Unde gresesc americanii. Samuel Huntington vs. Neagu Djuvara (2)

Trebuie sa incep cerandu-mi scuze ca nu sunt intrutotul pregatit sa dezvolt acest capitol, dar evolutia starii din Egipt ma forteaza oarecum sa abordez subiectul. Nu neaparat pentru cei care aterizeaza aici si ma citesc, cat mai ales pentru mine, pentru ca sunt momente dupa care nimic nu mai conteaza, in  timp ce tot ceea ce e inaintea lor conteaza.

Pe scurt, ceea ce gresesc americanii se numeste intr-un singur cuvant, Huntington. De doua decenii politica americana se poate citi in lucrarea, celebra de acum, Ciocnirea civilizatiilor, scrisa de Samuel Huntington. Editia in limba romana a aparut la Editura ANTET in 1998 dupa versiunea originala The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order aparuta in 1997.

Huntington sustine teza conform careia civilizatiile se delimiteaza dupa modul in care diferitele popoare sau culturi membre isi construiesc identitatea, iar identitatea unei civilizatii si apartenenta la ea se face pe baze spirituale, deci religioase. Limitele geografice ale unei religii majore sunt, la Samuel Huntington, si limitele geografice ale unei civilizatii. Astfel, fara a aprofunda cat de cat si a incerca sa inteleaga vreuna din religiile dupa care isi construieste "paradigma", Huntington imparte lumea in trei mari civilizatii: Occidentul, Islamul si civilizatia sinica. Ignorand faptul ca, in afara Greciei, tarile ortodoxe din estul Europei au fost si sunt, ca state moderne, creatii franco-germane si, de asemenea, faptul ca Rusia a fost invitata si s-a autoinvitat de multe ori sa faca parte din ordinea europeana, crestinismul ortodox este alaturat civilizatiei Islamului, desi la limita ar putea el insusi sa creeze o civilizatie, mai mica, a patra, la fel cum India ar putea-o reusi pe a cincea, marginala. Problema nu este, insa, numarul de civilizatii, ci faptul ca limitele lor geografice sunt considerate ca fiind falii de conflict intre civilizatii. Harta care despartea teritoriile Romaniei si Ucrainei intre civilizatia Occidentala si cea ortodoxo-islamica este de atunci notorie. Ea insa nu explica absolut deloc de ce totusi cele mai sangeroase razboaie pe care le-a avut omenirea au fost declansate de rivalitatea franco-germana, amandoua tari de nucleu ale aceleiasi civilizatii occidentale, si de ce cele mai mari atrocitati au fost facute in razboaie tocmai impotriva celor din aceeasi civilizatie cu agresorul: germanii aplicand "solutia finala" (Huntington considera evreii ca facand parte din civilizatia iudeo-crestina, care ar fi doar occidentala!), japonezii macelarind chinezi in avanpremiera la cel de al doilea razboi mondial, sau turcii incercand sa faca sa dispara in sange poporul armean.
Fie si numai aceste trei argumente si teoria lui Samuel Huntington nu se justifica istoric, asa cum sustine el, desi argumente politice si statistice pro domo are destule.

Schematic, ce gasim in cartea lui Samuel Huntington si care este urmarea celor scrise acolo in lumea reala a politicii americane. Mai intai, harta de care vobeam si care pe noi, pe romani, ne arunca in afara Europei, iar la pagina 232 din editia romaneasca citim: "Europa se termina acolo unde crestinatatea occidentala se termina si incep Islamul si ortodoxia". Nu mira atunci pozitia doamnei Albright care a recunoscut ca s-a opus aderarii Romaniei la NATO, o organizatie cat se poate de occidentala. De asemenea, a recunoscut recent ca s-a inselat.

