S-a indus in public ideea ca tiparirea de bani duce la cresterea preturilor. O spun economistii, o sustin politicienii. Poate ca statistic se observa o covariatie, dar asta nu inseamna si o explicatie a mecanismului. Eu insa nu am auzit, citit, aflat inca cum cresc preturile cand sunt mai multi bani in circulatie. Se invoca legea cererii si a ofertei. Bun, deci daca sunt mai multi bani tipariti e oferta de bani mai mare si cererea de produse mai mica? De ce nu s-ar echilibra invers, prin mai multe produse si mai de calitate in loc sa cresca pur si simplu pretul. Daca pretul creste doar asa, pentru ca partea comercianta a economiei simte ca poate scoate mai multi bani facand nimic in plus, problema nu este a tiparirii de bani, ci de natura culturala. Etica capitalista descrisa de Max Weber exclude din start o astfel de abordare. Or, poate nu mai este capitalism ceea ce traim noi?
Poate ca daca tiparesti bani atunci cand nu este nevoie sa o faci (cand oare nu este?) atunci banii aceia trebuie sa isi gaseasca cheltuiala lor, deci va exista o presiune pe cresterea de preturi. Dar nimic nu spune ca banii tipariti in plus nu se pot duce in economii, deci se pot autoexclude din circulatie.
Banii sunt ca mancarea, cu cat ti-e mai foame cu atat ceri mai mult, nu mai putin. Economistii in general sunt oameni bogati, lor nu le e foame, asa ca sunt de inteles, iar politicienii la fel.
Mai sigur este ca preturile cresc pentru ca nu sunt bani pe piata. Adica nu sunt suficienti sa acopere nevoile. Si daca piata e saturata de produse si nu am cum sa vand mai mult (asa cum m-am asteptat cand m-am imprumutat), atunci macar sa vand mai scump. Deci, cresc pretul.
Pretul creste sau scade in functie de estimarea posibilului, adica cel care face pretul se gandeste daca pretul pe care il pune poate fi suportat de piata. In acelasi timp pretul reflecta si nevoia de bani a celui care il fixeaza. Asa cum angajatul cere marire de salariu pentru ca are nevoi mai scumpe (din motive care nu tin doar de el), asa si compania va mari preturile pentru ca are nevoie de mai multe lichiditati. Practic, pretul este un compromis intre cele doua de mai sus, estimarea suportabilitatii pretului pe piata si nevoia de incasari. Preturile cresc sau scad in functie de care “principiu” este mai tare la un moment dat: suportabilitatea pretului in piata sau nevoia de bani. Cand nu sunt bani, nevoia de bani e mai mare. Deci preturile cresc indiferent de ce spune economistii, finantistii si politicienii. Pretul si nevoia nu stiu carte; economistii lucreaza cu oameni ideali, construiti dupa imaginatia lor care nu acopera realitatea.
Se poate obiecta ca scopul unui intreprinzator este profitul deci va lasa pretul in jos ca sa acopere diferenta din volumul vanzarilor. Acest lucru este adevarat in conditii ideale sau cel putin normale si mai ales in conditiile in care piata inca permite cresterea volumului vanzarilor. Pretul mic nu vinde intotdeauna marfa. Soldurile nu sunt o garantie a vanzarilor masive, dimpotriva, mai degraba promotiile, dar asta e de natura psihologica.
In fapt, scopul unui intreprinzator e diferit de la caz la caz. Din ce in ce mai multi intreprinzatori fac o distinctie clara intre banii lor si banii companiei. Chiar legislatia este facuta astfel incat banii companiei sa fie cu totul altceva decat banii intreprinzatorului. Astfel, unii vor dori sa isi mentina afacerea pe termen lung, altii sa dea tunuri. Profitul, daca exista, este o suma de bani care se cheltuieste sau se reinvesteste.
