagine clara despre ce se poate intampla pe termen lung. Iar pe termen lung, la colt, e China.

Observ, cu satisfactie intelectuala, pentru placerea jocului, cum in criza din Ucraina China se declara de o neutralitate perfecta. Nu se baga, nu se implica, ca si cum Ucraina nu exista pentru ea. China a inteles ca Putin se va bate. Oricum va fi, America, principalul ei rival din Pacific, va iesi stramb din acest episod. Ba chiar si Rusia, oricat de intarita ar putea sa termine conflictul, tot va fi putin obosita... avand nevoie de ceva "masaj" chinezesc pentru a se reface.

Unde gresesc americanii? Repet acum a n-a oara: se impotrivesc destinului lor a carui implinire este in Pacific. Pana la Ucraina aveau toate datele necesare pentru a deveni nucleul si liderul civilizatiei pe care fostele colonii britanice au reusit sa ii dea nastere in Pacific. De aici incolo le va fi mult mai greu. In schimb nu reusesc decat sa aprinda scanteia unei noi lumi care se va crea in cele din urma aici pe ruinele vechiului Bizant si care va include in cele din urma toate zonele crestinatatii orientale, sau cel putin asa vad eu acum lucrurile. Poate ca nu-i deloc intamplator ca s-a fixat deja si o data pentru Sinodul pan-ortodox in 2016 care se va tine la Constantinopol (Istanbul) dupa mai bine de o mie de ani in care nu s-a mai intrunit. Eu cred ca este semnul ca o noua lume incepe sa se coaguleze aici la intrepatrunderea Balcanilor cu Asia, iar un catalizator pentru aceasta lume va fi Rusia, invinsa sau invingatoare in Ucraina.




______________________________________________
*America, adica ceea ce este cunoscut sub numele de Statele Unite ale Americii si nu continentul America.
**Europa, adica ceea ce numim indeobste Uniunea Europeana si nu continentul Europa

Daca as fi Vladimir Putin: Fuck the EU si chiar mai mult decat atat

Nici nu s-au stins bine ecourile scandalului cu interceptarile facute de agentiile guvernului american asupra telefoanelor liderilor europeni, ca se si auzi ritos din gura Victoriei Nuland, "Fuck the EU". Nu cred, si nu sunt singurul, ca nu a vrut sa se auda. Nu e in spiritul american sa isi ascunda sentimentele. Putin le pasa ce cred ceilalti ca dezvaluie. Asa ca Victoria Nuland a spus-o clar. Si drept urmare europenii au fost dati deoparte imediat dupa ce si-au incasat-o de la ucrainieni la Vilnius. Au inteles cat de mici si neinsemnati sunt, adica niste slugi netrebnice si nepricepute cand vine vorba sa faca ei ceva pentru interesele americane.

Siria a fost o imbucatura care si acum mai sta in gatul lui Obama. Daca cineva s-a intrebat ce urmeaza sa faca americanii, iata ca Ucraina este acum raspunsul. Scenele acelea de impotenta a fortelor de ordine de la Kiev au fost un semnal la inceputul tulburarilor. Cand situatia a escaladat si cand pana si lunetistii lui Ianukovici s-au predat a fost mai mult decat pe fata ca acolo jos in strada au fost ceva mai mult decat oameni nemultumiti. O multime nepregatita nu se poate opune cu succes fortelor de ordine daca acestea nu sunt sabotate din interior fie macar de incompetenta. Ianukovici avea insa toate datele necesare pentru ca pana si oamenii lui sa-l paraseasca, rusii au gresit ca l-au sustinut pe el. Puteau, ma gandesc, ca la cat e de mare Ucraina aia, sa gaseasca pe altcineva.

Americanii au supralicitat mergand pana in curtea Rusiei si incercand sa-i fure poarta. Au scos-o din tatani, e drept, dar la fel au facut si cu Putin. Si el e scos din tatani. Acum, nu sunt sigur ce va face. E clar ca vrea sa rupa Ucraina daca nu o poate avea pe toata. Dar asta e prea brutal si prea direct. Desi i se potriveste, parca tulburarea asta singura nu are prea multe sanse sa-i aduca vreun avantaj. Nu stiu Putin ce va face, dar daca eu as fi el, ma gandesc ca s-ar putea intampla urmatoarele: Catalunia sa-si declare independenta fata de Spania, la fel si Scotia, poate chiar si Irlanda de Nord, fata de Marea Britanie; Belgia ar incerca inca o data sa se separe intre valoni si flamanzi, ca sa nu mai stie Bruxelles-ul a cui capitala este. Dar acestea sunt prea departe, asa ca ma gandesc ca s-ar mai putea intampla ca sarbii sa nu mai tina cont de granita cu Kosovo iar parlamentul sarb, sub o masiva presiune venita din strada, sa declare din nou ca detine controlul asupra Pristinei, hotarand trimiterea de trupe acolo. Iar maghiarii din Transilvania musai ar cere autonomie deplina, cam cum e acum in Crimeea, cu protectorat de la Budapesta, de data aceasta fiind insa foarte, dar foarte hotarati sa si obtina ceea ce revendica. Daca Putin n-a fost pregatit pentru ca toate acestea sa se intample, atunci e putin cam grav pentru el, ca doar nu-i de ieri in fruntea Rusiei si a ajuns acolo venind si din structuri.

Desigur, in urmatoarele saptamani, ca se intampla sau nu altceva, republicile musulmane din sudul Rusiei si de prin Caucaz vor exploda. Talibanii din Pakistan au cerut o sa ia o pauza (http://news.yahoo.com/video/taliban-announces-cease-fire-200548232.html) iar Cecenia atat asteapta, chiar daca cecenii de rand nu asteapta nimic. Si ma gandesc atunci ca ar fi de ajutor ca Putin sa declare si el ca este de acord cu pretentiile Chinei in Pacific si ca daca insulele acelea vor fi pricina de razboi intre China si Japonia, la primul glont american, va interveni si Rusia sustinand China. In fond, daca Obama se pronunta asupra independentei Ucrainei, de ce nu s-ar ingrijora si Putin de independenta Californiei sau, de ce nu chiar a Texasului. Sunt semne ca ar cam fi cazul:

http://bigstory.ap.org/article/court-school-can-ban-us-flag-shirts-safety

http://texnat.org/index.php/upcoming-events/g-4-4vknr62bmbsr83juucd552mau4@google.com_201403021900

Desigur, eu nu sunt Vladimir Putin si nimic din toate acestea nu se va intampla. Sau ar fi doar o pura coincidenta. Important este totusi ca si in acest scenariu alegeri prezidentiale in Romania nu vor mai avea loc.

P.S.
Sa zicem ca Europa sare in aer (desigur, din causa Rusiei). O multime de bani vor fugi din Europa aiurea in lume. Care in Statele Unite, care in Asia, in special in China, Indonezia si Vietnam, care - de ce nu - in Rusia, macar cei ai rusilor. Euro cade, dolarul salta bine. In economia americana intra din nou valuta, acum bani curati si sanatosi, netipariti de FED. Pretul la petrol si gaze naturale nu numai ca va creste, dar va creste in dolari, o moneda din ce in ce mai puternica. Rusia n-ar zice nici ea ca nu-i place.
Sarman continent nenorocit! Degeaba tine Europa coada pe sus cand a devenit dezirabil ca ea sa arda. Ce o va mai tine? Merkel? Hollande? Cine va mai auzi de ei... cine isi va mai aminti...