Apoi, la fel ca multi altii, Huntington sustine apartenenta Statelor Unite la civilizatia Occidentala adica europeana. Argumentele sale sunt radacinile statelor americane, in mod evident europene. Nu numai ca argumentul in sine este logic fals, pentru ca interzice o dezvoltare independenta a unei culturi fata de radacinile sale, dar nu are nici consistenta in realitate. Statele Unite ale Americii au fost create de oameni care au plecat din Europa tocmai pentru ca ei nu se regaseau acolo sau Europa nu ii mai dorea. Dorinta celor care au colonizat Lumea Noua a fost de a construi intr-adevar o lume noua si documentele lor atesta acest lucru (de exemplu, Mayflower Compact). Mai mult, originea statelor americane este britanica, Marea Britanie fiind o tara care a participat mai putin la constructia europeana (continentala) cat mai mult la deconstructia Europei din motive foarte practice: nu avea nevoie de rivali in lumea pe care si-o construia pentru sine peste mari si oceane si de aceea a avut grija ca europenii sa fie ocupati cu ei insisi aici, pe vechiul continent. Drept urmare, Statele Unite se implica in treburi europene din pozitia de tara de nucleu, insa nu intelege ceea ce face cu adevarat pentru ca in mod real nu participa la viata vechiului continent, nici dintr-o pozitie de colaborare nici dintr-o pozitie conflictuala. Astfel, orice interventie americana in treburi europene seamana cu o bata data in balta.

Interventia americana in cazul referendumului din 2012 din Romania ne este arhicunoscuta. A reusit doar sa scada drastic aprecierea romanilor fata de americani si politica lor. Este aproape o reteta absoluta a politicii americane ca din prieteni sa-si faca in mod gratuit dusmani. Dar ce este mult mai putin cunoscut este scris in lucrarea lui Samuel Huntington la pagina 84 in editia in limba romana, un citat al unui alt autor: "In sufrageriile occidentale se aplauda atunci cand rachetele de croaziera lovesc Bagdadul. Multi dintre cei care traiesc in afara lui observa ca Occidentul va distribui o rasplata prompta irakienilor sau somalezilor, ca nu apartin rasei albe, dar nu si sarbilor - un semnal periculos pentru orice standard". Cativa ani mai tarziu, in 1999, si sarbii au fost bombardati de americani, fiind astfel obligati sa incheie razboiul lor cu un popor musulman. Atunci se pare ca americanii s-au hotarat ca din zona ortodoxo-islamica, cei mai periculosi pentru civilizatia occidentala ar fi ortodocsii. Aflam de preferinta americanilor pentru Islam si de intentiile lor de a-l sustine in defavoarea oricarei alte civilizatii - mai putin cea din care ei fac parte - tot din lucrarea lui Samuel Huntington, la pagina 145: "Religia este motorul dezvoltarii si un Islam purificat va juca in epoca contemporana un rol comparabil cu cel al eticii protestante in istoria Occidentului". Ideea, chiar daca nu-i apartine lui Huntington, este imbratisata de acesta cand arata ca modernitatea nu este incompatibila cu o renastere religioasa, ba dimpotriva, este chiar generata de aceasta.

Greseala fundamentala a lui Samuel Huntington este, dupa parerea mea, impartirea civilizatiilor dupa criterii spirituale, fara a avea o perspectiva istorica asupra civilizatiilor. Personal sustin ceea ce Neagu Djuvara a spus cu subiect si predicat, anume ca religia nu poate fi luata drept criteriu de definire a unei civilizatii. O civilizatie se defineste dupa realitatea pe care o creeaza. Nu trebuie sa fii din aceeasi rasa sau sa ai aceleasi fundamente culturale pentru a face parte din aceeasi civilizatie. Dintr-o civilizatie fac parte toti cei care contribuie la realizarea ei, cei care - fie cooperand, fie in mod conflictual - construiesc o realitate care se poate circumscrie intr-o arie geografica, fara a se confunda cu alte realitati din alte arii geografice. Sigur ca la granitele culturale se pot isca conflicte si pot exista tensiuni. Dar asta este mai degraba valabil in cadrul aceleiasi civilizatii decat intre doua civilizatii distincte. Conflictul intre civilizatii este mai degraba un accident de parcurs si nu o tensiune constanta si previzibila. Ca orice accident, el poate fi chiar fatal pentru una dintre civilizatii - si avem exemplul civilizatiei incase la intalnirea cu cea europeana. Si tot acelasi exemplu ne arata cum comunicarea intre doua civilizatii distincte este ca un dialog al surzilor, conflictul aparand doar in momentul in care una sta in calea celeilalte si fara a se face intotdeauna o distinctie clara intre dusmani si aliati. A fost cazul luptelor dintre englezi si fracezi in Lumea Noua, lupte in care fiecare dintre parti isi cauta aliati printre popoarele bastinase, insa adevaratii pierzatori fiind in cele din urma tocmai acestea.

Teoria lui Huntington cu privire la ciocnirea civilizatiilor mi se pare foarte nepotrivita. Ea nu explica in nici un fel tensiunile si posibilele conflicte dintre China si Japonia, China si Vietnam, Coreea si Japonia sau intre cele doua Chine, China si Taiwan. De asemenea, cum spuneam mai sus, nu explica deloc conflictele celor doua razboaie mondiale, pornite de la rivalitati intra-europene cat se poate de occidentale si alimentate de rivalitati intra-asiatice. Mult mai corecta este o abordare pe modelul propus de Neagu Djuvara, insa am gasi astfel posibila o civilizatie separata, aparuta pe malurile Pacificului si din care ar face parte culturi foarte diferite. Prin felul in care trateaza afinitatea Australiei cu restul Asiei Samuel Huntington exclude o astfel de posibilitate (pag. 224). Totusi, liantul comun al lumii care se coaguleaza in Pacific este Anglia. Malaysia, Hong Kong, Singapore, Fidji au beneficiat si beneficiaza de mostenirea britanica, la fel cum aceeasi mostenire sta la baza Statelor Unite ale Americii sau Australiei si Noii Zeelande. Restauratia Meiji in Japonia a insemnat de asemena un mare aport britanic si american in economie, societate si politica, chiar daca in politica s-au facut simtite si multe influente germane. Nu intamplator si astazi motorul economic al Chinei se afla in zona Canton-Shanghai, odata stapanita economic de britanici in urma razboaielor opiului din secolul XIX, in timp ce moderna Malaysia cu capitala la Kuala Lumpur a beneficiat de o dubla mostenire, stapanirea britanica si administratia chineza. De la serialul "Kung Fu" la seria "Rush Hour" toata lumea a inteles intr-un mod placut ca intre traditia chineza si mostenirea britanica exista compatibilitate desi sunt atat de diferite.

In schimb, America nu participa deloc la realitatea europeana. Neagu Djuvara considera ca implinrea politica a Europei este Statele Unite, hegemonul care vine din afara, nu aduce nimic nou dar reprezinta implinirea politica a unei civilizatii. Dar Neagu Djuvara propune un model al civilizatiilor, un fel de sablon, felul in care il interpreteaza calchiat pe realitatea prezenta este gresit, modelul insa este perfect valabil. Statele Unite si toata America in general, chiar si cea latina nu sunt "din afara", sunt chiar in afara. Din Europa au plecat, nu in Europa vin si nici nu se intorc. Ceea ce in realitatea americana este alb in Europa este nu negru ci verde, iar ce in Europa ar fi verde in America este visiniu. Nu exista corespondenta intre realitatea europeana si cea americana, chiar daca aparent sunt asemanari. Lanturile de fast-food sunt activitati comerciale, nu definesc o civilizatie. McDonalds este privit diferit in Europa fata de America, chiar si timpul petrecut in restaurant de catre clienti difera. Oricum, orice civilizatie urbana a dezvoltat la un moment dat un sistem de "fast-food", bistro-ul este frantuzesc, dar denumirea lui provine din limba rusa... De aceea orice vor face americanii in Europa vor gresi pentru ca intentiile lor vor capata alte semnificatii si cat se poate de reale in contextul european.

