Țara lui Papură Vodă

România este țara lui "nu e treaba mea, nu știu, nu mă bag" și a lui "fac eu șefu', te rezolv eu". De aceea când ai nevoie de ajutor nu se găsește nimeni să te ajute, iar dacă vrei să faci ceva toată lumea se înghesuie să te încurce.

Foarte pe scurt despre democrație

Mă tot bate la cap un prieten că nu mai scriu, nu mai zic, nu mai fac... Aș putea răspunde - și chiar o fac de multe ori -  că nu prea mai sunt multe de spus, scris, făcut. E cam gata. Cine se putea lămuri s-a lămurit până acum că lucrurile nu merg prea grozav cu lumea. Lumea este razna. 

Ei, și acum vine întrebarea, de ce este lumea razna? Și aici mă încumet să răspund în scris: pentru că lumea funcționeză pe baza unor concepte definite greșit, sau greșit înțelese. De aici apar diferențe și decalaje majore între ceea ce speră lumea să găsească și ceea ce primește, între ceea ce lumea crede că face și rezultatul acțiunilor ei. Cum s-ar spune, lumea moare de disonanță cognitivă.

Să iau mai întâi democrația. Nu voi vorbi mult, o voi face așa, inginerește, cu "dacă... atunci". Au scris mulți alții înaintea mea mii de tone de maculatură pe această temă. Așa că voi fi scurt.

Democrația este un mod de organizare a societății. Nu e cazul să o definim prin ea însăși, pentru că nu este un perpetuum mobile, democrația nu generează democrație și nici nu se fundamentează pe ea însăși. Deci, o definiție a democrației ar fi mai corect făcută prin raportare fie la ceea ce o diferențiază de alte moduri de organizare a societății, fie prin ceea ce face ea, prin modul ei de a face lucruri. De aici rezultă că nu putem avea o singură definiție a democrației, iar definiții ale ei vom putea emite oridecâteori avem nevoie, în funcție de context.

Să mă opresc, deci, la ceea ce fundamentează democrația, adică demosul. Aceasta este și principala ei problemă, anume definirea sau, mai degrabă, circumscrierea demosului. Cine este demosul? Acestă întrebare este esențială pentru democrație.

Majoritatea oamenilor ar răspunde la această întrebare conform a ceea ce vad în jur: noi suntem demosul, toți suntem demosul. Ei bine, nu-i chiar așa. Simpla existență a unui individ nu-l face automat demos. Sau nu ar trebui să fie așa, iar dacă este, atunci aici avem prima pană a democrației. Demosul antic atenian, cel care a dat numele său democrației, era format din oameni liberi. Iată așadar prima caracteristică a democrației: democrația se fundamentează pe libertatea oamenilor liberi.  Am să subliniez asta: libertatea oamenilor liberi. Știu pare o exprimare pleonastică sau în cel mai fericit caz redundantă, dar nu este așa. Oamenii erau liberi nu pentru că puteau face ce vor, ci pentru că aveau drepturi. Libertatea este în acest caz dreptul de a face anumite lucruri pe care alții nu aveau voie să le facă. Ca o concluzie preliminară, demosul este format din oamenii cu drepturi anumite, drepturi în plus față de alți oameni. Democrația nu este în esența ei egalitarism, dimpotrivă.

Dar nu numai drepturi aveau oamenii liberi. Ei aveau și îndatoriri. Cu toate acestea, libertatea lor nu avea de suferit, pentru că îndatoririle nu erau făcute ca să îi constrângă, ci erau responsabilități asumate. Demosul era deci format din oameni responsabili, iar măsura responsabilității lor era îndeplinirea îndatoririlor. Iar responsabilitatea acesta trebuia să fie dovedită de fiecare dată când era nevoie. Ca o paranteză, legile engleze antice abundă de menționarea calităților de oameni gospodari, responsabili, bine văzuți de comunitate ca garanție a competenței pentru anumite funcții publice. 

Se regăsește aici a doua pană a democrației: responsabilitatea demosului. Fără dovada responsabilității fiecărui membru al demosului, democrația nu poate să existe - nu să funcționeze cum se spune îndeobște la televizor de către așa-zișii mari ziariști, pentru că democrația există doar atât timp cât funcționează și, după cum spuneam mai sus, nu se fundamentează pe ea însăși, deci nu are o existență independentă de ceea ce o caracterizează.

Să recapitulez. Democrația nu are legătură cu egalitatea, ci cu responsabilitatea. Dacă toți putem fi potențial demos, practic nu are cum să rămână toată lumea demos, pe parcurs, odată cu funcționarea democrației se va pierde în mod necesar din numărul celor care compun demosul. Nu toți oamenii sunt responsabili. Dacă nu se întâmplă așa, atunci democrația are o mare problemă, nu există. O organizare socială care nu construiește mecanisme prin care membrii ei să își dovedească responsabilitatea oridecâteori este nevoie nu este democrație. Iar cum democrația este dependentă de alegerile pe care le face demosul, un demos iresponsabil nu poate alege corect. Oamenii ar trebui să înțeleagă că nu alegerile garantează democrația, ci alegerile lor responsabile. Nu se poate fără aceasta, și dacă lumea nu se mai simte bine în democrație este pentru că de fapt nu există democrație, întrucât lipsa acesteia este rezultatul alegerilor lor iresponsabile.

Și în cele din urmă, alegerile iresponsabile duc la restrângerea drepturilor. S-a văzut acest lucru de curând? S-a văzut. Și va mai fi la fel. Să nu spună nimeni că nu am zis.  

Cum îi iubește Dumnezeu pe creștinii nevaccinați

Restricții, restricții, restricții... Nu ai voie la mall dacă nu ești vaccinat. Nu ai voie la târgurile de Crăciun dacă ești nevaccinat. Nu ai voie la paradă și sărbătoare dacă nu ești vaccinat... Mulți se lamentează că nu au voie. Și, așa este, dacă e să privim juridic, drepturile le sunt încălcate. Și totuși, în biserici au voie toți, la slujbe au voie toți. Cu mască, e adevărat, cu rugămintea de a păstra o așa-zisă distanțare, dar în fond la ce folosesc toate acestea când credincioșii se împărtățesc, își sărută icoanele și se iubesc unii pe alții? 

Și nu cred că este întâmplător. E o logică în toate acestea, dar ea scapă celor mai mulți, din cauza vitezei cu care ne-am obișnuit să trăim.

Iată, a fost duminica trecută citită Evanghelia femeii gârbove. Ticluirea ei este făcută cu accentul pe fapta bună, pe smerenia femeii și pe fățărnicia fariseului, mai marele sinagogii. Eu cred însă că scapă adevăratul înțeles al poveștii. Orice faptă făcea Iisus, implicațiile ei erau enorme. Semnificația oricărei fapte făcută de El nu se putea desluși imediat sau de oricine. În general, ca să se poată revela absconsul faptei trebuia ca în realitatea evenimentelor sau în discursul cuiva să apară o ruptură, o intenție rea sau un impuls consistent cu firea căzută în păcat a omului. Și, totodată, protagoniștii sunt oameni cu o pregătire îndelungată și care știu să folosească un meta limbaj.

Am să reiau puțin povestea, dar accentul va cădea pe dialog. Iisus predica sâmbăta în sinagogă. Acolo vine o femeie gârbovă, suferindă de 18 ani, pe care Iisus o cheamă la el și o vindecă de neputința trupului. Mai marele sinagogii, de regulă era un fariseu, zice: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Iisus îi răspunde: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? 

Să le luăm pe rând. Legea mozaică interzicea conform poruncii a patra ca omul să facă ceva sâmbăta: Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine. Totuși pentru că Dumnezeu este Dumnezeul vieții, legea permitea și la fel permite și astăzi, ca orice este făcut pentru păstrarea și salvarea vieții, a unui om sau a unui animal, să poată fi făcut sâmbăta. De aceea Iisus nu face acest gest de vindecare întâmplător chiar sâmbăta. Că nu este întâmplător, ci este un gest căutat o spune chiar Evanghelia: Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Făcând astfel, El transmite un mesaj. După părerea mea, mesajul este "iată, Eu respectând legea salvez viața oamenilor în ziua sâmbetei, ca voi să vedeți ca acest gest al meu nu e obișnuit, ci este unul excepțional, anume salvând viața voastră vă spun prin ceea ce fac că eu sunt Mântuitorul vostru". Nu este singura dată când Iisus accentueză că faptele spun despre El că este cel așteptat. Cel mai bine se vede acest mod de a mărturisi despre sine atunci când le răspunde celor pe care sfântul Ioan Botezătorul îi trimite la El: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.

Mai marele sinagogii a înțeles semnificația. Ceea ce surprinde este că nu minunea îl mișcă pe el, ci provocarea intelectuală venită odată cu descifrarea mesajului. În loc să se închine în fața evidenței, fariseul vrea să se arate deopotrivă cu însuși Iisus, cel puțin pe planul intelectual al metalimbajului. Replica lui este un fel de a spune "am înțeles ceea ce faci, dar ce vrei să zici, că ești Mesia? Te provoc să o spui în clar, altfel înseamnă că ai încălcat legea sâmbetei". Firește că obrăznicia a fost rapid pusă la colț de către Iisus, care i-a răspuns aducând aminte că și iudeii au grijă ca sâmbăta să nu lipsească apa vitelor lor, punându-se pe El alături de fii și fiicele lui Avraam la fel cum sunt stăpânii alături de animale. De fapt, Iisus i-a spus fariseului că El este Stăpânul și Dumnezeul iudeilor, cu drept de viață și de moarte asupra lor.

Așadar, o minune făptuită de Iisus, care poate să apară drept un gest de bunătate, de milă și de empatie față de o persoană aflată în suferință, dincolo de această semnificație vizibilă poate avea și alte semnificații mult mai adânci, și mult mai importante. Și acum am să mă întorc la problema celor nevaccinați.

Cel puțin cei care sunt creștini ar trebui să nu se plângă de restricțiile acestor zile. Să nu uităm că este postul Crăciunului. Târgurile cu distracții și mâncare, sărbătorile și petreccerile nu au ce căuta în post. Nu e cazul ca un creștin, de este nevaccinat, să se plângă de aceste restricții. Dimpotrivă: ele sunt dovada că Dumnezeu ne oprește în aceste vremuri de la ispitele care s-au înmulțit foarte mult în anii din urmă. Și nu este un secret pentru nimeni că cei care nu s-au vaccinat sunt în general cei credincioși, fără a face din asta o exclusivitate. E ca și cum Dumnezeu deja și-a ales pe cei ai săi și îi ține de-a dreptul fizic departe de cele considerate necurate. E ca și cum se despart acum oile de capre. E ca un semn al vremii. Să nu uităm că tot ce face, spune sau permite Dumnezeu are un înțeles pe care în cel mai bun caz îl vom descifra mai târziu.

Putin confirmă

Că între SUA și China a început de fapt războiul, deocamdată rece, nu se mai îndoiește nimeni. Oare Donald Trump a citit blogul meu când a hotărât să fie atent la zona care este destinul țării sale și să lase Europa în pace?

Nu știu. Presupun că nu. Pur și simplu evidența își cere drepturile sale.

Da, dar Putin? Putea sau nu putea să zica asta:

https://www.rt.com/russia/488904-putin-russia-distinct-civilization/

Eu sunt mândru de cititorii mei. Nu sunt mulți, dar sunt cei mai cei.

Ipocrizia la români

Pe (foarte) scurt:

În data de 30 martie 2020, în plină criză mondială provocată de virusul COVID-19, românii s-au exprimat prin intermediul uni sondaj de opinie făcut de Avangarde.

Pe primul loc, Armata Română. Radu Tudor de la Antena 3 e plin de mândrie (dar și de prejudecată)!
Pe ultimul loc, de ce nu mă miră, partidele politice și, desigur Parlamentul României.

Aș sugera sondatorilor de opinie românească să adauge următoarea întrebare, cu răspuns închis:
Dacă ar fi să alegeți, ce meserie doriți să aveți dragi români, răspunzători la sondaj?
- Parlamentar
- Militar

Taaaaaare curios aș fi ce răspunde poporul ăsta care înjură tot ce nu poate fi și laudă pe cei de care fuge. Hai, să nu-mi aduc aminte de câți au fugit de armată apeland la... sistemul de sănătate publică! Și e careva care nu știe el mai bine ce ar trebui să facă Parlamentul și parlamentarii? Că numai și numai dacă ar fi el (eventual ea) parlamentar, atunci să vezi! Cu siguranță și-ar merita banii, diurnele, indemnizațiile și pensiile speciale!

Români jegoși la inimă și ipocriți! Soarta voastră vă este meritată. Umează să vedeți.

Popor de slugi si de vatafi

Sluga și vătaful au ceva în comun. Nimic din ceea ce au nu este al lor. Nici măcar viața nu le aparține.
De fapt, amândoi sunt slugi.
Ce îi deosebește este rolul lor în curtea slugilor. Sluga face toate muncile grele sau ingrate. Vătaful trebuie să se asigure că sluga chiar va face ce are de făcut.
Pentru aceasta vataful primește mancare mai bună și pat de dormit mai moale. Vătaful nu trebuie să se confunde cu sluga, să ajungă să se simtă la fel ca ea.
Pentru acesta sluga trebuie ținută în mizerie, să nu ridice capul. Sluga trebuie să știe de frică și să nu știe cum este să trăiești fără stăpân.
De aici și caracterul lor. Sluga va încerca mereu să fure, să se fofileze, să chiulească și să înșele. Vătaful mereu va pedepsi și va face reguli noi după placul lui, doar va prinde sluga pe picior greșit și va plăcea stăpânului.
Sluga ajunge vicleană, iar vătaful prost, ticălos și nemilos.

Poporul român, popor de slugi și de vătafi.

Roy Buchanan

This is unbelievable!


https://www.youtube.com/watch?v=VCq8y-TLIrE

https://www.youtube.com/watch?v=v4e2VgycfSw