Premisele unei dictaturi in Romania

Eu nu zic ca va fi. Dar este foarte posibil sa fie. Nu oricand, ci anul acesta dupa alegerile din noiembrie. Am mai scris despre asta aici (http://branza.blogspot.ro/2013/07/12-luni-de-libertate-scenariul-de-pe.html). Contextul nu este doar unul romanesc, este o increngatura de situatii si pozitii favorabile, interne si internationale, pentru o dictatura in Romania. Contextul acesta nu a aparut spontan ieri, este pregatit de zeci de ani, este urmarea unor constante politice la nivel international si national vechi de sute de ani. Nu voi incerca sa le demonstrez acum, ele sunt evidente si le-au vazut si altii (a se urmari linkurile de aici din postarea anterioara, pare ca am anticipat ceea ce altii au cheltuit ceva timp sa demonstreze). Acum doar voi prezenta posibilele consecinte ale acestei stari de fapt in care ne aflam.

Rusia are nevoie de culoarul format din Moldova si Tara Romaneasca pentru a-si urmari scopul ei de a avea iesire la Mediterana. Este esential pentru Rusia sa nu ramana izolata pe continent, iar iesirea din Marea Neagra, Bosforul, este controlata de Turcia, o tara nu tocmai prietena Rusiei, nici istoric, nici din perspectiva politicii de aliante. Oricate tratate internationale ar fi semnate in legatura cu Bosforul, la nevoie, Rusia stie prea bine, nu conteaza nici cat o ceapa degerata.

Implicarea istorica a Rusiei in politica balcanica are de fapt acest scop: deschiderea Rusiei catre sud, la Marea Mediterana. Tito (Iosif Broz) in 1948 si apoi Ceausescu s-au opus si interpus drumului Rusiei catre sud. Dupa ce Occidentul a trecut usor peste diferentele ideologice ce il despartea de Rusia - Sovietica la acea data - si s-a aliat cu aceasta impotriva Germaniei lui Hitler, acelasi Occident a dovedit ca ideologia insasi conteaza prea putin atunci cand interesele geopolitice o cer. Sprijinul acordat de occidentali lui Tito si lui Ceausescu a trecut peste scrupulele de natura ideologica, ba chiar si peste cele de alianta politico-militara tocmai pentru ca servea unor interese contrare Rusiei si ii bloca acesteia culoarul moldo-valah si iesirea la Marea Adriatica si, deci, la Mediterana.

In momentul in care s-a dovedit ca sistemul comunist este un drum infundat, Rusia s-a gandit probabil sa-si renegocieze pozitia cedand Berlinul si centrul Europei contra deschiderii catre sud. Parea un schimb reciproc avantajos, Europa avea nevoie de partea sa lipsa, SUA avea nevoie sa faca o concesie Germaniei, ceva mai mult decat declaratia "Ich bin ein berliner", iar Rusia urma sa-si primeasca fructul oprit. N-am fost acolo, dar la Malta aproape sigur pentru asta au batut palma Gorbaciov si Bush senior. Fiecare si-a spus dorinta si nici unul dintre ei nu s-a opus.

Sigur, mai erau unele bariere de trecut. Prima s-a numit Romania lui Ceausescu. Gorbaciov a facut vestita sa vizita in Romania unde a vrut sa afle daca Ceausescu era dispus sa faca si el parte din conventia de la un nivel mult mai inalt. Daca nu el, atunci poate Romania. Rusia voia sa se asigure ca aici nu mai are piedici. Dar daca sunt... atunci e bine de stiut ca Rusia nu are nevoie de Transilvania pentru a-si asigura culoarul moldo-valah catre sudul Dunarii. Drept raspuns Ceausescu a inceput sa spuna ceva de raptul Basarabiei. Asa ca "Revolutia" a inceput la Timisoara, declansata de un pastor maghiar si a continuat ceva mai tarziu cu revolta ungurilor de la Targu Mures si intoxicarea de presa la nivel international numita Mihaila Cofariu.

In aceasta cheie, multe din enigmele lui decembrie 1989 isi gasesc justificarile si motivatiile. Agenturile straine pomenite de Ceausescu au fost reale si se intelege de ce generalul Milea s-a sinucis. Nu exista militar roman (hai poate unu-doi rataciti) care sa nu il fi apreciat la superlativ pe generalul Milea, Ministrul Apararii din decembrie 1989. L-ar fi urmat fara gres sau ezitare si toti stiu in sinea lor ca Armata Romana ar fi opus rezistenta oricarei intrari pe teritoriul Romaniei a armatelor rusesti. Insa dupa sinuciderea lui Milea, urmatorul ministru la Apararii, Nicolae Militaru a cerut explicit interventia trupelor rusesti in Romania. Multe din "accidentele" revolutiei pot fi explicate astfel, in armata erau multi care nu ar fi ascultat ordinele lui Militaru si o razmerita in Armata a fost atunci la un pas sa se intample. Banuiala ca unele dintre trupe ar fi ascultat de comanda lui Militaru a facut victme in randul soldatilor in decembire 1989 si nu lipsa de comunicare sau degringolada. Nicolae Militaru a si fost demascat apoi ca fiind agent sovietic (pentru cei mai tineri, agent al rusilor).

Nu stiu in ce fel, dar cumva, Ion Iliescu a reusit sa pastreze atunci Romania intreaga. Si apoi, ceva s-a intamplat. Romania i-a facut pe occidentali si mai ales pe americani sa inteleaga ca pot sa nu isi tina angajamentul de la Malta. Nu din vina lor ci din vointa noastra. Vointa noastra ar putea sa schimbe planurile celor mari (a cata oara in istorie!?) inclinand balanta catre unul dintre cei alesi de noi. Din punctul nostru de vedere, culoarul rusilor catre Mediterana este inchis si nu vrem sa il deschidem asa, pur si simplu. Cu rusii ne-am mai fript noi de-a lungul vremurilor.

Si atunci lucrurile s-au schimbat. Greu, pentru ca intelegrea era totusi intelegere, dar si vointa libera a statelor trebuie macar de ochii lumii respectata, Romania a ramas intreaga si a trecut cu arme si bagaje in tabara cealalta.

Dar, Romania are o lunga istorie in care si-a schimbat optiunile in functie de felul in care intrepreta politic momentul istoric. Germania stie asta mult prea bine si Germania este cea care conduce astazi Europa. Asa ca Occidentul s-a asigurat ca si in cazul in care Romania defecteaza, Rusia tot nu ajunge la Mediterana: razboiul din Iugoslavia s-a incheiat cu inchiderea Serbiei - aliatul istoric al Rusiei - pe continent in Peninsula Balcanica, fara deschidere la mare, fara iesire la Mediterana. Apoi, Romania este tinuta in sah cu spectrul ruperii de Transilvania in cazul in care are cele mai mici semne ca ar putea sa defecteze. Daca tot ne-am predat, atunci trebuie sa o fi facut complet. Solul, subsolul si toata economia care a prezentat interes nu ne mai apartine ci s-a dat in schimbul apartenentei noastre la blocul vestic numit Uniunea Europeana. Restul, cat a mai ramas, a fost dezafectat si distrus, in cazul cel mai fericit vandut la fiare vechi. Nimic din ce mai e in Romania nu mai e al nostru. O razgandire a Romaniei in privinta taberei din care face parte ar fi un dezastru pentru Romania: teritoriul injumatatit, economia distrusa, poporul saracit si adus la sapa de lemn, dependenta totala de vest sau est in ceea ce priveste resursele, chiar daca sunt pe teritoriul nostru. Occidentul s-a asigurat ca daca tot si-a incalcat angajamentele, orice fisura in sistem ar costa foarte scump pe cel care o face. (Mai e ceva ce inca nu au reusit sa ne faca sa vindem, sau sa privatizam, cum se zice acum: Portul Constanta. De aici si felul in care Radu Mazare si Nicusor Constantinescu sunt urmariti de ceea ce se numeste la noi justitie)

