Așează vs. așază. Dacă vă pasă, îndrăzniți

Sâmbăta, parcă, la postul Antena 3 are emisiune o femeie bine intenționată cu privire la limba română, pe numele ei Ana Iorga. Dacă nu mă înșel în privința zilei, sâmbăta trecută a dezbătut problema lui așează vs. așază. Evident s-a poziționat de partea DEX-ului și ne-a spus ca e corect așază.

Fals.
Evident, este greșit, altfel nu mă oboseam să scriu ceva în seara aceasta.

Ca să demonstram greșeala DEX-ului, a Anei Iorga și, probabil, a lingviștilor de la Academia Română care sunt preocupați de corectitudinea limbii române, dar nu se pricep prea mult la ea, trebuie să vedem cum au gândit problema. Mai întâi, cum arată în DEX, pe dexonline.ro conjugarea verbului a așeza:

așeza verb grupa I conjugarea I

verb (VT30) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) așeza	așezare	așezat	așezând	singular	plural
						așază	așezați
numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	așez	(să) așez	așezam	așezai	așezasem
	a II-a (tu)	așezi	(să) așezi	așezai	așezași	așezaseși
	a III-a (el, ea)	așază	(să) așeze	așeza	așeză	așezase
plural	I (noi)	așezăm	(să) așezăm	așezam	așezarăm	așezaserăm
	a II-a (voi)	așezați	(să) așezați	așezați	așezarăți	așezaserăți
	a III-a (ei, ele)	așază	(să) așeze	așezau	așezară	așezaseră

Tabelul este preluat în întregime de pe dexonline.ro. Am scris însă cu aldine ceea ce ei au considerat că este rădăcina (radicalul) cuvântului, pe coloana cu timpul prezent la modul indicativ. (Aceeași situație o găsim și la imperativ, dar nu m-am mai obosit). Am să încerc o reconstituire a modului lor de a gândi, a celor care au scornit această regulă.

Ei se leagă de necesitatea - în viziunea lor, o regulă - de a păstra radicalul în toate cazurile cât mai nealterat, dar ajung la concluzia că ne aflăm în fața unei alternanțe fonetice (!). Așadar, așaz este o alternață fonetică pentru radicalul așez.
Argumente ar fi, și chiar confuziile care se pot face cu regula de conjugare a unor verbe tot de conjugarea I, cum ar fi a lucra sau a trișa sunt argumente tot în favoarea lui așază și în detrimentul lui așează. Să vedem:

trișa verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT202) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) trișa	trișare	trișat	trișând	singular	plural
						trișează	trișați
numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	trișez	(să) trișez	trișam	trișai	trișasem
	a II-a (tu)	trișezi	(să) trișezi	trișai	trișași	trișaseși
	a III-a (el, ea)	trișează	(să) trișeze	trișa	trișă	trișase
plural	I (noi)	trișăm	(să) trișăm	trișam	trișarăm	trișaserăm
	a II-a (voi)	trișați	(să) trișați	trișați	trișarăți	trișaserăți
	a III-a (ei, ele)	trișează	(să) trișeze	trișau	trișară	trișaseră

Trecem peste eroarea de pe dexonline.ro care pune verbul a trișa la conjugarea a II-a deși infinitivul său se termină în -a, și vedem că pe coloana care ne interesează, dar și pe toate celelalte coloane, conjugările verbului a trișa păstrează nealterat radicalul triș.

La fel și verbul a lucra, cu aceeași greșeală pe dexonline.ro, și cu o de neînțeles variantă a doua, deși în definiții este dată ca regionalism:

lucra verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lucra	lucrare	lucrat	lucrând	singular	plural
						lucrează	lucrați
numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	lucrez	(să) lucrez	lucram	lucrai	lucrasem
	a II-a (tu)	lucrezi	(să) lucrezi	lucrai	lucrași	lucraseși
	a III-a (el, ea)	lucrează	(să) lucreze	lucra	lucră	lucrase
plural	I (noi)	lucrăm	(să) lucrăm	lucram	lucrarăm	lucraserăm
	a II-a (voi)	lucrați	(să) lucrați	lucrați	lucrarăți	lucraserăți
	a III-a (ei, ele)	lucrează	(să) lucreze	lucrau	lucrară	lucraseră

lucra verb grupa I conjugarea I

verb (VT90)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lucra	lucrare	lucrat	lucrând	singular	plural
						lucră	lucrați
numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	lucru	(să) lucru	lucram	lucrai	lucrasem
	a II-a (tu)	lucri	(să) lucri	lucrai	lucrași	lucraseși
	a III-a (el, ea)	lucră	(să) lucre	lucra	lucră	lucrase
plural	I (noi)	lucrăm	(să) lucrăm	lucram	lucrarăm	lucraserăm
	a II-a (voi)	lucrați	(să) lucrați	lucrați	lucrarăți	lucraserăți
	a III-a (ei, ele)	lucră	(să) lucre	lucrau	lucrară	lucraseră

De ce l-am înroșit pe lucră: pentru că forma sa conjugată - ca regionalism - are aceeași formă cu așază, probabil răspunzând la aceeași regulă, repet, regională, deci nu proprie limbii literare sau, dacă vreți, standard.

Bun, până aici pare că domnii (și doamnele) răspunzători (respectiv răspunzătoare) de claritatea și corectitudinea limbii române au dreptate.
Ei bine, n-au. Regula lor se aplică la rădăcini (radicali) dintr-o silabă: triș, lucr etc. Așez este un radical din două silabe. Or, când avem două silabe, limba se comportă, evident, altfel, pentru că limba întâi vorbește, adică primul ei caracter este de oralitate. Acolo își creează (! -ează) regulile. (Și aici ar fi o discuție, dacă a crea este de conjugarea I, sau a II-a cum o dă DEX-ul, dar o lăsăm, nu are importanță pentru corectitudinea folosirii limbii române). Astfel avem verbele a cuteza sau a reteza.

Să vedem ce zice DEX-ul:

cuteza verb grupa I conjugarea I

verb (VT25) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cuteza	cutezare	cutezat	cutezând	singular	plural
						cutează	cutezați
numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cutez	(să) cutez	cutezam	cutezai	cutezasem
	a II-a (tu)	cutezi	(să) cutezi	cutezai	cutezași	cutezaseși
	a III-a (el, ea)	cutează	(să) cuteze	cuteza	cuteză	cutezase
plural	I (noi)	cutezăm	(să) cutezăm	cutezam	cutezarăm	cutezaserăm
	a II-a (voi)	cutezați	(să) cutezați	cutezați	cutezarăți	cutezaserăți
	a III-a (ei, ele)	cutează	(să) cuteze	cutezau	cutezară	cutezaseră

reteza verb grupa I conjugarea I

verb (VT25) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) reteza	retezare	retezat	retezând	singular	plural
						retează	retezați
numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	retez	(să) retez	retezam	retezai	retezasem
	a II-a (tu)	retezi	(să) retezi	retezai	retezași	retezaseși
	a III-a (el, ea)	retează	(să) reteze	reteza	reteză	retezase
plural	I (noi)	retezăm	(să) retezăm	retezam	retezarăm	retezaserăm
	a II-a (voi)	retezați	(să) retezați	retezați	retezarăți	retezaserăți
	a III-a (ei, ele)	retează	(să) reteze	retezau	retezară	retezaseră

Sper că este evident pentru oricine (desigur, mai puțin pentru cei cu doctorate în limba română) că nu putem spune și nu vom spune niciodată retază și cutază. Aici nu mai avem nici o alternanță. Aici se vede că regula este cu totul alta decât și-o imaginează ăștia cu doctorate, dar analfabeți funcțional (adică, așa cum ni se explică, ei știu să, dar nu pricep ce).

Mai am de spus că o regulă nu este întărită de excepții, așa cum se spune în popor. Dimpotrivă, excepțiile slăbesc și chiar distrug regula. Limbajul, deci limba unui popor, este cu atât mai evoluat cu cât este mai structurat, adică are reguli mai clare și mai puternice și cât mai puține excepții. Eu prefer să vorbesc o limbă evoluată. Îi las pe noii lingviști ai limbii române să fie niște primitivi.

Dar dacă și vouă celor care citiți din întâmplare (sau nu) cele de mai sus vă pasă, atunci îndrăzniți: vorbiți și scrieți corect românește, limba românească.


P.S. S-ar putea spune că a trișa are și el radicalul din două silabe, acesta nefiind triș ci trișez. Ei bine, nu, pentru că la timpurile trecut (imperfect, perfectul simplu, mai mult ca perfectul) se păstreză triș, și nu trișez. De altfel, și infinitivul este a trișa.