Venind la putere cu un mare handicap de credibilitate in exterior, Victor Ponta s-a straduit atat de mult sa fie considerat omul dialogului si al intelegerii incat a uitat ca mai ieri avea si opinii proprii. Astazi, toate opiniile lui sunt ale interlocutorilor sai.
17 comentarii:
Asta, orice psiholog sau om de pe strada ar spune ca Tonta al tau este iresponsabil. Si ca e grav ca e prim-ministrul unei tari. Si mai grav este insa ca (inca mai) are simpatizanti.
Eu personal as spune ca e (oricum) un tampit. Sau e tampit cine l-a votat?
Dincolo de faptul ca Victor Ponta e foarte responsabil de tot ce se intampla, inteleg ca pentru tine un psiholog sau un om de pe strada e cam acelasi lucru.
Si pentru mine la fel, dar numai cand psihologul e pe strada, se plimba si el, deh...
Nu prea le ai cu gramatica limbii. Ca si Tonta. "sau" pus intr-o fraza delimiteaza unul de altul. Deci, x sau y. "sau" nu pune semn de egalitate intre numiti (subiecti in limba română). Pentru egalitate exista semnul = sau cuvantul "egal".
Cum definesti un om ca fiind responsabil cand, ca putere de decizie zice "da" iar in parlament zice "nu". Personal nici matura nu i-as da-o in firma mea. Si nu cumva crezi ca un adevarat psiholog trebuie sa cunoasca "strada", viata reala?
Dar fi'nca si io is un fin psiholog, te inteleg si-ti explic starea ta: ai inceput sa-(t)i cauti scuze. Cum pentru ce? Pentru vot.
Nu prea le ai cu gramatica limbii. Ca si Tonta. "sau" pus intr-o fraza delimiteaza unul de altul. Deci, x sau y. "sau" nu pune semn de egalitate intre numiti (subiecti in limba română). Pentru egalitate exista semnul = sau cuvantul "egal".
Cum definesti un om ca fiind responsabil cand, ca putere de decizie zice "da" iar in parlament zice "nu". Personal nici matura nu i-as da-o in firma mea. Si nu cumva crezi ca un adevarat psiholog trebuie sa cunoasca "strada", viata reala?
Dar fi'nca si io is un fin psiholog, te inteleg si-ti explic starea ta: ai inceput sa-(t)i cauti scuze. Cum pentru ce? Pentru vot.
Ce mai spui azi de Tonta ?
@V: A luat niste masuri proaste (unele dintre ele) intr-o situatie pe care a considerat-o disperata. De ce a considerat situatia disperata? Nu stiu, poate ca asa i-a fost prezentata. De ce a luat masuri proaste? Pentru ca astea sunt masurile standard, ca daca eu vin si spun ca trebuie TIPARITI BANI, nici aia de-si baga nasul pe aici nu ma cred. Si ca sa nu fie nici un dubiu, mai spun si cati bani trebuie tipariti: fix cat deficitul, n-ar importanta cat de mare e deficitul. Deficitul inseamna ca banii au fost deja cheltuiti, mai trebuie doar facuti sa apara in real din virtual. Fireste ca trebuie sa ai totusi o limita, abia lipsa limitei poate sa creeze inflatia aia galopanta de care se tem toti, dar aici are dreptate Ponta, de ce a negociat Basescu o limita de doar 3% din PIB deficit cand nevoile Romaniei sunt mult mai mari?
Ce facem fesenistule, chemam minerii?
@V: No, e prea complicat (sa-i luam de la manifestatiile ProRMGC). Mai bine bem o bere.
Vă provoc:
by Gogu
Pe voi astia de tineti acum partea hotilor de stanga, de incercati sa-i gasiti scuze Plagiatorului (rilor), sa spuneti clar aici ca nu sunt javre.
Eu sustin sus si tare ca ponta e o javra, antonel idem, sleahta lor estem de asemenea. Ca cu ei va fi mai rau. Ca ca ei sunt si astilanti, dar nu ca ei, rosii.
Ca dupa niste ani sa va scot ochii cu parerile voastre care acum sunt unice , indestructibile si cele mai corecte. Cand dupa niste ani veniti sa ne luati la pila pe noi astia de am stiut (stim si vom sti) ca de ce nu votam cu alte javre ce voua vi se vor parea in regula la anii aia.
