Un demers ideologic

Ceea ce voi face o perioada de acum incolo va fi un demers ideologic.

Ideologiile sunt un fel de demersuri cu cauzalitate inversa demersurilor fenomenologice. Sa iau un exemplu, am sa aleg vestita lucrare a lui Max Weber "Etica protestanta si spiritul capitalismului". Sunt atatea referinte catre acesta lucrare in lumea academica chiar si din zilele nostre, incat am impresia ca a marcat istoria gandirii cel putin la fel precum "Capitalul" lui Karl Marx.

Ce se sustine acolo: ca doctrina predestinarii, traducerea cuvantului "chemare" prin "beruf" (care inseamna vocatie, dar si profesie) etc. au dus la formarea unei etici specifice protestantismului, fapt de natura sa conduca la nasterea spiritului capitalismului modern - si, as adauga eu, din pacate nu si contemporan. Aceasta este o explicatie stiintifica. Apeland la metoda fenomenologica Max Weber explica un fapt observabil. Alunecarea unei teorii in ideologie este insa de multe ori o pacaleala pe care nu toti sau nu tot timpul o putem sesiza. Daca acestei teorii i-ar fi fost dat sa fie o ideologie, atunci pe la anul 1400, deci inainte de aparitia lutheranismului si calvinismului, cineva ar fi trebuit sa spuna in felul urmator: daca s-ar traduce cuvantul "chemare" prin "vocatie" si s-ar introduce doctrina predestinarii in dogmele Bisericii, atunci lumea va dobandi o etica precum cea protestanta care va conduce la nasterea unui spirit nemaintalnit pana atunci, a ceea ce numim astazi capitalismul modern; vom face asta deoarece este singurul mod in care putem sa fim. In loc sa se explice un fapt observabil, s-ar fi stabilit o tinta.

Folosirea lui Daca/Atunci/Deoarece (trebuie) este de mare importanta in ideologie. Nu numai ca Daca/Atunci/Deoarece (trebuie) transforma o teorie in ideologie, dar ii schimba inclusiv sensul, pentru ca o ideologie nu se mai aplica faptelor ci se aplica unor deziderate. Ideologia are vointa.
Iata si motivul pentru care nu ma feresc de ideologie. Pentru ca tot ceea ce s-a facut s-a facut prin vointa. Fie ca interpretezi religios sau laic istoria umana, nu ai cum sa ocolesti vointa care a condus omul prin timp. De la "Sa fie lumina!" si pana la constatarea ca omul este singurul animal care isi modifica continuu si constient mediul in care traieste, vointa este ceea ce da curs si sens vietii noastre.

Totodata o ideologie justifica. Este partea ei cea mai importanta, anume justificarea alegerii noastre. Ea da sens si coerenta tuturor ideilor, credintelor si valorilor noastre. Le pune, ca sa zicem asa, la lucru. Schema de mai sus, "Daca - actiunea/Atunci - rezultatul/Deoarece (trebuie) - justificarea", devine in mod dinamic Cum (facem)/Ce (ceea ce facem)/De ce (din ce motiv). De aici nu trebuie trasa in mod necesar concluzia ca o ideologie este ceva arbitrar, un discurs determinat de interese subiective, ci doar ca o ideologie este exclusivista. Justificarea ideologica este intotdeauna un apel la o teorie pentru a legitima pledoaria pentru actiune. Teoria care sta in spatele ei este cea care da consistenta, valoare si valoare de adevar ideologiei. Dar tot teoria are pretentia de a fi exhaustiva, iar aceasta este exact ceea ce face dintr-o teorie ceea ce este.

Asadar, aici va fi, pentru o vreme cel putin, pledoaria mea pentru ideologie. Nu de ideologie ma feresc ci de ideologiile gresite, pornite din teorii gresite nascute la randul lor ca o justificare a unor credinte gresite izvorate dintr-o cunostere neintreaga. Primul pas l-am facut deja scriind "Noua ordine romaneasca". Chiar si "A fi sau a nu fi... acesta e raspunsul" este parte din demersul meu ideologic. Sper ca intr-un final sa ii pot da consistenta logica si, desigur, ideo-logica, adunand laolalta toate piesele de puzzle, articolele separate pe care le scriu cand gasesc timpul si starea necesara.