Doua lucruri ma preocupa in mod deosebit in ultima vreme. Sfarsitul civilizatiei - a acestei civilizatii - si criza economica. Nu vad neaparat o legatura intre cele doua. Voi explica mai jos.
In primul rand, aceasta este mai mult o schita, iar din experienta lucrurilor trecute, cred ca asa va si ramane. Totusi, e ceva mai mult decat nimic. Oricum, ce mai conteaza ce si cum si cat scrii cand insasi civilizatia apune...
Pentru ca tot am adus vorba despre apusul civilizatiei, sa incep cu aceasta. Nu e ceea ce multi se grabesc sa profeteasca in ultima vreme, sfarsitul lumii, Apocalipsa, Judecata de Apoi. Aceea are alta determinare si nu ne e dat noua sa o stim. Ca o paranteza, dar logic, nu este neaparat exclusa.
E vorba de apusul civilizatiei europene, asa cum a definit-o Neagu Djuvara. Neagu Djuvara a construit o teorie a modelelor civilizationale in cinci trepte. Exista, spune el, un pattern al civilizatiei, un model catre care orice civilizatie tinde. Insa nici una nu il acopera in totalitate. Desi el a considerat ca civilizatia europeana este cea care acopera acest model, eu spun totusi ca nu, nici Europa nu si-a acoperit matricea civilizationala. Raman insa doua etape din cele cinci pe care toate civilizatiile, chiar si Europa, le ating: nasterea si declinul.
Europa nu a avut etapa de hegemonie. A trecut prin etapa de inceput - cea de formare, apoi prin epoca eroica, cea de inflorire, etapa "regatelor combatante" a luptei pentru hegemonie, dar nu a avut etapa hegemoniei, a Imperiului Universal, a ratat-o, aflandu-se direct in stadiul decaderii ale carei semne le vedem astazi, dar fara un hegemon. Acesta ar fi ceea ce pe ultima suta de metri incearca sa suplineasca Uniunea Europeana.
Nu voi relua expunerea din cartea lui Neagu Djuvara cu privire la etapele civilizatiei europene, ma voi opri direct asupra epocii regatelor combatante. Este epoca de expansiune si inflorire maxima a unei civilizatii, cand diferite tari, state sau natii care o compun se lupta pentru intaietate si hegemonie. Din randul acestora, teoretic, se alege hegemonul, statul care va stapani si va impune propria "pax romana" intregii civilizatii, statul care in istorie va imprumuta numele sau civilizatiei al carei hegemon este. Europa nu a avut hegemon, chiar numele civilizatiei o spune, Europa fiind un conglomerat de state si popoare ale caror pretentii privind contributia la civilizatie nu s-au micsorat nicicand in fata pretentiilor celorlati, ba dimpotriva.
Au fost totusi doua incercari de hegemonie, ambele esuate. Este aproape tulburator cat de mult seamana cele doua intre ele: Revolutia Franceza si Razboaiele mondiale.
Revolutia Franceza a declansat un mic razboi european care a durat pana in epoca Imperiului, cand Franta a avut prima incercare de hegemonie. Aparand mai intai ca o continuare a epocii regatelor combatante (vezi razboiul de 7 ani), sub conducerea lui Napoleon, timp de cativa ani, hegemonia franceza asupra Europei a fost efectiva insa nu s-a putut consolida. Pietre de hotar: Rusia si Anglia
La fix 100 de ani de la esuarea incercarii de hegemonie franceza se declanseaza Primul Razboi Mondial. Acesta a fost mai mult un razboi european, mondializarea sa datorandu-se coloniilor europene si situatiei favorabile pentru alte tari de a-si urmari interesele in mod militar. Incheiat doar prin interventia unei puteri ne-europene intr-o Europa secatuita de razboi, Primul Razboi Mondial este despartit de al Al Doilea Razboi Mondial de o pace subreda cu aspect de armistitiu. Pentru reluarea razboiului in Europa s-a dat vina pe criza economica din anii '30, dar aceasta a inceput prin a fi o criza americana, de import pentru europeni. Pur si simplu ramasesera lucruri nerezolvate, situatia nu era clara la nivelul Europei, drept pentru care razboiul a reizbucnit ca lupta pentru suprematie in Europa. Re-mondializarea lui este tot o consecinta a existentei coloniilor europene si deschiderii unei noi situatii considerate favorabile de alte state pentru a-si urmari interesele in mod militar. Razboiul din Pacific are o cu totul alta desfasurare si alt caracter decat cel din Europa. E un razboi diferit care se desfasoara in acelasi timp cu cel european. Calcand pe urmele lui Napoleon, Hitler conduce Germania spre hegemonie in Europa, dar se opreste in aceleasi locuri ca si inaintasul sau. Pietre de hotar: Rusia si Anglia.