July 26th, 2012
Unuia care ma bate la cap zilnic, ii dedic acest text, care poate fi gasit in "Un om sfarsit" de Giovanni Papini, carte aparuta la Editura Polirom in traducerea lui Stefan Augustin Doinas:
"Dar mai puternic decit iubirea pentru marii disparuti era in mine dispretul pentru maruntii care traiesc. Pentru toti la un loc: pentru cei pe care-i cunosteam si pentru cei pe care nu-i vazusem niciodata, pentru cei care ma defaimau si pentru cei care ma aclamau, pentru cei care-mi ieseau inainte si pentru cei care fugeau de mine. Nu socoteam pe nimeni - in afara de vreo trei-patru tovarasi de uri si aventuri - asemenea mie. Nici unul nu mi se parea demn sa ma judece si nici macar sa-mi stea alaturi. Credeam foarte serios ca sunt singurul spirit fara prejudecati si fara ingustime in vederi, fara falsitati, neghiobii sau ticalosii; singurul in stare sa izgoneasca inselaciunea si sa-i doboare pe uzurpatori, sa-i alunge din Walhalla pe toti vechii zei si pe toti idiotii moderni; sa despoaie orice lucru, orice idee de valurile mincinoase ale obisnuintei si ale conventionalismului, sa elibereze umanitatea de toate servitutile mentale rusinoase care o ingreuneaza. Voiam sa-i eliberez (adica, dupa parerea mea, sa-i ajut) chiar si pe cei pe care-i dispretuiam, si-i dispretuiam tocmai pentru ca nu erau liberi si tocmai pentru ca erau demni de dispretuit voiam sa-i eliberez. Voiam sa-i ridic pina la inaltimea mea, nu sa ma cobor eu pina la ei. Pentru a-i face din nou oameni, le dovedeam ca sint animale; pentru a le arata iubirea mea, ii loveam. Daca ma aplecam, o faceam numai pentru a-i biciui si a ma distra. Voiam sa-i fac demni de mine, de tipul meu ideal de umanitate absolut libera, numai spirit, descatusata de orice credinta. Ca un magistru salbatic ce ma aflam, nu incercam sa-i fascinez cu muzici si cu dulcegarii, ci voiam sa-i trezesc, sa-i zgudui, sa-i stirnesc. La vremea aceea, as fi putut sa iau drept motto al vietii mele versul lui Petrarca :
Jo venni sol per isvegliare altrui. (Venit-am doar sa-i trezesc pe ceilalti)..."
...si inca:
"Dar nu voiam sa-i trezesc cu binisorul, mangaindu-i, ci scuturandu-i, luandu-i de piept, izbindu-i de zid, pentru ca din ura si rusinea acelei desteptari brutale sa tasneasca o unda de energie, o miscare inteleapta, plina de barbatie. Ma purtam cu oamenii ca imblinzitorii cu fiarele pe jumatate indobitocite si adormite in custi. Ii impungeam, ii ardeam cu fierul rosu, ii biciuiam: ii impungeam cu cele mat cumplite sarcasme pe care eram in stare sa Ie gasesc; ii ardeam cu vorbe aspre si usturatoare si cu invinuiri cumplit de sincere; ii biciuiam aratindu-le cit de lasi sunt in viata, cit de umili in dorintele lor, cit de primitivi in idei, cit de ignoranti in toate, absolut incapabili sa inteleaga miezul lucrurilor si sa judece drept.
Nici unul nu scapa vijelioaselor mele atacuri. Daca nu erau discutii, Ie stirneam anume pentru a crea dileme si a lovi in dreapta si-n stinga; daca discutia era deja pornita, o intorceam si o deviam in asa fel incit sa raman singur impotriva tuturor celorlaiti, pentru a Ie arunca in fata silogisme si ocari; daca se ivea vreun timid, il sileam sa vorbeasca pentru a-l prinde la stramtoare si a-l face de ras; daca ma intalneam cu vreun palavragiu indraznet, simteam o placere de nedescris sa-i retez aroganta si sa-l reduc la tacere.
..."
...si inca:
"Daca era vorba sa i se spuna cuiva, in fata, vreun adevar neplacut, eram primul si singurul gata sa i-l spuna fara sfiala si fara ocolisuri; daca observam vreun defect, vreo lipsa, vreo slabiciune, nu ezitam sa fac din aceasta un cap de acuzatie si un motiv de atac; cand trebuia sa fie inlaturat vreun plicticos, vreun pedant, vreun pisalog sau vreun imbecil, prietenii mi se adresau mie si rareori se intampla ca acela sa nu dispara pentru totdeauna, zapacit si rusinat. Era de-ajuns sa stiu care era patima ascunsa a cuiva, pentru a vorbi tocmai despre ea, acuzandu-1 fara crutare coram populo; abia ghiceam punctui vulnerabil si suparator al unei constiinte, ca ma si repezeam sa vorbesc despre el si sa lovesc unde durea. Dintr-o fraza nevinovata, spusa pe negandite, eram in stare sa trag o serie de consecinte nebanuite, aprecieri implicite, afirmatii ascunse, si le pisam, insistam asupra lor, pina ce nenorocitul isi cerea iertare sau isi lua talpasita. N-aveam nevoie de multe cuvinte pentru a reconstrui psihologia unui om, iar dupa ce-o reconstruiam i-o puneam sub ochi, ca sa se vada in ea ca-ntr-o oglinda, sa roseasca si sa se rusineze.
