Sofismul bolșevic.

Bolșevicii atei, urmărind să convingă lumea să nu mai creadă în existența lui Dumnezeu, au inventat un sofism prin care zăpăceau mințile nepregătite și sufletele necredincioase. Acesta era prezentat sub formă de dialog și era cam așa:

- Este Dumnezeu Atotputernic?
- Este!
- Deci poate face orice?
- Poate!
- Atunci poate face o piatră?
- Poate.
- Și o poate ridica de jos?
- Sigur...
- Dar un bolovan?
- Și un bolovan.
- Dar un bolovan mare?
- Și un bolovan mare.
- Cât de mare poate face bolovanul?
- Oricât de mare...
- Poate face un bolovan atât de mare încât nici El să nu-l poată ridica?
- ...

***

Evident, răspunsul așteptat era că nu poate, deci Dumnezeu nu este Atotputernic. Dincolo de soluția logic-formală simplă pentru un astfel de sofism, în spatele lui se ascunde un artificiu de limbaj: poate să nu poată. Chiar întrebarea încuietoare din final este cea care demontează tot eșafodajul: este adevărat, Dumnezeu nu poate să nu poată, deci El poate întotdeauna prin natura Lui, fiind Atotputernic. Artificiul constă - ca orice artificiu - tocmai în atragerea atenției și înșelarea gândului prin punerea accentului doar pe o jumătate din aserțiune, anume aceea ca nu poate.

Se încerca astfel să se atace natura Lui Dumnezeu demonstrând că până și aceasta este limitată la a nu se putea nega pe sine. Or, ceea ce bolșevicii numeau limitare este exact libertate, sau, mai exact, Libertatea. Nici o natură nu se poate nega pe sine și în aceasta constă de fapt libertatea pe care Dumnezeu ne-a dat-o de la începutul Creației și nu ne-o poate lua sau nega nici măcar El, pentru că nu se poate nega pe Sine.

Negarea sinelui este în schimb limitarea și adevărata constrâgere. Să fii "condamnat" la libertate nu este o constrângere, ci este Libertatea în sine. Calea deschisă de sofismele asemănatoare celui de mai sus este periculoasă. Dacă o personă ar putea să își nege propria natură, asta ar justifica și altor persoane posibilitatea de a nega natura celui care și-o neaga el însuși.

***

O construcție logică asemănătoare este și Paradoxul mincinosului. Eu mint este o formulare logic fără sens. Dacă mint, atunci spun adevărul, iar dacă spun adevarul atunci înseamnă că mint. Sofismul este același, negarea sinelui, unu = non-unu. Dar mai nou am aflat și că lipsa unei opțiuni este o opțiune. Același unu = non-unu. În vara aceasta românii au fost îndemnați să nu meargă la referendum spunându-li-se că a nu opta este o opțiune. Mai mult, la final așa au și fost contabilizate voturile, s-au numărat mai mult absențele și tocmai acestea au fost cele care au contat. Sofismul bolșevic a funcționat din nou, de data aceasta în alte scopuri dar cu același rezultat: confiscarea libertății.

Au fost, desigur, și oameni care s-au lăsat păcăliți de logica sofismului. Sunt și vor mai fi oameni care vor considera că suprema dovadă de libertate este să renunțe la libertate. Ei sunt dintr-aceia care vor considera tot timpul că sunt liberi să facă ce vor cu ei înșiși tocmai prin aceasta dovedind că sunt liberi, drept pentru care se vor lăsa pradă viciilor spunând ca sunt liberi să o facă. Poate, dar asta nu este o dovadă a libertății lor, căci devin constrânși de viciul căruia îi cad pradă. Și chiar dacă se vor putea smulge din orice viciu, chiar de vor avea puterea aceasta, viciul suprem este acela de a încerca mereu și mereu alte vicii ca dovadă a libertății lor, numind aici viciul ca fiind acel lucru fără de care nu poți trăi, care te constrânge să-l faci și care nu face parte din natura sinelui (de exemplu, a mânca nu este un viciu, dar a mânca mult de fiecare dată este).

***

Confuziile acestea despre ce este Libertatea strică lumea. Oamenii au ajuns să se înrobească cu plăcere și să li se pară că sunt liberi. Din ce în ce mai mulți vor să fie liberi să fumeze marijuana sau vor să fie liberi să își aleagă genul. Asta pentru că sunt lipsiri de libertate care pot fi aducătoare de plăcere. Dar când, ca în cazul votului la referendum, constrângerile nu mai fac plăcere nimănui va fi prea târziu iar libertatea va fi fost definitiv pierdută. Aceasta este, din păcate, calea vizibilă pe care se îndreaptă(?) lumea. Probabil că incidentul referendumului din 29 iulie a luat-o puțin înainte, iar supărarea oamenilor a arătat că fructul lipsirii de libertate încă nu este copt. Va urma deci o campanie majoră pentru "drepturile" oricărui fel de minoritate, drepturile animalelor și altele asemănătoare. Când lumea va accepta viciile ca fiind bune pentru că aduc plăcere și "demonstrează" libertatea, când oamenii nu vor mai putea să distingă între naturi diferite ale lucrurilor confundând, de exemplu, oamenii cu animalele - s-a întâmplat deja, tot anul acesta, odată cu atacurile urșilor în septembrie și octombrie, când au fost voci puternice care dezbăteau vina urșilor versus vina oamenilor - atunci va urma cu siguranță următorul pas: lipsirea totală de libertate, pe față. Ba, ar putea fi și o justificare: cu astfel de oameni proști și găunoși ce să faci? Cum să-i lași să umble liberi?


=================================================

UPDATE sau P.S:
Nu trebuie să căutăm dovezi pentru a ști că suntem liberi. Sunt alte două căi. Prima ar fi să cauți cu mintea. Dar asta nu e deajuns, este doar suplementar. Cu adevarat vor ști că sunt liberi toți cei care au Credință și nu se vor îndoi de Dumnezeu.