In lumea reala lucrurile stau asa: unii intreprinzatori isi scad intentionat profitul ca sa nu plateasca taxe. O fac prin off-shoruri sau prin cheltuieli bagate pe firma. Si marile companii fac la fel instrainand profitul prin rambursari de capital la firmele mama sau prin contracte de consultanta externa, depinde acum de nivel. Altii isi maximizeaza profitul ca sa isi ia dividende, dar pe cand dividendele sunt reale, profitul e doar pe hartie, adica se factureaza si nu se incaseaza, posibil pentru ca se arunca cu marfa in nestire pe piata peste cat se poate vinde, ca sa fiu mai clar, daca ai rulaj suficient iti tragi la bani de nu ai aer, nu cresti salariile la oameni si dupa 3-4 ani iti bagi picioarele in ea de firma, ca e in faliment. Deschizi alta si faci la fel.
Pretul este cat cere cineva pe un produs. Daca eu ma apuc sa imi vand radioul vechi de acasa, ii pun un pret, desi el nu mai valoreaza de fapt nimic. Valoreaza exact cat vreau eu sa iau pe el si cat ma astept sa incasez si in functie de cate lucruri am de vanzare cat la suta cred eu ca imi va acoperi din nevoia de bani. Scad asteptarile, scade si pretul, cresc asteptarile creste si pretul. Pretul nu este cat incasez eu pe o unitate de produs cum cred unii, ci cat cer pe ea. Cata marfa nu se arunca zilnic numai pentru ca nu s-a vandut dar nici nu si-a schimbat pretul! Cate exemple nu sunt de comercianti a caror interese sunt sa tina pretul sus chiar daca nu vand si trebuie sa caseze marfa?! Ei stiu legea nescrisa a comertului, anume ca odata ce vinzi in pierdere doar ca sa recuperezi din bani, nu ai cum sa mai faci vreodata profit. Nu ai cum sa refinantezi activitatea economica iar o crestere de pret pe marfa eventual ramasa va fi primita foarte prost de publicul cumparator.
Insa pe o piata saturata cum se mai pot creste vanzarile? Acesta nu inseamna ca s-au satisfacut nevoile tuturor, piata insemana de fapt reteaua de distributie si posibilitatea cumparatorilor de acces la ea. De ce ar scadea pretul cand cheltuielile unei firme cresc deci si nevoia ei de lichiditati? Daca ne gandim la o singura firma putem spune ca a avut o politica de piata sau manageriala inadecvata, dar cand nevoia de bani este generala atunci nu mai putem avea asteptari ca preturile vor scadea. De unde profit atunci? Lipsa de bani creste preturile, cine rezista bine, cine nu, nu. America a inteles asta si tipareste. Au crescut la ei preturile proportional cu banii tipariti? Nicidecum, dar au crescut pentru ca in continuare nu au tiparit destul ca sa astampere foamea de bani. Deci vor mai tipari iar preturile la ei nu vor creste.
Am sa mentionez in treacat ca pretul nu este determinant in vanzarea multor produse, cererea fiind inelastica in functie de pret. Deci scaderea preturilor nu are nici un sens (rationalitate economica, cum e la carte), apropo de profit, mai ales cand costurile cresc. Iar costurile nu cresc pentru ca se tiparesc bani ci pentru ca accesul la resurse e din ce in ce mai limitat; nu resursele, ci accesul la ele.
Imprumuturile bancare masive duc la cresterea volumului bunurilor de pe piata mult mai rapid decat banii reali - nu cei imprumutati, care de fapt nu sunt inca bani. Nu sunt bani pentru a achita datoriile, deci totul creste, de la impozite - care intra in costuri - pana la preturi, pentru ca profitul e necesar sa aiba o constanta minima pentru a asigura reproductia. Cand se atinge pragul sub care o firma nu mai poate suporta pretul jos, atunci preturile produselor sale vor creste pentru ca firma nu ar mai avea altfel bani sa reia ciclul economic. Daca merge, merge, daca nu, nu si e faliment si saracie.