Ma foloseam de orice in aceasta lupta de gherila cotidiana dusa impotriva tuturor: citatui erudit, ideea noua, un nume de mare autoritate necunoscut, argumentul ad hominem, descompunerea dialectica, analiza cuvantului, contradictia prinsa din zbor, anecdota, vorba de duh, spiritul, batjocura, privirea compatimitoare, surisul iro¬nic, rinjetul, hohotui de ras, insulta! Pentru a-i face pe idiotii netrebnici sa simta pe propria lor piele superioritatea mintii si a doctrinei mele, orice unealta si orice gest erau bune. Iar daca victimele nu veneau la mine, ma duceam eu sa le scot din barlog si cautam mereu sa cunosc alti oameni, ca sa am de unde ii alege pe cei cu suflet de nimic...."
...si inca:
"Astfel, in scurt timp, mi-am creat o faima de om teribil si nepasator, care-mi placea: eram privit ca un nebun si ca un badaran, ca un apostol al adevarului, ca un derbedeu care trebuie ocolit si ca un erou al sinceritatii. Multi - cei mai lasi - s-au indepartat de mine ca de un ciumat; altii, mai demni, m-au cautat, au rezistat si mi-au dobandit prietenia. Caci acest fel al meu de-a ma purta nu era numai o descarcare necesara a instinctelor mele haiducesti si razboinice si o urmare fireasca a nemarginitei mele mandrii, ci si o metoda de-a incerca oamenii, o sita pentru a-i cerne pe cei mai buni si mai puternici. Cel care se supara din cauza cuvintelor mele pleca, iar asta era exact ceea ce doream. Altii ma urau, dar si asta o doream, caci intotdeauna am simtit mai mare nevoie de dusmani, decit de prieteni. Unii ma stimau mai mult, erau atrasi chiar de violenta mea, indurau de bunavoie atacurile si ocarile, pentru ca simteau ca de multe ori spuneam adevarul si ca adevarul, spus in felul acesta crud, putea fi mai folositor pentru sufletele altora decat pentru interesele mele. Mi-am castigat cativa prieteni tocmai pentru ca i-am ciomagit si le-am aruncat vorbe grele. Acestia putini, mai patrunzatori decat ceilaiti, si-au dat seama de iubirea care se ascundea sub dispretul meu si au ghicit ca sub armura mea infricosatoare de atacator se afla un biet poet sentimental, mai capabil de prietenie decat multi dintre tinerii bine-crescuti...."
...si inca:
"Cu atat mai mult, cu cat atitudinea mea fata de ceilalti nu era intotdeauna aceea a unui ucigas sau a unei naparci. De pilda, imi placea enorm sa tulbur constiintele cu intrebari neasteptate, serioase, fundamentale - cu una dintre acele intrebari pe care nimeni nu le pune niciodata si care par absurde si inutile, intrebari pe care ni¬meni nu cuteaza sa si le puna nici macar lui insusi, dar care asaza sub semnul indoielii ideile cele mai acceptate de toata lumea, valorile si viata insasi. Voiam sa-i silesc pe ceilaiti sa gandeasca, sa reflecteze, sa se analizeze pe ei insisi, propriul lor suflet, viitorul lor, idealurile lor. Voiam sa-l imping pe fiecare in adancul lui, acolo unde nimeni nu coboara de bunavoie, si sa-l pun pe fiecare fata in fata cu sine insusi, pentru a se cai, pentru a apuca pe un alt drum, pentru a grabi pasul, pentru a nu uita - cat mai e inca vreme. Multi mi-au datorat trezirea constiintei lor, criza de descurajare care i-a adus pe calea cea buna, cu puteri reinnoite. In mijlocul acestor fiinte vesnic adormite si lenese care sunt oamenii, e chiar necesar sa aiba cineva curajul de-a arunca strigatul santinelei, de-a suna desteptarea mai devreme de ora obisnuita, de-a sterge cu o carpa fardul ce naclaieste chipurile, pentru ca fiecare sa-si vada cu spaima uratenia si batranetea. Cine nu are puterea sa se priveasca in fata n-are decat sa se sulemeneasca din nou, sa-si recite rolul de on cinstit, chiar daca e o canalie, sis a se creada un geniu, chiar daca e un prost. Nu-mi pasa: eu mi-am facut datoria!"
Ca de obicei scrii prea mult si nu spui nimic. Tactica binecunoscuta,incepand cu comunistii, trecand prin fesenisti si, cu voia dvs, nu ultimul pe lista uslam.
@Anonimului V: Mo, daca taceai, filozof ramaneai...
ca sa vezi, acelasi lucru e valabil si ptr tine....numai ca eu bat campii-n scris mai putin ca tine, deci retin mai putin din timpul altora...
Trimiteți un comentariu