Si Franta si Gemania 100 de ani mai tarziu au cautat sa-si justifice ideologic incercarea lor de a-si impune hegemonia asupra Europei. Franta revolutionara avea nevoie de un spatiu vital care sa asigure stabilitatea si durabilitatea cuceririlor Revolutiei, iar Germania avea nevoie sa asigure poporului geman si rasei ariene un spatiu vital de unde sa-si asigure resursele necesare manifestarii sale plenare. Amandoua aceste pretentii erau legitimate de mostenirea culturala europeana a carei cea mai inalta expresie erau considerate idealurile celor doua state. Este evident ca raboaiele napoleoniene si Razboiul Mondial, impartit in doua, sunt de fapt incercari esuate de a instapani o hegemonie asupra civilizatiei europene. Interesant este insa si de vazut ce este cu cei care s-au opus cu succes hegemoniei in Europa: Anglia, Rusia si, mai apoi, America.
Anglia. A fost si este o insula nu doar geografica. Si astazi, desi face parte din Uniunea Europeana si ar fi putut sa faca parte si din Spatiul Schenghen sau uniunea monetara europeana, Anglia, in forma statala a Marii Britanii, a refuzat toate aceste oportunitati de integrare europeana. Mai interesant este ca, desi a participat la luptele pentru hegemonie in Europa, Anglia nu a participat ca pretendent la hegemonie. In mod declarat Anglia a participat la aceste lupte doar pentru a se opune crearii Imperiului. In paralel, Anglia si-a construit propriul imperiu in alta emisfera a pamantului. Un mic amanunt: circulatia autovehiculelor in fostul imperiu britanic se face pe partea cealalta a strazii, cu o exceptie totusi si nu intamplatoare: Statele Unite.
Rusia. Aici as incepe cu amanuntul de aceeasi natura ca si in cazul Angliei: caile ferate rusesti au ecartamentul diferit (mai mare) decat cele din restul Europei. Trecand mai departe, se poate vedea ca Rusia, chiar daca a imprumutat mult din cultura europeana - cea franceza cu predilectie - acest imprumut a fost mai degraba o poleiala, cautarea unui limbaj comun cu o civilizatie de la care dorea sa aleaga si sa primeasca, fara sa urmareasca o sincronizare in scopuri si evolutie. Ca interes politic, in relatia cu o Europa mai mult geografica decat politica, Rusia s-a considerat mostenitoarea Imperiului Bizantin, Moscova fiind vazuta ca "o a treia Roma". In partea noastra de lume, pretentiile teritoriale dar si de tutela s-au manifestat mai ales catre teritoriile care au compus la un moment dat Bizantul: estul Europei si Peninsula Balcanica, Asia Mica si Caucazul. Imperiul rus si-a manifestat intentiile hegemonice in cu totul alte parti decat statele care au dat nastere civilizatiei europene, ajungand pana in Extremul Orient unde si-a disputat intaietatea cu puterile locale (vezi razboiul ruso-japonez din 1905). Si astazi, Rusia isi intdreapta atentia catre aceleasi zone, Europa fiind privita doar ca sursa de bogatie, o piata de desfacere pentru resursele naturale ale Rusiei, dar nu un centru de interes vital pentru Moscova si nici un model de urmat.
Anglia si Rusia nu sunt parti complete ale Europei. Au influentat-o si au fost influentate de aceasta, dar comunicarea intre civilizatia europeana si cele doua tari nu a fost una completa. O demonstreaza cele doua amanunte pe care le-am exemplificat mai sus. Daca Anglia a fost initial interesata de Europa, infrangerea sa in Razboiul de 100 de ani a izolat-o de restul continentului si i-a asigurat sau "a condamnat-o" la o dezvoltare separata. "Razbunarea" a venit sub forma politicii engleze constant opusa aparitiei unui imperiu european, dupa sloganul "daca nu eu, atunci nimeni".
Rusia, in schimb, s-a trezit obligata - intr-un fel - sa ajunga la Paris si la Berlin. Desi nu si-a dorit decat acea poleiala europeana, interpretarea gresita a geografiei politice precum si a consistentei acestei poleieli europene de catre Franta si mai apoi Germania a obligat Rusia sa ajunga sa stapaneasca politic mari parti din Europa. A facut-o insa in mod efemer fara ca vreo parte din ceea ce inseamna Rusia sa fie dorita, copiata sau importata de catre europeni. Practic, Rusia nu a contribuit cu nimic la Europa in afara de modelarea istoriei politice si militare. Din punct de vedere cultural si al creatiei de valori culturale, cu Ceaikovski, Dostoievski, Tolstoii amandoi si altii, Rusia nici nu influenteaza cultura europeana nici nu se raliaza complet la ea. Sunt niste succese si confirmari dar au fost facute din perspectiva unei culturi mature, cea europeana, pregatita sa recunoasca valori oriunde in alta parte, la fel cum cultura europeana poate recunoaste insemnatatea si valoarea unor obiceiuri chineze sau japoneze, fara a si le insusi sau a le copia dincolo de un acces de mondenitate.