Altfel, angajamentul occidentului imi pare a fi total: nu poti sa iti incalci angajamentele cu jumatati de masura, daca o faci, o faci total. Si pentru ca ei stiu ce fel de tara este Romania, si-au luat masuri de siguranta. Pentru ca daca un agent sovietic ca generalul Militaru a putut ajunge ministru al Apararii, atunci cu siguranta agenti rusi care pot ajunge in functii importante in Romania mai sunt; pentru ca Romania a dovedit ca isi pastreaza aceeasi meteahna de a se razgandi brusc in ce barca vrea sa fie atunci cand Calin Popescu Tariceanu ca prim-ministru liberal si ministrul liberal al Apararii, Teodor Atanasiu, au hotarat de pe o zi pe alta sa retraga trupele romane din Afganistan; pentru ca in continuare cei care tin in mana deciziile politice in Romania dovedesc ca se pricep foarte bine sa isi aranjeze jocurile in spatele usilor inchise, fara sa anunte pe nimeni.

Si atunci singurul care da raportul din timp in legatura cu ce vrea sa faca si singurul care a jucat total in favoarea intentiilor vestice in Romania a fost sau a lasat sa se inteleaga ca este Traian Basescu. Si nu o spun eu, o arata presa zilnic, Traian Basescu este departe de a fi un tip corect, dimpotriva, atat el cat si familia lui sunt in multe cazuri la fel de penali sau mai penali decat Adrian Nastase. Dar, spre deosebire de acesta, are inca suportul total al celor care detin astazi Romania. A inteles ca razgandirea tipic romaneasca nu face bine si a fost un slujitor loial al celor care l-au pus unde se afla. (De asta il si incomodeaza atat de mult zgomotul din presa despre notariatul fiicei sale si afacerile Gazprom in Romania, aici ar putea fi calcaiul sau).

Si acum sa punem laolalta cei doi vectori: Occidentul nu este interesat de democratia din Romania sau de locuitorii acestei tari decat in masura in care poate castiga ceva de pe urma lor. Interesul lor este ca noi si resursele noastre sa fie in transeea lor si pana acum garantul acestui lucru s-a numit pentru ei Traian Basescu. Si inca se mai numeste. Nu l-ar fi trimit Victoria Nuland pe Traian Basescu in Israel cu nici o misiune daca nu ar fi prezentat inca incredere. Iar Traian Basescu tine foarte mult ca el si familia lui sa nu ajunga colegi de celula cu Adrian Nastase. Si cum sunt unii care ii numara deja zilele pe care le mai are de petrecut la Cotroceni, cred ca Traian Basescu s-a si gandit deja la felul in care ar putea sa si le prelungeasca.

Daca premisele se vor transforma in fapte, intelectualii "de dreapta" vor avea mult de lucru si vor fi fericiti cel putin un timp pentru ca vor fi in fruntea bucatelor. Misiunea lor este si va fi sa justifice ideologic faptele penale ale lui Traian Basescu si ale celor care il insotesc. Eu vreau doar sa spun ca istoria are rezultante foarte concrete in viata de zic cu zi. Iar istoria va consemna probabil, inca o data, a cata oara oare, cum clasa politica romaneasca, corupta, e foarte adevarat, dar foarte patrioata, prin unul din reprezentantii ei de seama a salvat statul roman, batandu-si joc de cetateni si de dreptate.

Acum, ca sa revin la fraza cu care am inceput, eu nu zic ca asa va fi, dar ma gandesc ca poate sa fie.

Unde gresesc americanii. Samuel Huntington vs. Neagu Djuvara (2)

Trebuie sa incep cerandu-mi scuze ca nu sunt intrutotul pregatit sa dezvolt acest capitol, dar evolutia starii din Egipt ma forteaza oarecum sa abordez subiectul. Nu neaparat pentru cei care aterizeaza aici si ma citesc, cat mai ales pentru mine, pentru ca sunt momente dupa care nimic nu mai conteaza, in  timp ce tot ceea ce e inaintea lor conteaza.

Pe scurt, ceea ce gresesc americanii se numeste intr-un singur cuvant, Huntington. De doua decenii politica americana se poate citi in lucrarea, celebra de acum, Ciocnirea civilizatiilor, scrisa de Samuel Huntington. Editia in limba romana a aparut la Editura ANTET in 1998 dupa versiunea originala The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order aparuta in 1997.

Huntington sustine teza conform careia civilizatiile se delimiteaza dupa modul in care diferitele popoare sau culturi membre isi construiesc identitatea, iar identitatea unei civilizatii si apartenenta la ea se face pe baze spirituale, deci religioase. Limitele geografice ale unei religii majore sunt, la Samuel Huntington, si limitele geografice ale unei civilizatii. Astfel, fara a aprofunda cat de cat si a incerca sa inteleaga vreuna din religiile dupa care isi construieste "paradigma", Huntington imparte lumea in trei mari civilizatii: Occidentul, Islamul si civilizatia sinica. Ignorand faptul ca, in afara Greciei, tarile ortodoxe din estul Europei au fost si sunt, ca state moderne, creatii franco-germane si, de asemenea, faptul ca Rusia a fost invitata si s-a autoinvitat de multe ori sa faca parte din ordinea europeana, crestinismul ortodox este alaturat civilizatiei Islamului, desi la limita ar putea el insusi sa creeze o civilizatie, mai mica, a patra, la fel cum India ar putea-o reusi pe a cincea, marginala. Problema nu este, insa, numarul de civilizatii, ci faptul ca limitele lor geografice sunt considerate ca fiind falii de conflict intre civilizatii. Harta care despartea teritoriile Romaniei si Ucrainei intre civilizatia Occidentala si cea ortodoxo-islamica este de atunci notorie. Ea insa nu explica absolut deloc de ce totusi cele mai sangeroase razboaie pe care le-a avut omenirea au fost declansate de rivalitatea franco-germana, amandoua tari de nucleu ale aceleiasi civilizatii occidentale, si de ce cele mai mari atrocitati au fost facute in razboaie tocmai impotriva celor din aceeasi civilizatie cu agresorul: germanii aplicand "solutia finala" (Huntington considera evreii ca facand parte din civilizatia iudeo-crestina, care ar fi doar occidentala!), japonezii macelarind chinezi in avanpremiera la cel de al doilea razboi mondial, sau turcii incercand sa faca sa dispara in sange poporul armean.
Fie si numai aceste trei argumente si teoria lui Samuel Huntington nu se justifica istoric, asa cum sustine el, desi argumente politice si statistice pro domo are destule.

Schematic, ce gasim in cartea lui Samuel Huntington si care este urmarea celor scrise acolo in lumea reala a politicii americane. Mai intai, harta de care vobeam si care pe noi, pe romani, ne arunca in afara Europei, iar la pagina 232 din editia romaneasca citim: "Europa se termina acolo unde crestinatatea occidentala se termina si incep Islamul si ortodoxia". Nu mira atunci pozitia doamnei Albright care a recunoscut ca s-a opus aderarii Romaniei la NATO, o organizatie cat se poate de occidentala. De asemenea, a recunoscut recent ca s-a inselat.

Apoi, la fel ca multi altii, Huntington sustine apartenenta Statelor Unite la civilizatia Occidentala adica europeana. Argumentele sale sunt radacinile statelor americane, in mod evident europene. Nu numai ca argumentul in sine este logic fals, pentru ca interzice o dezvoltare independenta a unei culturi fata de radacinile sale, dar nu are nici consistenta in realitate. Statele Unite ale Americii au fost create de oameni care au plecat din Europa tocmai pentru ca ei nu se regaseau acolo sau Europa nu ii mai dorea. Dorinta celor care au colonizat Lumea Noua a fost de a construi intr-adevar o lume noua si documentele lor atesta acest lucru (de exemplu, Mayflower Compact). Mai mult, originea statelor americane este britanica, Marea Britanie fiind o tara care a participat mai putin la constructia europeana (continentala) cat mai mult la deconstructia Europei din motive foarte practice: nu avea nevoie de rivali in lumea pe care si-o construia pentru sine peste mari si oceane si de aceea a avut grija ca europenii sa fie ocupati cu ei insisi aici, pe vechiul continent. Drept urmare, Statele Unite se implica in treburi europene din pozitia de tara de nucleu, insa nu intelege ceea ce face cu adevarat pentru ca in mod real nu participa la viata vechiului continent, nici dintr-o pozitie de colaborare nici dintr-o pozitie conflictuala. Astfel, orice interventie americana in treburi europene seamana cu o bata data in balta.

Interventia americana in cazul referendumului din 2012 din Romania ne este arhicunoscuta. A reusit doar sa scada drastic aprecierea romanilor fata de americani si politica lor. Este aproape o reteta absoluta a politicii americane ca din prieteni sa-si faca in mod gratuit dusmani. Dar ce este mult mai putin cunoscut este scris in lucrarea lui Samuel Huntington la pagina 84 in editia in limba romana, un citat al unui alt autor: "In sufrageriile occidentale se aplauda atunci cand rachetele de croaziera lovesc Bagdadul. Multi dintre cei care traiesc in afara lui observa ca Occidentul va distribui o rasplata prompta irakienilor sau somalezilor, ca nu apartin rasei albe, dar nu si sarbilor - un semnal periculos pentru orice standard". Cativa ani mai tarziu, in 1999, si sarbii au fost bombardati de americani, fiind astfel obligati sa incheie razboiul lor cu un popor musulman. Atunci se pare ca americanii s-au hotarat ca din zona ortodoxo-islamica, cei mai periculosi pentru civilizatia occidentala ar fi ortodocsii. Aflam de preferinta americanilor pentru Islam si de intentiile lor de a-l sustine in defavoarea oricarei alte civilizatii - mai putin cea din care ei fac parte - tot din lucrarea lui Samuel Huntington, la pagina 145: "Religia este motorul dezvoltarii si un Islam purificat va juca in epoca contemporana un rol comparabil cu cel al eticii protestante in istoria Occidentului". Ideea, chiar daca nu-i apartine lui Huntington, este imbratisata de acesta cand arata ca modernitatea nu este incompatibila cu o renastere religioasa, ba dimpotriva, este chiar generata de aceasta.

Greseala fundamentala a lui Samuel Huntington este, dupa parerea mea, impartirea civilizatiilor dupa criterii spirituale, fara a avea o perspectiva istorica asupra civilizatiilor. Personal sustin ceea ce Neagu Djuvara a spus cu subiect si predicat, anume ca religia nu poate fi luata drept criteriu de definire a unei civilizatii. O civilizatie se defineste dupa realitatea pe care o creeaza. Nu trebuie sa fii din aceeasi rasa sau sa ai aceleasi fundamente culturale pentru a face parte din aceeasi civilizatie. Dintr-o civilizatie fac parte toti cei care contribuie la realizarea ei, cei care - fie cooperand, fie in mod conflictual - construiesc o realitate care se poate circumscrie intr-o arie geografica, fara a se confunda cu alte realitati din alte arii geografice. Sigur ca la granitele culturale se pot isca conflicte si pot exista tensiuni. Dar asta este mai degraba valabil in cadrul aceleiasi civilizatii decat intre doua civilizatii distincte. Conflictul intre civilizatii este mai degraba un accident de parcurs si nu o tensiune constanta si previzibila. Ca orice accident, el poate fi chiar fatal pentru una dintre civilizatii - si avem exemplul civilizatiei incase la intalnirea cu cea europeana. Si tot acelasi exemplu ne arata cum comunicarea intre doua civilizatii distincte este ca un dialog al surzilor, conflictul aparand doar in momentul in care una sta in calea celeilalte si fara a se face intotdeauna o distinctie clara intre dusmani si aliati. A fost cazul luptelor dintre englezi si fracezi in Lumea Noua, lupte in care fiecare dintre parti isi cauta aliati printre popoarele bastinase, insa adevaratii pierzatori fiind in cele din urma tocmai acestea.

Teoria lui Huntington cu privire la ciocnirea civilizatiilor mi se pare foarte nepotrivita. Ea nu explica in nici un fel tensiunile si posibilele conflicte dintre China si Japonia, China si Vietnam, Coreea si Japonia sau intre cele doua Chine, China si Taiwan. De asemenea, cum spuneam mai sus, nu explica deloc conflictele celor doua razboaie mondiale, pornite de la rivalitati intra-europene cat se poate de occidentale si alimentate de rivalitati intra-asiatice. Mult mai corecta este o abordare pe modelul propus de Neagu Djuvara, insa am gasi astfel posibila o civilizatie separata, aparuta pe malurile Pacificului si din care ar face parte culturi foarte diferite. Prin felul in care trateaza afinitatea Australiei cu restul Asiei Samuel Huntington exclude o astfel de posibilitate (pag. 224). Totusi, liantul comun al lumii care se coaguleaza in Pacific este Anglia. Malaysia, Hong Kong, Singapore, Fidji au beneficiat si beneficiaza de mostenirea britanica, la fel cum aceeasi mostenire sta la baza Statelor Unite ale Americii sau Australiei si Noii Zeelande. Restauratia Meiji in Japonia a insemnat de asemena un mare aport britanic si american in economie, societate si politica, chiar daca in politica s-au facut simtite si multe influente germane. Nu intamplator si astazi motorul economic al Chinei se afla in zona Canton-Shanghai, odata stapanita economic de britanici in urma razboaielor opiului din secolul XIX, in timp ce moderna Malaysia cu capitala la Kuala Lumpur a beneficiat de o dubla mostenire, stapanirea britanica si administratia chineza. De la serialul "Kung Fu" la seria "Rush Hour" toata lumea a inteles intr-un mod placut ca intre traditia chineza si mostenirea britanica exista compatibilitate desi sunt atat de diferite.

In schimb, America nu participa deloc la realitatea europeana. Neagu Djuvara considera ca implinrea politica a Europei este Statele Unite, hegemonul care vine din afara, nu aduce nimic nou dar reprezinta implinirea politica a unei civilizatii. Dar Neagu Djuvara propune un model al civilizatiilor, un fel de sablon, felul in care il interpreteaza calchiat pe realitatea prezenta este gresit, modelul insa este perfect valabil. Statele Unite si toata America in general, chiar si cea latina nu sunt "din afara", sunt chiar in afara. Din Europa au plecat, nu in Europa vin si nici nu se intorc. Ceea ce in realitatea americana este alb in Europa este nu negru ci verde, iar ce in Europa ar fi verde in America este visiniu. Nu exista corespondenta intre realitatea europeana si cea americana, chiar daca aparent sunt asemanari. Lanturile de fast-food sunt activitati comerciale, nu definesc o civilizatie. McDonalds este privit diferit in Europa fata de America, chiar si timpul petrecut in restaurant de catre clienti difera. Oricum, orice civilizatie urbana a dezvoltat la un moment dat un sistem de "fast-food", bistro-ul este frantuzesc, dar denumirea lui provine din limba rusa... De aceea orice vor face americanii in Europa vor gresi pentru ca intentiile lor vor capata alte semnificatii si cat se poate de reale in contextul european.

Europa este o civilizatie care apune si este neimplinita, n-a avut parte de hegemonul care sa intruchipeze implinirea ei politica. Surprinzator, acesta nu este Statele Unite ci... Uniunea Sovietica. Ideile politice ale Europei, mai precis scolile de gandire franceze si germane au inventat comunismul pas cu pas. Primul stat comunist din lume a fost Comuna din Paris, iar Marx si Engels sunt reprezentanti de seama ai scolii germane. Implinirea ideilor revolutiei franceze de la 1789 si a celei de la 1848 a fost Revolutia Bolsevica, sustinuta cu bani germani. Comunismul ar fi fost implinirea Europei, oricat de ciudat pare acum. Nu parea la fel de ciudat imediat dupa razboi cand in Italia comunistii nu au castigat alegerile pentru ca nu au fost lasati, cand in Grecia comunismul a fost lichidat de o dictatura militara si cand in Franta se cocheta cu idei comuniste de catre mari filozofi cum ar fi Jean-Paul Sartre. Americanii s-au opus acestei hegemonii a rusilor in Europa, nefacand altceva decat au facut englezii sute de ani mai inainte. Statele Unite s-au opus cu succes oricarei hegemonii in Europa. Rusii erau intr-adevar natiunea care venea in Europa din afara ei, de undeva de la o margine si care nu aduceau nimic nou in civilizatia europena, avand insa meritul de a fi reusit sa potenteze tot ceea ce au asimilat de la europeni.

Astazi, Uniunea Europeana nu este "imperiul", statul-hegemon, implinirea politica a Europei. Nu. Este doar incercarea disperata de a construi artificial ceea ce organic a dat gres. Fiind o constructie artificiala, nu va reusi. Va sfarsi curand intr-o tiranie continentala, pentru ca doar o mana de fier poate sa controleze tendintele centrifuge naturale in conditiile decadentei. Primele semne ale tiraniei Bruxelles-ului le simtim deja, mai ales noi romanii - caci in cazul nostru a luat forme concrete in 2012 - si mai des cei de la marginea uniunii. Problema va fi insa a oricarei tiranii: va sfarsi la randul ei in a se sparge in mai multe tiranii locale, caci pentru a se impune sfaramand opozitia comunitatilor locale, centrul va avea nevoie de satrapi locali supusi si loiali. Loialitatea acestora va dispare insa pe masura ce puterea lor locala va creste si vor avea ocazia si puterea de a se implica in jocul de putere de la varf: este in fond logica feudala pe care modelul lui Neagu Djuvara o anticipeaza pentru o civilizatie care apune si se destrama.

De aceea America trebuie sa se retraga de tot si definitiv din Europa. Nu-i locul ei aici. Rivalitatea cu Rusia ar trebui sa dispara. Rusia insasi nu mai doreste hegemonia Europei, ci o constructie diferita: Eurasia. America isi cheltuie energiile degeaba aici, in timp ce zona ei de interes este Pacificul. "Go west" ramane valabil pentru americani astazi ca si acum 200 de ani. Milioane de americani si australieni (mai putini, totusi - australienii) au inteles deja asta si locuiesc in China, Japonia, Malaysia, Indonezia, Singapore, Hong-Kong, Taiwan, Vietnam, Thailanda, Cambodgia, Fidji sau Korea.

La fel, o alta greseala enorma a Americii este sustinerea deja fatisa a islamismului. Etica protestanta si spiritul islamist sunt doua lucruri atat de diferite incat nici nu merita sa ne oprim asupra diferentelor. Se poate intelege jocul american daca intri in logica lui Huntington, aceea a civilizatiilor in stare de conflict. Daca China si statele din jurul ei formeaza o civilizatie in ascensiune si consideram ca doua civilizatii diferite sunt automat in conflict, este firesc ca Islamul sa fie sprijinit sa creasca drept rival si contrapondere la civilizatia sinica. La fel, Europa (in care este inclus Israelul) este firesc sa fie sprijinita impotriva Islamului si asa mai departe. Dar logica aceasta este gresita si asta se vede in faptul ca relatia cu Rusia este neclara si dominata de umbrele trecutului cand functiona teoria bipolaritatii mondiale. China insasi a fost sprijinita de americani sa ajunga ceea ce este astazi tocmai pentru a avea o rivalitate ruso-chineza consistenta. Civilizatii diferite nu se pun automat in stare de conflict, ci dimpotriva, realitatile lor fiind atat de diferite principala tendinta este sa se ignore reciproc. Intalnirea dintre civilizatii poate fi conflictuala si chiar devastatoare doar daca isi stau in cale una alteia si etapele lor de dezvoltare sunt de vectori contrari: in timp ce una este in expansiune, cealalta se afla la apus. Altfel, interesul politic al oricarui stat este in interiorul realitatii in care se manifesta. De aceea e de asteptat ca situatiile conflictuale sa apara mai ales in interiorul unei civilizatii si nu la granita ei cu o alta. Mai degraba vad un conflict chino-vietnamez decat unul intre Pakistan si China. Nici macar India nu ii va fi rival Chinei, sau invers, intr-un viitor previzibil.

Aflati tot timpul intre cautarea unor repere intr-o realitate proprie si cautarea unor radacini, americanii gresesc cautand radacinile lor in alta parte decat in ei insisi, in orice caz nu mai departe de Anglia, ea insasi diferita si neapartinand cu adevarat Europei. Faptul ca sunt milioane de americani cu radacini olandeze, franceze sau romanesti nu-i face pe ei, pe americani, europeni. Acestea sunt povesti individuale de care chiar ancestorii lor au fugit ca sa construiasca o Lume Noua. Radacinile americane sunt in ei insisi si in ceea ce i-a determinat sa construiasca acea tara: Libertatea si Gloria Domnului. America cea adevarata, cea de pana acum 50 de ani era America intoleranta fata de minoritatile galagioase de orice fel, regula puterii majoritatii fiind coloana vertebrala a societii americane unde comunitatea isi impunea regulile si nu le accepta pe cele impuse din afara ei. Ideile acestea cu protectia minoritatilor sunt europene 100%. America doar le-a preluat imprumutandu-le din forta ei.  Aplecand din ce in ce mai mult urechea la idei ale unei Europe decadente ei nu fac decat sa se indeparteze de radacinile lor, nu sa se apropie si acesta ii face nu mai puternici, ci mai slabi.

P.S.
Poate nu intamplator presedinte american Barak Obama nu arata ca un negru american, ci mai degraba ca un negru african. Numai cine nu a vazut un negru din America si unul din Africa nu sesizeaza diferenta. In cele cateva sute de ani de cand stramosii actualilor "african-americans" au fost adusi impotriva vointei lor pe taram american (in treacat fie spus, chiar triburi rivale vindeau negutatorilor de sclavi prizonierii capturati in lupte), negrii americani si-au schimbat fizionomia si chiar putin culoarea (aceast tip de modificare fizionomica este valabil si la populatia alba). Stramosii albi ai americanilor care au condus pana acum America au vrut sa vina in America. Parintii lui Barack Obama au vrut sa vina si sa fie americani, presedintele american avand inca rude apropiate in Africa. Stramosii populatiei negre din Statele Unite nu au vrut sa fie americani si astazi chiar urmasii lor isi privesc conditia americana ca pe o fatalitate si nu ca pe o conditie liber asumata. De aceea nu cred ca vom vedea curand un alt presedinte "african-american" la Casa Alba. De aceea, cu un presedinte teoretic de-al lor, negrii americani se plang in continuare de dominatia albilor. De aceea intre populatia de culoare din America si populatia de alta rasa va fi mereu o ruptura si negrii americani nu se vor integra niciodata cu adevarat in societatea americana. Radacinile lor sunt in alta parte decat in America, pentru ca stramosii lor nu si le-au rupt ci le-au purtat mereu cu ei si le-au transmis prin generatii. Acesta este inca un argument pentru faptul ca americanii nu isi au radacinile in Europa ci in chiar lumea construita de primii colonisti englezi. Din pacate, astazi vad cum America renunta la radacinile ei pentru niste conceptii si idei care nu sunt ale ei ci ale unei lumi in disolutie, Europa. Cred ca americanii au o problema de identitate la nivel intelectual, radacinile lor biologice vizibile si contabilizate in documentele colonistilor si emigrantilor ii opreste sa isi vada adevaratele lor radacini. Radacinile sunt radacini chiar daca sunt mai tinere si nu trebuie sapat prea departe pentru a le gasi. Ele se pot vedea in Mayflower Compact si in Code of 1650. Tot ce ii indeparteaza pe americani de acestea ii face mai slabi si mai supusi si nu mai liberi sau mai puternici. Iar pentru americani pericolul hispanic este real de-a binelea: emigrantii hispanici vor sa devina americani si in plus sunt de pe continent, chiar daca mai de la sud. Iar pentru acestia, Mayflower Compact si Code of 1650 chiar nu reprezinta nimic.*

______________________________________
*rasa nu are nimic de-a face cu aceste consideratii (specificatia este facuta pentru eventuali rauvoitori care prefera sa citeasca doar cuvintele care le convin nu si intelesul frazelor)

Unde gresesc britanicii. Samuel Huntington vs. Neagu Djuvara (1)

E greu sa rezisti tentatiei introdusa in traditia scrisului romanesc de Bulina Rosie. Nu voi rezista nici eu si voi spune ca am avut dreptate. Am anticipat corect ca britanicii se vor opune constructiei UE si ca sunt o amenintare reala pentru orice hegemonie in Europa. Ei asta fac de 600 de ani, se opun unui imperiu european, si oricarui stat european cu intentii si pretentii de hegemonie continentala. Nu au cum sa se opreasca acum si sa ia o alta decizie. Chiar si asa, simpla aderare la tratatul Uniunii Europene, nu si la Spatiul Schengen sau moneda Euro, ii poate costa pe englezi despartirea de Scotia si apoi, cine stie... poate chiar Irlanda de Nord si Tara Galilor. Daca e sa ne luam dupa ce scrie presa britanica, dar mai ales comentatorii on-line ai presei britanice, nemultumirea e mare acolo la ei si miscari sociale cu efecte de cele mai perverse se pot naste oricand.

Britanicii se vor afara din UE, este din ce in ce mai evident. Ce ii deosebeste de alti eurosceptici este ca si clasa lor politica ia in serios acest lucru, ca pe o altenativa posibila. O eventulala iesire din Uniunea Europeana a unei tari de talia Marii Britanii va insemna desigur si un semnal puternic dat tarilor mai putin integrate. Dar nici Franta si nici Germania, principalele pretendente la hegemonie europeana si membre fondatoare ale Uniunii nu se vor grabi sa rupa tratatul. Dimpotriva, in virtutea traditionalelor lor pretentii de hegemonie europeana, aceste doua state vor face presiuni fara precedent pentru izolarea Marii Britanii.

In lupta lor pentru echilibru european si impotriva unei hegemonii in Europa, britanicii au apelat la diverse aliante cu tari care ar fi putut sa se opuna pretentiilor de hegemonie. Aliantele lor nu au fost niciodata traditionale, traditionale le-au fost doar interesele. Dusmanul de ieri putea fi oricand aliatul de maine. Mai mult, politica lor nu a fost niciodata de asteptare si rezistenta, ci a fost activa si provocatoare. Astazi insa, aceste aliante lipsesc, precum si o politica activa.

Am sa revin la ce am mai spus: razboiul de 100 de ani odata pierdut de catre englezi, acestia s-au retras din Europa. Neputand sa participe in mod real la o lupta pentru hegemonie in Europa, din izolarea insulei lor au reusit sa se indrepte spre alte zone ale pamantului punand acolo bazele unei lumi care astazi se simte din ce in ce mai prezenta: civilizatia pacifica. Englezii au fost marginali Europei. In general, cand spunem "cultura europeana" nu ne gandim imediat la englezi sau la alti supusi ai coroanei Marii Britanii. Renasterea inseamna Italia, secolul luminilor inseamna Franta iar cand e vorba de filozofie, ne gandim la germani. Shakespeare este o exceptie, insa pe el si pe alti reprezentanti ai culturii engleze si britanice in general ii apreciem astazi mult mai mult decat erau apreciati in epoca.

Neagu Djuvara spune despre hegemonul unei civilizatii ca cel mai probabil ajunge sa fie un stat marginal, venit din afara si integrat in civilizatie ceva mai tarziu. Nu acesta este cazul marginalitatii britanice. Ei au devenit marginali atat prin pozitia geografica cat si prin faptul ca au fost intr-un fel dati afara in momentul in care pretentiile lor continentale la coroana Frantei au fost definitiv inlaturate. In cele din urma, chiar ca stat si populatie britanicii sunt rezultatul plecarii din Europa continentala a vikingilor, fie ei si asimilati de cultura franceza, prin Wilhelm Cuceritorul.

Cultura politica britanica si cea stiintifica precum si cultura lor in general nu s-a creat pe bazele puse de Renastere sau Iluminism. Chiar daca Kant il pomeneste pe David Hume, Francis Bacon nu apreciaza deloc filozofia aristoteliana atat de cunoscuta si folosita in Europa. Gandirea filozofica si politica a britanicilor nu a avut mari influente asupra europenilor in general si nu are nici astazi, chiar daca autorii englezi sunt citati si poate cititi. Machiavelli este de multe ori mai prezent astazi in cultura europeana decat Thomas Hobbes, iar Jean-Jaques Rousseau decat Adam Smith; in randul maselor Galileo Galilei si Nicolaus Copernic il devanseaza in notorietate pe Isaac Newton. Acest lucru nu inseamna ca Europa le-a devenit indiferenta britanicilor. Dimpotriva. Din punct de vedere politic, Europa i-a interesat mereu pe englezi, insa nu ca un spatiu in care sa se afirme ci ca un spatiu de unde se putea naste un rival puternic. De aceea, urmarindu-si scopurile lor peste mari, ei nu au intors spatele Europei ci s-au straduit sa o tina mereu in sah.

Doua au fost cu adevarat incercarile de hegemonie in Europa: Franta lui Napoleon si Germania primului razboi mondial apoi cea a lui Hitler. Amandoua incercarile au fost ratate cu un important - poate cel mai important - aport britanic. Au facut-o constient, o recunosc si acum si cine citeste presa britanica din zilele acestea va gasi acolo aceasta marturisire odata cu apropierea comemorarii a 100 de ani de la inceputul Primului Razboi Mondial. Dar nu au facut-o singuri, englezii s-au priceput sa aiba o tesatura de aliante potrivite scopului lor de a impiedica o natiune europeana sa devina hegemonica si prea puternica pe continent. Din acest punct de vedere, civilizatia europeana s-ar inscrie si ea intr-o matrice a civilizatiilor asa cum a fost aceasta matrice definita de Neagu Djuvara: nu isi acopera integral matricea, este si ea la randul ei o exceptie de la modelul ideal, la fel cu toate celelalte civilizatii. Nu cred (laolata cu Neagu Djuvara, dar si cu mai toti cei care s-au oprit asupra subiectului civilizatiilor omenesti) ca civilizatia europeana ar include si Statele Unite impreuna creand o mare civilizatie occidentala al carei hegemon ar fi chiar Statele Unite. Statele Unite este mai mult decat o creatie britanica, este creatia unor oameni care au fugit de Europa, fie ca nu au apreciat-o, fie ca se saturasera de ea, fie ca Europa se saturase de ei. Alte argumente ar fi de gasit in chiar modelul propus de Neagu Djuvara si la ele ma voi opri in capitolele ce urmeaza.

Europa, ca civilizatie care nu a reusit sa-si atinga ultimul stadiu ramane incompleta. Realitatea insa tinde in mod natural sa acopere modelul ideal, astfel, principalii doi competitori europeni la hegemonie si-au dat mana si au cazut in cele din urma de acord sa isi imparta hegemonia din moment ce nici unul nu a reusit a o castiga si inca cu ce consecinte! Pentru prima data in istorie Marea Britanie este pusa in fata a doi competitori care nu mai doresc sa concureze ci, dipotriva, coopereaza si nu tocmai conform intereselor britanice. Din nefericire pentru Marea Britanie, ea nu mai are acea politica de aliante care sa se poata opune astazi Franco-Germaniei.

Vestul Europei este de-acum dominat fara drept de apel de alianta franco-germana. Mirajul Spaniol s-a terminat la fel de brusc precum a inceput, Tarile de Jos si in special Olanda nu prea mai joaca cum se canta la Londra, iar centrul European este german cu totul. Raman in sud Italia si Grecia, in est restul tarilor din balcani plus Romania si Polonia, iar in nord Norvegia si Finlanda. In nici una din aceste tari prezenta britanica nu se face simtita in materie de aliante politice. Marea Britanie pare ca abdicat in favoarea Uniunii Europene in ceea ce priveste relatiile directe economice si politice cu alte state de pe continent. Nu ar fi nimic daca englezii nu ar fi in mod real afectati negativ de apartenta la Uniunea Europeana si daca nu si-ar dori sa o paraseasca insa fara a avea curajul de a o face.

Samuel Huntington se refera la civilizatii fara a fi interesat de o matrice de dezvoltare a lor. Devenirea unei civilizatii, nasterea, marirea si decaderea ei nu intra in sfera sa de analiza, ci doar ceea ce o poate deosebi de o alta civilizatie. Se opreste asupra unor falii intre ceea ce el identifica doar dupa deosebirile de religie si spiritualitate ca fiind civilizatii. Analiza sa este mai mult un sir de instantanee a unor diferente interculturale si a unor stari de fapt statistic. Desi Huntington face o deosebire intre crestinismul apusean si cel oriental, ortodox, nu se grabeste sa faca aceeasi distinctie intre catolicism si crestinismul protestant, intre care este o diferenta poate la fel de mare ca si intre crestinismul ortodox si celelalte doua. Aceasta in timp ce Neagu Djuvara nu considera religia ca fiind un criteriu de departajare intre doua sau mai multe civilizatii, ci participarea la o istorie comuna avand preocupari si interese comune sau asemanatoare, ceea ce din punct de vedere politic ar duce in mod inevitabil la conflicte, dar nu intre civilizatii diferite ci in interiorul aceleiasi civilizatii.

Dupa Huntington, tari ca Grecia, Bulgaria, Romania, Serbia nu ar avea loc in Europa, facand parte dintr-o alta civilizatie. Granitele acestor tari ar fi chiar o falie de conflict intre est si vest. Nimic mai putin adevarat, tarile de mai sus sunt europene prin participarea la o istorie comuna europeana, chiar daca cu intensitate si aport diferit sau decalat temporar. Mai mult, noii hegemoni ai Europei insista sa-si afirme hegemonia lor chiar asupra acestor teritorii, ba si putin dincolo de ele. Intr-un fel, noi am fi exact marginalii chemati sa devenim hegemonii civilizatiei europene, intrucat am intrat in aceasta civilizatie de la margine si putin mai tarziu. Evident, locul este deja ocupat, este imposibil sa dai istoria inapoi, dar asa cum spuneam, matricea tinde sa isi umple forma cu continut, realitatea tinde mereu catre modelul ideal, fara a-l atinge insa.

Asadar, daca englezii ar lua in considerare teza lui Neagu Djuvara, ar trebui sa fie mult mai prezenti in aceasta parte de lume. Sub o posibila aparenta de creare a unui cordon de tampon intre Rusia si Europa, englezii ar avea justificarea perfecta pentru a juca un rol mult mai mare in aceasta parte de est a Europei. Intemeiata de o generatie de bonjuristi si un principe german, Romania moderna este un exemplu perfect de creatie 100% franco-germana nemultumita astazi cu statutul ei marginal si aspirand sa gaseasca un stat mai puternic care sa o ridice in chiar fata creatorilor sai, Franta si Germania. Semnalele date (axa Washington-Londra-Bucuresti de exemplu) n-au prea fost luate in seama de englezi, totusi prezenta printului Charles in Romania nu este lipsita de semnificatii. Poate ca si vizitele sefului Camerei Comunelor si a lui Tony Blair la Bucuresti nu sunt intamplatoare. Chiar si retinerea britanicilor in timpul evenimentelor din 2012 din Romania arata ca fata de noi pot avea o alta pozitie decat restul Europei. Cu siguranta ne-ar prinde bine si noua ne-ar da sperante, iar pentru o vreme englezii ar putea incerca prin noi sa isi implineasca matricea lor istorica in rivalitatea lor cu Europa. Daca in continuare nu o vor face, in continuare vor gresi.

De ce nu se termina criza. Unde gresesc americanii, de ce Europa se va prabusi iar China este in avantaj

Sunt mai multe paradigme care explica acelasi lucru: de ce nu se termina criza civilizatiei occidentale. Nu voi incerca o abordare exhaustiva a fenomenului numit criza, desi ma simt tentat, dar aici nu este locul si nu stiu nici daca ma tin puterile intelectuale. Am sa incerc insa sa arat cat mai simplu de ce consider eu ca a trebuit sa pun acest titlu.

Sa presupunem ca traim pe o insula izolata si ca toti banii pe care ii avem sunt 100 de lei. Daca suntem stransi la punga si ne abtinem cat de mult putem de la a cheltui acesti bani, dupa o luna putem presupune ca am cumparat produse de 100 de lei, iar banii ramasi in joc sunt, fireste, 100 de lei. Daca insa suntem ceva mai dinamici, chiar foarte dinamici, putem cheltui aceasta suta de lei in fiecare zi a unei luni, la finalul lunii avand produse cumparate de 3000 de lei si bani ramasi in joc, desigur, tot 100 de lei. Cu alte cuvinte, cu aceeasi suta de lei, suntem mai bogati de 30 de ori. Asa cum am aratat si mai inainte, viteza banilor inmulteste bogatia unei societati.

Totusi, viteza banilor nu poate creste la nesfarsit. Sunt limite fizice pe care nu le putem trece. Ce se intampla daca producatorii pacaliti de mirajul cresterii perpetue a bogatiei prin cresterea vitezei de rulare a banilor produc marfuri sau ofera servicii, sau pun in vanzare pe piata lucruri care la un moment dat depasesc valoarea maxima pe care o pot aduce banii existenti? Sau, ca sa ma incadrez in exemplul meu de mai sus, produc marfuri de 4000 de lei? Evident, vor fi produse fara acoperire si care nu isi vor gasi cumparatori, iar costul lor nu se va mai recupera. De aici inainte totul este cunoscut, pierderile financiare duc la ceea ce traim acum, adica criza economica.

Intre valoarea celor existente pe o piata (bunuri, marfuri, servicii etc.) si valoarea pe care o pot da banii nominali (suta aceea de lei) tendinta este intotdeauna de echilibrare. Din pacate, echilibrul nu se face in mod natural "in sus" adica prin marirea vitezei de rulare a banilor si deci a valorii lor, ci "in jos", adica fie prin ieftinirea tuturor celor aflate pe o piata, fie prin cresterea preturilor la produsele care intr-adevar se pot vinde. Instinctul de conservare joaca un rol important aici, dar nu neaparat benefic. De altfel, rolul instinctului de conservare nu este de a prezerva specia, ci de a salva individul. Astfel, in mod natural indivizii vor cheltui din ce in ce mai putin devenind din ce in ce mai stransi la punga si in felul acesta lasand din ce in ce mai mult din valoarea pietei neacoperita de valoarea banilor aflati in circulatie. Austeritatea nu face decat sa adanceasca criza. Cu cat mai multa austeritate, cu atat mai multa saracie. Vedem asta in fiecare zi in Europa.

De aceea, singura solutie corecta este ca deficitul de valoare in moneda sa fie acoperit prin tiparirea de bancnote. Americanii fac asta numind fiecare emisiune de moneda quantitative easing. Americanii au tiparit bonuri valorice (bancnote) atunci cand au avut nevoie si in trecut, inca din vremea cand erau colonie engleza, nu este ceva nou pentru ei ceea ce fac acum. Fara vreo teorie inalta, in mod empiric, ei au simtit ca asa se solutioneaza problema lipsei banilor sau a oricarei alte valori de pe piata. Modul lor de a solutiona aceste crize i-a adus treptat in postura pe care o au astazi, aceea de prima economie a lumii, prima superputere a lumii. Astazi insa este ceva diferit si pare ca nu le mai iese la fel de bine ca pana acum. Unde este problema?

Problema provine din modul in care se introduc banii tipariti in piata si anume prin imprumuturi cu dobanda. Dobanda este aceea care cere ca valoarea banilor fizici aflat pe piata sa creasca si aceasta se poate face doar in doua feluri: fie prin cresterea vitezei banilor, care nu se poate face la nesfarsit, fie prin adaugarea de bani fizici, adica tiparirea de moneda. Insa banii tipariti trebuie introdusi si ei in piata si aceasta se face prin imprumuturi cu dobanda. Avem deci un cerc vicios si o problema a carei rezolvare nu face decat sa adanceasca problema.

Apare evident ca rezolvarea corecta este introducerea de bani in realitate fara dobanda, astfel incat acesti bani sa achite soldurile nu sa le creasca. Si cel mai bun mod de a face asta este ca cel care are drept de tiparire de moneda, proprietarul banilor (adica statul, de cele mai multe ori) sa isi plateasca angajatii pentru munca depusa in folosul sau chiar cu acesti bani tipariti. In felul acesta banii intra in economie negrevati de vreo datorie iar prin existenta lor pe piata vor achita soldurile. Din acest punct de vedere, statele puternic birocratice vor fi in avantaj fata de cele puternic liberale. China este un astfel de stat birocratic, cu un aparat de stat masiv si un sector bugetar enorm.

Se schiteaza deja un raspuns la intrebarile din titlu. Totusi, America a dovedit ca un stat liberal nu este neaparat neputincios sa rezolve problema unei crize financiare si economice. Marea Criza a trecut cu New Deal-ul, iar in acea vreme America era chiar mai liberala decat acum. Statul insa a investit enorm in infrastructura, aceasta fiind calea prin care a injectat in economie bani curati. Ca o continuare, razboiul al doilea mondial i-a venit Americii turnat ca o manusa, statul a putut sa introduca in economie bani curati atat cat a avut nevoie. Am impresia ca medicare-ul propus acum de Obama ar fi avut acelasi rol si nu inteleg de ce a existat o asa de mare opozitie impotriva lui.

Ar mai fi o solutie, desi e doar un fel de a mari raza cercului vicios, insa timpul castigat ofera ragazul gasirii de noi solutii: cei care imprumuta sa fie curati, adica fara alte datorii. Cei care deja au datorii si imprumuta bani cu dobanda, nu fac altceva decat sa mareasca datoria adancind criza. In plus, este mult mai greu sa imprumuti bani celor care deja au datorii. Deci calea de a introduce bani in economie prin imprumuturi cu dobanda este mai usoara daca aduci din alta parte oameni noi care sa se imprumute. Adica sa incurajezi imigratia, exact ceea ce europenii nu o fac, ci dimpotriva. Din nou, este vorba de instinctul de conservare care se manifesta mai puternic decat ratiunea. Europa se dovedeste mai pregatita ca niciodata pentru prabusire si dezintegrare. Fie ca va incuraja imigratia si atunci Europa nu va mai fi a europenilor, fie ca europenii se vor inchide din ce in ce mai mult si se vor apropia de colapsul economic final cu toate urmarile lui sociale, Europa nu pare a mai avea drum de intoarcere de pe panta pe care a luat-o. Dar cel mai rau este ca Europa se inchide acum avand deja mari comunitati de ne-europeni care se dezvolta puternic. Aceasta nu va face decat sa grabeasca si mai mult caderea ei.

Renuntarea la dobanda ar fi si ea o solutie. Camata, adica dobanda la imprumut, este puternic condamnata de Iisus Hristos. Insa astazi ni se pare ca o economie fara imprumuturi cu dobanda nu are cum sa existe. Satul imprumuta bancile, iar bancile imprumuta companiile si populatia, toate cu dobanda. Si totusi, pana acum aproape 200 de ani asa au functionat bancile, fara dobanda la imprumut, dar cu participare la profit, sau pierdere.

In final, China; desi este avantajata de aceasta criza, o posibila iesire din criza a Americii ar readuce-o la ceea ce a fost mai inainte. Oricum, cultural si traditional, China nu are datele necesare pentru a deveni un lider, adica sa fie un model de urmat. Poate fi puternica, niciodata nu a incetat sa fie, dar nu va fi niciodata un lider. Chinezii au inventat praful de pusca, dar au fost luati pe nepregatite de armele moderne ale europenilor. Chinezii au inventat busola, dar nu am auzit de mari navigatori chinezi si descoperirile lor geografice. Chinezii au inventat bancnota pe cand europenii inca mai aveau monezi de metal, fiind economic constransi sa se dezvolte doar cat metal de moneda aveau, dar China nu a ajuns o mare putere economica decat acum, in zilele noastre si nu cu bani proprii ci cu bani americani. Vedem cum prin arhitectura si stil de viata chinezii incerca sa imite aparentele altor culturi, europene sau americana, dar pe chinezi nu ii imita nimeni. Fac copii fidele de marci renumite de masini, fac pana si copii la scara naturala de orase europene, dar nici macar vecinii lor nu-i imita in nimic. Nici nu-i de mirare, chinezii isi sunt suficienti lor insisi, sunt natiunea care s-a inconjurat de un zid ca sa nu mai aiba legatura cu cei din afara lor. Cand nu-si mai incap in piele, ei nu se revarsa ca apa, ci ca mercurul.

P.S.
Bibliografie: sunt realmente fascinat de ceea ce spune acest domn, Richard Hoskins:
http://www.financialsense.com/contributors/clif-droke/2011/07/21/the-debt-crisis-and-the-war-cycle