Am aflat de curand de ce la 15 ani nu am putut sa-l citestc pe Panait Istrati. Nu imi placea deloc si am hotarat atunci ca nu merita sa citesc mai departe un singur rand din ce a scris braileanul. Avem in jur de 15 ani si la varsta aceea cautam in carti povestea lor, iar la Panait Istrati nu gaseam ceea ce voiam. Am gasit-o acum: povestea la Panait Istrati este chiar in personajele sale. De aceea Panait Istrati nu are nevoie de multe pagini pentru a spune povesti la fel de mari ca in romanele foileton. Nu trebuie sa cunosti nemijlocit faptele ci e suficient sa ajungi sa cunosti oamenii ca sa ajungi sa le intelegi si sa le cunosti viata.
Fara indoiala, Codin este un Jean Valjean autohton, lumea lor este insa in oglinda. Spre deosebire de cel original, Codin nu are de luptat o viata impotriva unui Javert fanatic, nu al datoriei, cum s-a spus, ci al preconceptiei despre felul neschimbator al omului, un om hotarat sa scape societatea de raul ce nu poate fi indreptat, un om extrem de principial, de-a dreptul obtuz, insa dispus in cele din urma sa inteleaga si sa-si asume vina intregii sale vieti; ci Codin are de infruntat o lume al carei singur principiu este domnia asupra momentului, o lume care nu este dispusa sa isi asume, nici ea nici cei care o compun, spre deosebire de Javert, vreo responsabilitate, vreun tel sau vreo recunostinta. Ca si Jean Valjean la Victor Hugo, cel care se schimba este Codin, dar in celalalt sens, in timp ce neschimbat ramane doar adversarul sau, lumea in care traieste. De remarcat ca Javert este totusi un om bun care staruie in greseala fara sa o inteleaga, sfarsind insa prin a o intelege, in timp ce lumea lui Codin este o lume rea care sfarseste facand paradoxal un bine omorand cu si din rautate raul pe care tot ea il nascuse dar mai ales il prefacuse.
Si la Hugo si la Istrati mor in final personajele in care se da o lupta interioara. Dar daca Hugo isi omoara pesonajul Javert, in mod simbolic omorand raul pe care acesta deja nu il mai putea face, lumea lui Istati omoara la propriu un Codin dispus din ce in ce mai mult sa se lase vrajit raul din ea. Javert moare pentru ca in lumea lui viata sa nu mai avea sens, in timp ce Codin este omorat pentru ca viata sa abia incepea sa aiba un sens in lumea in care traieste. Pentru Istrati, Javert este imposibil in timp ce Jean Valjean este declarat invins pentru ca lumea lui Istrati nu este spectatoare la drama pesonajelor, vazandu-si cumva de ale sale, nu personajele se implica in viata lumii ci lumea se implica in viata personajelor.
Nu ma pot opri sa fac si o paralela intre jupan Thenardier si Kir Nicola. Si in cazul lor situatia este inversata desi asemanatoare. Dar daca Thenardier este judecat de lume dupa ceea ce arata ca este, Kir Nicola este judecat de oameni dupa ceea ce sunt cei care il judeca. Iata de ce amandoi sunt niste ticalosi, dar substantial diferiti. Amandoi pastreaza aceeasi distanta intre ei si restul lumii dar, din nou, lumea este cea care face diferenta prin modul in care ea se implica in viata lor. Desigur, poate si datorita acestui fapt, Cosette nu poate exista in lumea lui Panait Istrati, caci suferinta Cosettei nu ar fi scapat unei lumi foarte atente la tot ce ar putea sa-i fie ascuns. Cosette insasi s-ar fi transformat prin contactul cu o astfel de lume care i-ar fi dat probabil destule ocazii de a nu mai fi Cosette.
Si daca lumea lui Victor Hugo este a sa in intregime, chiar daca inspirata, lumea lui Panait Istrati este de aceasta data o lume reala, care exista si care nu l-a citit pe Victor Hugo, dar inca mai traieste in noi si este la fel sau chiar mai mizerabila.
6 comentarii:
Tarziu moshule cu Istrati. D-aia se vede ca esti cam pa dinafara cu trairile tarii asteia cu atat mai mult cu analize si concluzii pertinente. Pentru ca altceva nu-mi vine in minte din opera lui, adaptez: esti un mos Anghel la batranete, cand statea in pat si-si muia buzele in buretele cu tuica. Adica traiesti in niste iluzii usor palpabile, te multumesti cu atat, ca atat mai poti. Osebire de mos Anghel, este ca el a avut o viata.
@V: Auzi V? Da' trairi proprii mai pot avea si eu? Sau blogul asta e pentru trairile tarii? In orice caz, vad ca trairile tale isi au locul aici linistit (ca alt sens nu pricep spuselor tale), asa ca lasa-le si pe ale mele, imi dai voie?
Basca, nu cred ca ai citit atent.
De ce as citi atent unul care pune octzidentu inainte de inainte, ca mai tarliu sa descopere Kiralina? De ce as citi atent unu' care se raporteaza mai intai la Ouest ca mai tarliu sa descopere rasaritul? De ce as citi atent unul care cocheteaza cu socialismul/comunismul/uslamismul cand eu descopeream vocatia umana a socialistului/capitalist Istrate?
Am sa anticipez intrebarea/intrebarile tale in cele de mai jos. Iar daca n-ai avut intrebari, puneti-le, pentru ca ai indraznit sa faci comparatie intre Panait si Hugo.
Dar mai intai sa-ti raspund la replica ta:
a - Poti avea trairi proprii si le poti exprima pe bleogul tau. Dar daca scrii doar ca sa te auzi singur, iti pot da replica pe bleogul meu.
b – Cu tot respectul pentru Hugo, dar Panait a fost roman, deci a trait (si) in Romania. Deci scrii despre trairile tarii.
c – Am citit atent si nu numai personajele dau viata. Scuza-ma, dar scrierea (nu opera, din respect) lui Panait e plina de viata, de trairi, romanesti sa le spunem, ptr ca el a fost roman.
Acum sa-ti raspund la neintrebate inca:
1 – Desi ca umil vad o oaresicare asemanare intre Victor si Panait, nu se iasa: Victor a trait intr-o stabilitate, mai ales economica si chiar si politica. Viata lui , din ce citesc pe net, si-a urmat cursul firesc ptr un occidental. Cu zbaterile firesti ale unui om destept si educat. Panait a trait mult mai intens, insasi zbaterea sa intre socialism/comunism si adevar fiind elocventa in acest sens. Recunoasterea pe finalul vietii a iluziei comunismului l-a inaltat in randul dreptilor, a celor care au curajul sa-si recunoasca greseala. Cu atat mai mult cu cat el a fost scriitor, recunoscut ca atare, nu un simplu bleg pe un bleog. Nu intru in amanunte, pe care nu le cunosc foarte bine, dar, fiind momit idealistic cat si fizic de Rau (socialismul francez si comunismul rus), traind rau in viata reala, era si normal sa se aplece spre stanga. Si totusi a ales dreptul si dreapta, recunoscand public. Acest lucru il face ceva de nerecunoscut in lumea actuala, unde toti vremelnicii se cred destepti atotstiutori care nu recunosc cand gresesc, desi probele e evidente. Pe scurt, Panait ptr mine e mai real si bun ca Victor.
2 – Ca sa spui despre un om (chiar daca la 15 ani) ca nu are ce-ti spune, acel om fiind Istrati imi spune multe: lipsa de imaginatie, inclinatie catre steril, lipsa unei viziuni, adulatie ptr streini, est caz, marginime intr-un cuvant. Pentru mine Panait a fost o revelatie si o traire. Am fost fascinat de trairile (romanesti) lui. Am cautat aventura in ele, ca mai apoi sa caut adevarul: de ce acest om a mers catre stanga mai toata viata, ca apoi sa gaseasca calea (cea) dreapta. Si vine acum un neica nimeni sa-mi spuie ca Istrati nu l-a inspirat. Respect ideea, dar nu ma pot abtine.
3 Mai mult decat atat, fiind intrebat de un prieten, cam 15 ani avea atunci, ce sa citeasca, i-am recomandat Istrati. Prietenul a fost influentat serios in viata lui de acest om, trairile si scrierile lui. De drama iluziei si greutatea recunoasterii gresalei. La vremile revolutiei a urmat calea exilului idem ca Panait. Grecia, munca. Vapor, munca. Ici si colo, munca. Actualmente este cetatean SUA, are o mica afacere prospera si inca fo doua in derulare. Urmandu-si visele influentate de Istrati. Osebire de altii care fac paralele iluzorii pe bleog, din Romania. Altii care n-au fost in stare sa SUA-eze.
4 Altii care aduleaza azi streinii (si raul care ni l-au facut)(raul care ni l-am facut nu intra acum in discutie). Sa spun doar ca atunci cand New Yorkul se stergea la muci in ale cosmopolitismului Braila era mamuca si tatuca lui. Atat.
@V "De ce as citi atent..."
Unul din motive ar fi ca nu ai mai ajunge sa scrii comentarii dintr-astea.
@V: "Am sa anticipez..."
Acelasi raspuns ca mai inainte. In plus, nu pot decat sa ma bucur ca si tie iti place Istrati. Sunt prea putini pe lumea asta romaneasca care sa-l aprecieze. Si raman la parerea mea: nu e pentru 15 ani. Nici el n-a scris pentru pustii de 15 ani.
Trimiteți un comentariu