Anglia a fost un Imperiu, insa nu in Europa. Daca Anglia nu este europeana, atunci nici coloniile ei nu sunt. Nimic mai putin european decat Australia, Noua Zeelanda, chiar daca seva lor se trage din Europa. Nici Bizantul nu a fost latin desi a continuat firesc Imperiul Roman. Zona de interes a Angliei nu a fost Europa ci Asia si zona Pacificului. Cea mai de succes colonie engleza, Statele Unite, au preluat din mers aceeasi zona de interes. Desi s-au amestecat in razboaiele europene, au facut-o cumva marginal din punctul lor de vedere, scopul fiind acelasi cu al Angliei, tara cu care are o relatie speciala: blocarea unei hegemonii europene.
De ce Europa nu trebuie sa aibe un hegemon din perspectiva vecinilor sai, aceasta este o alta discutie, nu mai putin interesanta. Sunt tentat sa o las pe alta data, totusi, am sa mentionez ca Rusia a fost "atacata" in zona ei de interes (Caucazul, Balcanii si Extremul Orient) chiar de catre Europa. Implicarea Rusiei in razboaiele si politica europena sunt fenomente strans legate de apararea propriei pretentii la hegemonie in teritorii ne-europene. Motivele au fost pur tactice si foarte putin spre deloc strategice.
Vedem deci ca Europa este ceva diferit de cei doi vecini ai sai Anglia si Rusia. Implicarea acestora in soarta civilizatiei europene a tinut mai mult de interesele din alte zone si nu din Europa. Pare mai mult un conflict intre civilizatii pentru sfere de influenta decat un conflict in interiorul civilizatiei europene pentru castigarea statutului de hegemon.
Aflata la final si vlaguita de energii, Europa incepe sa isi piarda din prestigiu si devine putin depasita si neinteresanta pentru zone intinse din lume. Statele Unite sunt din ce in ce mai vizibil atrase de zona Asiei si Pacificului. Adevaratul razboi din anii '40 pentru americani a fost cel din Pacific. Nu intamplator seria de razboaie a continuat in Asia pacifica cu Razboiul din Coreea si cel din Vietnam. Astazi razboiul devine mai mult economic din cauza potentialului sau de distrugere, dar este evident ca se poarta intre Statele Unite si China. Exista si un razboi "clasic" adica cu trupe tot in Asia, in zona musulmana-araba unde Statele Unite sunt puternic implicate.
Cultural, civilizatia urbana americana este din ce in ce mai mult copiata in orasele asiatice (vezi Singapore si Hong-Kong, ambele "englezesti"!) unde apar si cei mai inalti "zgarie-nori" (in zona emiratelor arabe). In domeniul artelor, se simte un accent crescut pe productia muzicala, urmata de productia de filme. Pictura, dansul si alte arte au ramas, dar poarta cu ele o nota de desuetudine, un fel de arte exclusiviste, doar pentru cunoscatori, un fel de colectionari de anticariat. Muzica insasi este de o cu totul alta natura decat muzica larg asculata in secolul XIX. Totusi, mare parte din productia muzicala actuala seamana cu si isi are izvoarele - cel putin in parte - in muzica colonistilor englezi. Sunt multe piese care cantate "la rece" ar putea fi foarte bine intelese si apreciate de catre un englez din veacul XVII. Engleza este ea insasi lingua franca in muzica actuala. Daca nu canti in engleza nu existi altfel decat local, iar principalii producatori si interpreti de muzica vin din lumea britanica: Marea Britanie, Statele Unite, Australia.
Pare din ce in ce mai clar ca Statele Unite, ca urmas direct al Angliei, au dezvoltat o alta civilizatie pornind ca o colonie engleza si cu multe radacini europene. Epoca eroica in care se nasc legendele poate fi considerata epoca cuceririi vestului salbatic si a razboiului de secesiune, un moment crucial care a desprins definitiv noua civilizatie de Europa, odata cu victoria Nordului. Renasterea este epoca Hollywood-ului.
Foarte posibil ca, datorita noilor tehnologii, din cauza vitezei cu care ne ducem viata, civilizatia - sa-i zic anglo-pacifica - sa arda ciclurile mai rapid astfel incat sa nu dureze 2000 de ani. La nici 200 de ani de la inceputul epocii eroice semnele unei infloriri si totodata maturizari se fac simtite. Schimbarea este resimtita de multi ca totala: fenomenul flower power, Hollywood si televiziunea, iar mai nou Internetul au schimbat radical modul in care ne raportam la viata in general. Transformarea este de marime relativ echivalenta cu renasterea europeana inceputa in secolul XV si care a culminat cu Reforma protestanta.
O anumita detasare fata de evenimente este totusi necesara pentru a putea cantari corect epoca actuala. Cum aceasta detasare este practic imposibila, necesitand o iesire din timpul trait, nu am cum sa fac altceva decat presupuneri cu un anumit grad de adecvare la situatia reala. Insa daca cele de mai sus sunt o estimare corecta a epocii in care ne aflam, este de asteptat ca ceea ce urmeaza sa fie epoca de lupra pentru hegemonie. Se observa o larga raspandire in Asia a civilizatiei anglo-pacifice, unde se ridica din ce in ce mai multi "tigri', in fapt noi puteri economice, dar nu numai, care incep sa isi revendice pretentiile universaliste. Cel mai nou exemplu ar fi insistenta cu care China incepe sa se manifeste dincolo de granitele ei culturale traditionale si avand prezente din ce in ce mai vizibile in Europa si Africa, locuri unde, aparent paradoxal, este un agent al civilizatiei "occidentale" (adica a ceea ce este perceput astazi a fi civilizatia occidentala), la concurenta cu Statele Unite.
Ar fi deci de asteptat ceva razboaie in lupta pentru hegemonie. Deocamdata pretendentii sunt putini si ca forta putin dezechilibrati. Este posibil ca si capacitatile militare sa inhibe in loc sa inerveze. Capacitatile de distrugere reciproca sunt un factor de inhibitie a pornirilor razboince datorita consecintelor. Si atunci lupta pentru hegemonie va impinge probabil catre altfel de razboaie, "economice".
Si cu asta ma voi referi la criza, cu un mic preambul.
Am sa pornesc de la Razboiul Rece. Intre SUA si Rusia aparent a fost o lupta ideologica si de sfere de influenta in Europa. Acest punct de vedere este un fel de axioma astazi, insa are o foarte mare incarcatura politica, deci un fel explicatie de factura imediata. Interpretara mea este un pic diferita. Asupra Europei cele doua mari puteri s-au inteles foarte bine. Cum am spus mai sus scopul lor era comun, anume sa nu existe un hegemon in Europa, intrucat ar fi fost un pericol imediat pentru zonele de influenta pe care ambele puteri si le doreau in afara Europei. Razboiul intre cei doi mari a fost ceva mai mult decat rece si s-a manifestat in Asia destul de fierbinte: Coreea, Vietnam, Afganistan. Finalul acestui razboi a fost ca Rusia a fost alungata nu din Europa, catre care de fapt a fost impinsa si atrasa, ci din Asia si Pacific. Odata invinsa Rusia, Statele Unite le-au lasat rusilor cale libera catre Europa, astazi, la 20 de ani de la infrangerea din anii '90, Europa fiind la mana Rusiei pentru mare parte din resursele naturale. In schimb, pretentiile de influenta in Asia si Extremul Orient ale Rusiei au fost blocate, inclusiv de catre noua reprezentanta a civilizatiei pacifice, China. China a fost un aliat informal al SUA cat timp nu ridica ea pretentii dar se opunea influentelor Rusiei in Asia pacifica.
Dar, ce vreau sa scot in evidenta este modul in care Statele Unite au invins Rusia: printr-un program de inarmare masiva, programul Razboiul Stelelor. Aceeasi tactica a generalului Grant in Razboiul de Secesiune impotriva generalului Lee: noi putem sa va coplesim, indiferent cate miscari inteligente faceti voi sau greseli facem noi. Cantitatea si insistenta constanta va vlagui adversarul. Iar Rusia, in forma de URSS, a sucombat pentru ca nu a putut tine ritmul, ca un atlet ramas fara aer.
Criza financiara are multe din caracteristicile Razboiului Stelelor. Daca e adevarat ca actualul adversar al Statelor Unite este China si daca razboaiele contemporane sunt de fapt economice, atunci criza financiara este modul in care Statele Unite poarta noul razboi Rece impotriva Chinei.
China este tara care are cele mai mari rezerve valutare in dolari. Devalorizarea dolarului o afecteaza in mod direct. Or, consecinta cea mai vizibila a crizei economice de pana acum este chiar devalorizarea puternica a dolarului. China isi tine moneda subevaluata tocmai pentru a putea sa profite din exporturile sale catre cea mai mare piata din lume, Statele Unite. Practic razboiul a inceput cand, la insistentele Statelor Unite, China a refuzat sa lase moneda proprie liber convertibila.
Dar cum a evoluat criza si care sunt perspectivele? Americanii au inceput printr-o politica deliberata de creditare pe piata interna cu restrictii foarte mici, neglijabile. Practic, s-au aruncat bani pe piata in numar foarte mare sub forma de imprumuturi, ceea ce a crescut rapid nivelul de trai al americanilor dar a dus si la o indatorare masiva. Se estima ca la inceputul crizei in 2007 toate dobanzile adunate la credite pana la achitarea lor depaseau masa monetara aflata in circulatie in Statele Unite.