Intr-un fel, este adevarat, daca imprumuturile bancare inseamna ca inmultirea banilor de pe piata, da, atunci mai multi bani pe piata duc la cresterea preturilor. Insa mecanismul nu este nemijlocit. Prin cheltuirea unui credit nu se cheltuiesc banii actuali ci viitori. Se cheltuiesc bani care nu exista, cu promisiunea, sau mai degraba cu speranta, ca vor exista in viitor. Se produc bunuri pe credit (se numeste investie), se cumpara bunuri pe credit. Se inmultesc bunurile existente in baza unor bani care nu exista si nu le pot acoperi in numerar valoarea. Drept urmare este vital ca banii sa se inmulteasca pentru a putea acoperi valoarea bunurilor, altfel nu se vor putea achita creditele, nicidecum si dobanzile. Iar singura solutie de a inmulti banii ca masa monetara este sa ii tiparesti, fie si electronic.
Din acest punct de vedere, America are raspunsul adecvat la criza, tipareste bani.
Altceva nu e adecvat, in ceea ce face cu banii tipariti.
Daca o banca imprumuta bani creeaza o lipsa de bani pe piata. Chiar si banii recuperati de banca in urma achitarii imprumuturilor vor fi re-imprumutati sporind astfel lipsa de bani de pe piata. Asta conduce la falimentul bancii. Daca statul sau banca centrala, asa cum face acum FED-ul, tiparesc bani pentru a acoperi lipsa de moneda dar ii dau tot bancilor pentru a le salva de la faliment, bancile nu vor putea face altceva decat sa ii imprumute mai departe. Lipsa de bani va creste exponential cu fiecare ban tiparit.
De fapt, lipsa de bani va creste exponential cu fiecare ban tiparit atat timp cat acest ban gaseste produsul pe care sa fie cheltuit si omul dispus sa se imprumute. Iar indatorati peste putinta, oamenii se vor imprumuta din ce in ce mai putin.
Ce sa faci atunci cu banii ramasi nefolositi? Solutia corecta: plata datoriilor. Plata datoriilor va putea sa repuna in circulatie banii nefolositi. Se va reface echilibrul intre banii aflati in circulatie si bunurile de pe piata. Bancile isi vor reface capitalul rulant in mod sanatos, prin recuperarea datoriilor si nu prin alte imprumuturi. Plata datoriilor cu bani tipariti inseamna calmarea cresterii preturilor odata cu eliminarea nevoii acute de bani.
Oamenii vor putea ramane proprietarii bunurilor achizitionate deci bunastarea lor va creste si odata cu ea si apetitul pentru consum, stimuland deci productia si cresterea economica.
Ieri, am auzit in treacat ca Obama propune Congresului ca statul american sa plateasca datoriile celor care nu pot sa si le achite.
Bravo America!
UPDATE 28.06.2011
Azi am cautat pe Internet case de vanzare in Statele Unite. Fara un tel precis, doar asa pentru informare, eventual pentru niste comparatii cu preturile de la noi. Pe prima pagina pe care am deschis-o era un grafic cu evolutia preturilor medii in ultimul an: scadere. Calculez, scadere de 10%. Deci preturi mai mici dupa un an in care FED a tiparit bani in nestire. QED: intre multimea banilor de pe piata bani si preturi nu este o legatura directa si nici macar una direct proportinala. Mecanismul preturilor este altul.
Preturile au scazut pentru ca au fost umflate prea mult. Intr-o tara unde mobilitatea sociala este enorma fata de ceea ce gasim in Europa, odata cu lipsa de bani scade si asteptarea ca preturile tinute sus sa fie suportate de piata. Cum odata cu executarea (foreclosure) garantiei ipotecare oamenii scapa si de datorii (in America, nu in Europa), atunci renuntarea la proprietate este si mai usoara. Bancile sunt nevoite sa isi recupereze banii din vanzarea acestor proprietati neachitate. Lipsa de bani disponibili pentru cumpararea de proprietati ar trebui sa conduca la crestere de preturi, asa cum am aratat mai sus. Ei bine, atat timp cat bancile nu sunt lasate sa dea faliment fiind subventionate, ele nu vor simti lipsa de bani, deci preturile proprietatilor imobiliare vor scadea pana la nivelul la care pretul de vanzare permite recuperarea investitiei originare, ba poate chiar si sub. Astfel, tiparirea de bani va conduce la scaderi de preturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu