Țara lui Papură Vodă

România este țara lui "nu e treaba mea, nu știu, nu mă bag" și a lui "fac eu șefu', te rezolv eu". De aceea când ai nevoie de ajutor nu se găsește nimeni să te ajute, iar dacă vrei să faci ceva toată lumea se înghesuie să te încurce.

Foarte pe scurt despre democrație

Mă tot bate la cap un prieten că nu mai scriu, nu mai zic, nu mai fac... Aș putea răspunde - și chiar o fac de multe ori -  că nu prea mai sunt multe de spus, scris, făcut. E cam gata. Cine se putea lămuri s-a lămurit până acum că lucrurile nu merg prea grozav cu lumea. Lumea este razna. 

Ei, și acum vine întrebarea, de ce este lumea razna? Și aici mă încumet să răspund în scris: pentru că lumea funcționeză pe baza unor concepte definite greșit, sau greșit înțelese. De aici apar diferențe și decalaje majore între ceea ce speră lumea să găsească și ceea ce primește, între ceea ce lumea crede că face și rezultatul acțiunilor ei. Cum s-ar spune, lumea moare de disonanță cognitivă.

Să iau mai întâi democrația. Nu voi vorbi mult, o voi face așa, inginerește, cu "dacă... atunci". Au scris mulți alții înaintea mea mii de tone de maculatură pe această temă. Așa că voi fi scurt.

Democrația este un mod de organizare a societății. Nu e cazul să o definim prin ea însăși, pentru că nu este un perpetuum mobile, democrația nu generează democrație și nici nu se fundamentează pe ea însăși. Deci, o definiție a democrației ar fi mai corect făcută prin raportare fie la ceea ce o diferențiază de alte moduri de organizare a societății, fie prin ceea ce face ea, prin modul ei de a face lucruri. De aici rezultă că nu putem avea o singură definiție a democrației, iar definiții ale ei vom putea emite oridecâteori avem nevoie, în funcție de context.

Să mă opresc, deci, la ceea ce fundamentează democrația, adică demosul. Aceasta este și principala ei problemă, anume definirea sau, mai degrabă, circumscrierea demosului. Cine este demosul? Acestă întrebare este esențială pentru democrație.

Majoritatea oamenilor ar răspunde la această întrebare conform a ceea ce vad în jur: noi suntem demosul, toți suntem demosul. Ei bine, nu-i chiar așa. Simpla existență a unui individ nu-l face automat demos. Sau nu ar trebui să fie așa, iar dacă este, atunci aici avem prima pană a democrației. Demosul antic atenian, cel care a dat numele său democrației, era format din oameni liberi. Iată așadar prima caracteristică a democrației: democrația se fundamentează pe libertatea oamenilor liberi.  Am să subliniez asta: libertatea oamenilor liberi. Știu pare o exprimare pleonastică sau în cel mai fericit caz redundantă, dar nu este așa. Oamenii erau liberi nu pentru că puteau face ce vor, ci pentru că aveau drepturi. Libertatea este în acest caz dreptul de a face anumite lucruri pe care alții nu aveau voie să le facă. Ca o concluzie preliminară, demosul este format din oamenii cu drepturi anumite, drepturi în plus față de alți oameni. Democrația nu este în esența ei egalitarism, dimpotrivă.

Dar nu numai drepturi aveau oamenii liberi. Ei aveau și îndatoriri. Cu toate acestea, libertatea lor nu avea de suferit, pentru că îndatoririle nu erau făcute ca să îi constrângă, ci erau responsabilități asumate. Demosul era deci format din oameni responsabili, iar măsura responsabilității lor era îndeplinirea îndatoririlor. Iar responsabilitatea acesta trebuia să fie dovedită de fiecare dată când era nevoie. Ca o paranteză, legile engleze antice abundă de menționarea calităților de oameni gospodari, responsabili, bine văzuți de comunitate ca garanție a competenței pentru anumite funcții publice. 

Se regăsește aici a doua pană a democrației: responsabilitatea demosului. Fără dovada responsabilității fiecărui membru al demosului, democrația nu poate să existe - nu să funcționeze cum se spune îndeobște la televizor de către așa-zișii mari ziariști, pentru că democrația există doar atât timp cât funcționează și, după cum spuneam mai sus, nu se fundamentează pe ea însăși, deci nu are o existență independentă de ceea ce o caracterizează.

Să recapitulez. Democrația nu are legătură cu egalitatea, ci cu responsabilitatea. Dacă toți putem fi potențial demos, practic nu are cum să rămână toată lumea demos, pe parcurs, odată cu funcționarea democrației se va pierde în mod necesar din numărul celor care compun demosul. Nu toți oamenii sunt responsabili. Dacă nu se întâmplă așa, atunci democrația are o mare problemă, nu există. O organizare socială care nu construiește mecanisme prin care membrii ei să își dovedească responsabilitatea oridecâteori este nevoie nu este democrație. Iar cum democrația este dependentă de alegerile pe care le face demosul, un demos iresponsabil nu poate alege corect. Oamenii ar trebui să înțeleagă că nu alegerile garantează democrația, ci alegerile lor responsabile. Nu se poate fără aceasta, și dacă lumea nu se mai simte bine în democrație este pentru că de fapt nu există democrație, întrucât lipsa acesteia este rezultatul alegerilor lor iresponsabile.

Și în cele din urmă, alegerile iresponsabile duc la restrângerea drepturilor. S-a văzut acest lucru de curând? S-a văzut. Și va mai fi la fel. Să nu spună nimeni că nu am zis.