Am aratat intr-o postare anterioara ca imprumuturile duc la lipsa banilor. Produsele de pe piata cresc valoric si ca numar, dar banii nu mai ajung sa acopere valoarea bunurilor si serviciilor, pentru asta fiind nevoie de tiparire de bani. Este notoriu ca Statele Unite tiparesc cei mai multi bani acum in criza si chiar daca FED este blamat de toti pentru asta, ei au de fapt raspunsul adecvat.
Cum functioneaza criza de fapt? In primul rand toata lumea observa cum cresc preturile. Cei mai multi sunt gata sa dea vina pe bancile centrale care tiparesc bani creand inflatie, deci crestere de preturi. In realitate, tiparirea de bani in criza are efect invers, mentine preturile jos. Am sa imi expun parerea separat, mai incolo.
Ce va fi in America daca vor tipari in continuare bani mai mult decat au tiparit pana acum? Va fi rau pentru ca banii tipariti nu vor fi folositi pentru achitarea datoriilor ci pentru alimentarea cu lichiditati a bancilor care vor presa pe creditare, pentru ca asta stiu sa faca si pentru asta sunt facute, de aici isi fac ele profitul, din dobanzi. Va fi deci o indatorare si mai mare care va duce la o si mai mare lipsa de bani. Din fericire se pot intampla doua lucruri: banii tipariti nu se vor mai imprumuta (relativ) pentru ca oamenii sunt deja indatorati suficient. Si pentru ca indatoarea este mare, iar Statele Unite este o tara cu capul pe umeri, la ei chiar functioneaza legea falimentului. Desi sunt consecinte de natura personala, falimentul te absolva de datorii de cele mai multe ori (nu ca in Europa si mai ales nu ca in Romania). Dispar datoriile, dispare lipsa de bani, lumea se relaxeaza si preturile raman jos.
Ar mai fi si varianta ca statul care tipareste bani sa plateasca cu ei datoriile celor care nu si le pot plati. Nu ar insemna decat sa aduca in actualitate banii viitori la care inca oamenii nu pot ajunge. Ar echilibra valoarea bunurilor de pe piata cu masa monetara aflata in circulatie si, in principal, disparand datoriile dispare lipsa de bani, fara ca cineva sa mai fie afectat de asta. Ciclul economic ar putea reincepe. Daca America va face asta, atunci razboiul economic cu China va fi castigat. Chiar daca nu si-au propus toti acesti pasi inca de la inceput, succesiunea lor este logica: prin credite se aduce bunastare populatiei, ceea ce da forta economica unei tari. Creditele duc la indatorare si lipsa de bani care se vor compensa prin tiparirea de moneda. Concomitent, se vor sterge datoriile fie prin faliment fie prin plata lor de catre guvern. Americanii vor fi putin afectati si doar temporar de criza in timp ce orice alt detinator de valuta americana va avea puternic de suferit. Devalorizarea dolarului nu va afecta preturile interne decat pentru produsele de import, ceea ce va stimula productia interna si o noua relansare economica americana.
America a luat o optiune clara pentru hegemonia civilizatiei pacifice si cel putin deocamdata pare sa fie principala favorita pentru instapanirea "imperiului de 1000 de ani". Criza economica actuala este doar parte a razboiului pentru hegemonie, poate o faza incipienta a acestuia. Sigur ca a fost provocata, sunt mai multi factori care au condus la ea provocand-o de pe mai multe paliere. Criza a adus si profit unora, membri ai unor cercuri influente si bogate, aduce si sprijin in urmarirea unor interese de hegemonie. S-a creat impresia ca neinterventia statului a condus la criza economica. Fals. "Neinterventia" a fost bine dirijata. S-au invocat egalitatea de sanse si nediscriminarea, astfel oameni saraci din America au beneficiat de credite care nu puteau avea acoperire in posibilitatile lor de rambursare. De asemenea, oameni varstinici, a caror speranta de viata nu permitea in mod normal rambursarea creditelor. Totul a fost facut pentru a se indatora foarte mult populatia concomitent cu cresterea nivelului de trai si a bogatiei generale. De aici a pornit criza, dupa cum s-a spus datorita "lacomiei" oamenilor, dorintei lor de a avea mai mult decat isi permiteau. Dar "lacomia" a fost speculata si manipulata. Managementul crizei este in continuare elocvent, America tipareste bani, Anglia nici acum nu doreste "adapostul" euro. Dimpotriva, euro este atacat puternic mediatic de analistii de limba engleza si se speculeaza impotriva lui pe burse. Grecia este fieful traditional al Angliei in Balcani. Coincidentele exista chiar daca nu poate fi demonstrata o vointa unica care directioneaza evenimentele. Civilizatia care infloreste astazi bucurandu-se de ruinele Europei este anglo-pacifica, daca luam drept criterii locul fazei de formare si locul fazei de inflorire.
Rusia este deocamdata marginala atat pentru Europa cat si pentru civilizatia pacifica. Se poate ca de aici sa se nasca altceva, fiind deocamdata doar in faza de formare, cand nu ne putem da seama inca incotro se indreapta acea "lume". Ar fi totusi si randul ei.
15 comentarii:
Preludiu: Din nu stiu care vina primul comentariu, mai amplu si mai bine scris, n-a aparut aici. Reiau comentariul la stilul succint.
Se falseaza la greu aici, in virtutea unei teorii viabila, dar care in epoca internetului si a virtualului (mai ales) nu prea se mai potriveste.
Civilizatia europeana nu are cum sa sfarseasca. Actuala asa zisa civilizatie americana are radacini adanci in cea europeana, are si trunchi, are si roade. Americanii au adaptat la stilul lor de viata civilizatia europeana. Asiaticii au preluat din ambele mentalitati, europeana si americana. Civilizatia europeana nu va muri niciodata, pentru ca se transforma continuu. Radacinile ei sunt solide si sunt cele care au dat si dau viata modului de trai pe acest Pamant. Nu va mai fi f'odata un stapan absolut, gen Roma antica. Nu, nici Berlinul, nici Moskva , nici Beijingul, nici Singapurul si nici Washingtonul Singurul stapan adevarat, unic si deci atotputernic al acestei lumi are culoarea banului, Finanta. Acesta este cel ce domina, inca timid, dar va deveni din ce in ce mai agresiv. Atunci popoare ca cel european, rus, chinez, asiatic sau american vor fi taitei de pus la ciorba. Aferim, crestine.
Cam care ar fi "radacinile" europene ale Americii?
Si sfarsitul unei civilizatii nu inseamna o catastrofa vizibila in mod necesar. Daca ii intrebai pe locuitorii Romei antice in anul 476 daca observa ca nu mai exista Imperiul Roman si ca incepe Evul Mediu cred ca ar fi raspuns exact ca tine, ca Imperiul Roman este nemuritor.
1. Imperiul Roman chiar este nemuritor,prin limba si civilizatia care ne-a lasat-o.
2. Asa e, americanii n-au radacini europene, nu vorbesc o limba europeana nationala,nu vorbesc fo duzina de limbi europene in sanul familiei lor. Au radacini pe Marte de unde au si venit.
3. Ingust, foarte ingust. Nu ma refeream absolut deloc la catastrofa fizica.
4. Europa in sine nu si-a asumat niciodata rolul de putere dominatoare, de stapan al lumii(altii cu radacini martiene incearca acest lucru). Niciodata nu a fost unita. Insa civilizatia ei exista. Arta, muzica, etc. Desigur, americanii sunt convinsi ca Mozart e din Louisiana, ca suna fantezist, iar Shakespeare fu' din Maine, ca are nume de padurar.
@V: 1. E, la fel va fi civilizatia Europeana nemuritoare ca si civilizatia romana. O sa arate in curand precum Colosseumul, mare dar dar gol si ruinat, numai bun de venit la el si benoclat cu ochii bulbucati. Multumit?
1 bis. Care limba???
2. Americanii vorbesc limba engleza. Daca citeai atent ai fi vazut ca eu am considerat Anglia ca fiind in afara Europei ca civilizatie si parte a civilizatiei anglo-pacifice. Religia nua re legatura cu civilizatia in paradigma lui NDj, civilizatii diferite pot impartasi aceeasi religie (desi cu unele caracteristici proprii, anglicanism la englezi, siit-ism la persanii iranieni).
2 bis. Exact, daca mergi acolo, prima impresie e ca ai ajuns pe Marte, de unde stii?
3. ...
4. Europa nuuuu, niciodata n-a avut pretentia asta..., doar Germania, Franta, Olanda... ca Anglia chiar a stapanit lumea din afara continentului numit Europa, ceea ce a si dus la nasterea civilizatiei pe care eu o numesc anglo-pacifica.
4 bis. Din acest punct de vedere, Shakespeare este din civilizatia anglo-pacifica si americanu de rand stie prea bine cine este si unde s-a nascut. INclusiv limba si-o invata la scoala pe texte de Shakespeare, Yeats si Kipling, in schimb, cine a fost Mozart? De zeci de ani cunoastem doar Roll over Beethoven.
Limba latina, care denumeste tot regnul animal si vegetal, recte si pe homo sapiens.
Viliu, incerci sa dregi busuiocul. Las-o asa. Anglia nu e America si nici vice-versa (latina?) Nu are rost sa ma incontrez in cine ce cat a dat lumii. America a dat guma de mestecat si stilul badaran zilnic. Se vede de la o posta ca esti fan.
P.S. adica post-scriptum adica din latina. Tehnologia lor spatiala se bazeaza pe cunostintele, studiile si realizarile unui rus si a unui neamt. Sa mai caut? Nu neg ca acum nu s-ar invata carte la ei, sau ca nu ar face stiinta. Dar vorbeam de radacini. Q.E.D.
@V: sa ma anunti cand o sa asculti rock in limba latina pe versuri de Ovidiu.
Cred eu ca mergi cam departe cu radacinile, inclusiv lumea antica, aia de o numesti civilizatia romana are radacini in epoca de piatra (neolitic) cand omul a invatat sa puna coada la topor si sa ciopleasca piatra. Daca nu invata omul asta in civilizatia neolitica nici Michelangelo nu stia cum arata David.
Pana una alta, folosim multe cuvinte din latina, citate. Iar clasificarea vietii pe Pamant ramane in limba latina, si nici chiar plenipotentii americani n-au incercat sa schimbe asta, desi dupe mintea lor probabil ca ar fi vrut. Radacinile actualei civilizatii pamantene sunt foarte multe europene, ceva asiatice. America, vorbind de sua-ezi, nu de nativi, din Sud, Centru sau Nord, n-a prea lasat radacini. Violenta si gloante da.
@V: bine V, cum vrei tu, dar parca nu mai esti asa de convingator ca la inceput.
1. Deci la inceput eram convingator. Argumentele mele de inceput raman aceleasi, nu pot schimba istoria. Deci sunt convingator.
2. Ce te face sa zici ca nu sunt convingator ca la inceput? Fraza asta: America, vorbind de sua-ezi, nu de nativi, din Sud, Centru sau Nord, n-a prea lasat radacini. Violenta si gloante da.? N-ai inteles, nativii americani au lasat ceva, sua-ezii nimic, dupa mine. Decat violenta, perversitate morala (inspirata probabil de la perfidul Albion) si visul lor cretin, pe care orice crestin l-ar dezavua: banul. Pardon, cu esceptiile de rigoare, au lasat pe ici pe colo arta, muzica. Btw, muzica rock a fost creata de negri, gospel si blues, jazz. Intretinuta de albi cu har e adevarat, dar sa nu uitam alde BBKingii chitarei. Insa cea tara care a dat muzicii rock adevaratele nume, este tot o tara europeana, chiar daca tu nu vrei sa o consideri asa, dar asta este singulara ta parere, cum ca Anglia nu ar fi europeana.
Apropo de: Nu neg ca acum nu s-ar invata carte la ei, sau ca nu ar face stiinta.
Nu prea vad rezultatele astea, din ce invata ei acolo. Mi-a picat fisa in urma discutiei noastre. Se tot lauda ca au si dreg si fack. Ce fack? Cancerul e in continuare mortalul nr.1. SIDA e si ea pe un loc. Drogurile? De nestavilit (nici nu vor)(dar asta e alt subject). Deci ce mari realizari are stiinta americana? In totalitatea si vasta ei imensitate, cu tot cu cercetatorii ei si furati din alte tari? Ai zice, privind puterea si posibilitatile ei ca eradica cancerul, sida si dependenta de droguri de acum 20j de ani. In realitate vad doar cercetari si concluzii tampite despre detergenti, tampoane si masini. Spatiul. Golden age cand poate singurul presedinte american adevarat a vrut Luna. Si a avut-o, dar din pacate mort, ptr ca nu apartinea mediului american adevarat, cel al banului. Era un visator era un "berliner". Deci, de atunci ce a mai facu America in spatiu? Raportat la puterea financiara, rusii i-au depasit net, cu putinele lor posibilitati dupa rezbelul rece. Deci ce a facut stiinta americana, sa zicem in ultimii 20j da ani? Motor electri, pe hidrogen, cu apa? Ash. Tot cu basinoasele benzinoase merge si cercetatori americani la stat degeaba, si le place.
@V: mai V-ule, da' esti foarte persuasiv. Asta nu inseamna si ca ai dreptate. Nu o tine langa, englezii nu sunt foarte europeni, seamana dar nu rasar. Numara tu cati englezi conteaza in cultura europeana fata de cati italieni, francezi, spanioli, germani si de alte nationalitati, chiar si romani tarzii ca Brancusi, Cioran, Eliade si Ionesco (tot de limba franceza). Invers, cauta cat de mult au fost ei, englezii influentati de cultura europeana si ai sa vezi ca s-au marginit la fitze de salon, chit ca la curtea Angliei se vorbea franceza pana la decapitarea lui Carol I. Daca te gandesti la Shakespeare, wrong! Acela este universal, e la fel de mare si apreciat pana si in China.
Sa revin: muzica aia rock nu este o creatie engleza, a aparut in acelasi timp si colo si colo, ceea ce vine in sprijinul argumentelor mele. Sunt influente gospel si blues, desigur, da' ce vrei sa spui, ca negrii aia erau crestini inainte de a fi sclavi pe plantatiile americane? Gospel si blues sunt ele in primul rand "colorarea" muzicii country. Sunt o adaptare la culoare, ca sa zic asa. Daca vrei sa stii cum cantau negrii in Africa lor de origine, n-ai decat sa iti iei o toba, o sulita si sa sari in jurul focului. Chitara lui B.B. King este ea insasi un instrument alb; si chiar Johnny cel Bun este tot un nume alb, ca negru s-ar fi numit Kunta, Kunta Kinte.
Atribui meritele anapoda, omule, doar-doar iti da tie bine in pagina, dar este minciuna in falsh, macar ca iti place sa te minti pe tine insuti.
@V: ai o optica foarte mecanicista. Rezultatele se vad in ceea ce au declansat ei: computerul la care lucrezi, (nu-mi veni te rog cu idei din alea ca a fost inventat principiul de nu stiu cine de prin Europa, este irelevant), blocul de sticla inalt pana la nori care te preseaza cand mergi pe strada, masina in care te urci chiar daca e autoturism sau autobuz sau tramvai (tram-way ca sa ne fie clar, bus, trolley-bus, train etc.). Motorul cu ardere interna pus pe masini tot de acolo vine indiferent cine a fost primul care i-a facut schita, important este modul in care te raportezi la toate aceste descoperiri, aici e marea noutate. Cand vor considera oportun vor schimba toate acestea, e vorba de ceva mai mult decat lucrurile de care te impiedici tu. Si la noi a fost unul Herman Oberth da' nu vad relevanta. Si chinezii au inventat praful de pusca si hartia, dar asta la ce le-a folosit? Cele doua sunt marca civilizatiei europene.
Hai las-o moarta in putina. Esti primul pe care-l aud ca englezii nu-s europeni. Primul care nu vrea sa recunoasca ca rata macane, anume ca americanii sua-ezi au radacini europene. Penibil. Incearca-ti ideile si prin alte parti sa vedem ce zice lumea.
Si mai ales n-ai retinut decat ce ai vrut din comentariul primar al meu. Am spus ca in epoca virtualului (banilor, tranzactiilor, intalnirilor), epoca internetului, cand informatia ajunge instantaneu la cel care o cauta sau la cel vizat, uniformizarea va deveni mult mai accentuata si rapida. Nu vor mai fi diferente foarte mari intre natii. Ne vom uniformiza, pardon, blogaliza. Globaliza. Asta ar fi una. A doua ar fi ca concluzia mea era ca adevarata putere in lumea de azi e Finanta si nicidecum cine vrei tu.
@V: Nu am de ce sa mai incerc pe alte bloage, in cele din urma, din lipsa de argumente voi fi interzis. Pana si adancul si calmul V vad ca se enerveaza.
Englezii sunt europeni, desigur, la fel cum sunt japonezii asiatici. Dar trebuie doar sa remarci ca intre japonezi si restul Asiei este o diferenta enorma. La fel si cu englezii. Intr-un fel, au cam aceeasi soarta. Si englezii au fost alungati de pe continent odata cu infrangerea din Razboiul de 100 de ani. De atunci ei s-au opus constant - si inca o mai fac - oricarei hegemonii in Europa, de unde le si vine numele de "perfidul Albion", pentru ca au schimbat aliantele dupa cum a zis si Churchill: Anglia nu are aliati permanenti, ci are interese permanente.
Japonezii, la randul lor au fost alungati de pe continent cand armata lor a fost scufundata de "kamikatze", vantul de furtuna al zeilor. Marea diferenta a fost ca Japonia s-a inchis in sine in timp ce Anglia a jucat in continuare de pe margine. Retine totusi, ca amandoua s-au intalnit si ciocnit in Asia pacifica, acolo unde se contureaza din ce in ce mai bine si mai puternic actuala civilizatie de top a planetei.
Uite, daca nu ma enervai tu la randul tau, asta n-o vedeam. Toate drumurile civilizatiei duc la Asia pacifica. Din pacate pentru japonezi, ei au pierdut razboiul regatelor combatante in 1945 in favoarea unei foste colonii engleze. Cred ca asta spune cam tot.
La fel ca si NDj (Neagu Djuvara) nici eu nu voi gasi ascultare. E greu sa tulburi credintele intiparite. Asa ca repet: englezii nu sunt europeni, ei si-au dezvoltat propria civilizatie si au dat-o mai departe catre Asia pacifica, unde sunt prezenti prin "copiii" lor: USA, Australia NZ; unde dupa ce au invins in etapa regatelor combatante, au facut renasterea din care te hranesti si tu cultural astazi.
Cred ca pot fi de acord cu tine doar in ceea ce priveste viteza cu care se petrec lucrurile. Poate ca civilizatia actuala din Asia pacifica nu va dura 2000 de ani, dar asta nu strica matricea, caci nici o civilizatie de pana acum nu a respectat integral matricea. Ceea ce nu inseamna ca ea nu exista, ba chiar nerespectarea integrala a matricei ar putea fi o parte din matrice.
Ca sa intelegi mai bine, ca stiu ca ai citit pe NDj, adu-ti aminte de distinctia pe care o face intre civilizatia europeana si civilizatia bizantina, distinctie pe care astazi nu o mai face nimeni, dar nu este mai putin reala.
Trimiteți un comentariu