Europa este o civilizatie care apune si este neimplinita, n-a avut parte de hegemonul care sa intruchipeze implinirea ei politica. Surprinzator, acesta nu este Statele Unite ci... Uniunea Sovietica. Ideile politice ale Europei, mai precis scolile de gandire franceze si germane au inventat comunismul pas cu pas. Primul stat comunist din lume a fost Comuna din Paris, iar Marx si Engels sunt reprezentanti de seama ai scolii germane. Implinirea ideilor revolutiei franceze de la 1789 si a celei de la 1848 a fost Revolutia Bolsevica, sustinuta cu bani germani. Comunismul ar fi fost implinirea Europei, oricat de ciudat pare acum. Nu parea la fel de ciudat imediat dupa razboi cand in Italia comunistii nu au castigat alegerile pentru ca nu au fost lasati, cand in Grecia comunismul a fost lichidat de o dictatura militara si cand in Franta se cocheta cu idei comuniste de catre mari filozofi cum ar fi Jean-Paul Sartre. Americanii s-au opus acestei hegemonii a rusilor in Europa, nefacand altceva decat au facut englezii sute de ani mai inainte. Statele Unite s-au opus cu succes oricarei hegemonii in Europa. Rusii erau intr-adevar natiunea care venea in Europa din afara ei, de undeva de la o margine si care nu aduceau nimic nou in civilizatia europena, avand insa meritul de a fi reusit sa potenteze tot ceea ce au asimilat de la europeni.

Astazi, Uniunea Europeana nu este "imperiul", statul-hegemon, implinirea politica a Europei. Nu. Este doar incercarea disperata de a construi artificial ceea ce organic a dat gres. Fiind o constructie artificiala, nu va reusi. Va sfarsi curand intr-o tiranie continentala, pentru ca doar o mana de fier poate sa controleze tendintele centrifuge naturale in conditiile decadentei. Primele semne ale tiraniei Bruxelles-ului le simtim deja, mai ales noi romanii - caci in cazul nostru a luat forme concrete in 2012 - si mai des cei de la marginea uniunii. Problema va fi insa a oricarei tiranii: va sfarsi la randul ei in a se sparge in mai multe tiranii locale, caci pentru a se impune sfaramand opozitia comunitatilor locale, centrul va avea nevoie de satrapi locali supusi si loiali. Loialitatea acestora va dispare insa pe masura ce puterea lor locala va creste si vor avea ocazia si puterea de a se implica in jocul de putere de la varf: este in fond logica feudala pe care modelul lui Neagu Djuvara o anticipeaza pentru o civilizatie care apune si se destrama.

De aceea America trebuie sa se retraga de tot si definitiv din Europa. Nu-i locul ei aici. Rivalitatea cu Rusia ar trebui sa dispara. Rusia insasi nu mai doreste hegemonia Europei, ci o constructie diferita: Eurasia. America isi cheltuie energiile degeaba aici, in timp ce zona ei de interes este Pacificul. "Go west" ramane valabil pentru americani astazi ca si acum 200 de ani. Milioane de americani si australieni (mai putini, totusi - australienii) au inteles deja asta si locuiesc in China, Japonia, Malaysia, Indonezia, Singapore, Hong-Kong, Taiwan, Vietnam, Thailanda, Cambodgia, Fidji sau Korea.

La fel, o alta greseala enorma a Americii este sustinerea deja fatisa a islamismului. Etica protestanta si spiritul islamist sunt doua lucruri atat de diferite incat nici nu merita sa ne oprim asupra diferentelor. Se poate intelege jocul american daca intri in logica lui Huntington, aceea a civilizatiilor in stare de conflict. Daca China si statele din jurul ei formeaza o civilizatie in ascensiune si consideram ca doua civilizatii diferite sunt automat in conflict, este firesc ca Islamul sa fie sprijinit sa creasca drept rival si contrapondere la civilizatia sinica. La fel, Europa (in care este inclus Israelul) este firesc sa fie sprijinita impotriva Islamului si asa mai departe. Dar logica aceasta este gresita si asta se vede in faptul ca relatia cu Rusia este neclara si dominata de umbrele trecutului cand functiona teoria bipolaritatii mondiale. China insasi a fost sprijinita de americani sa ajunga ceea ce este astazi tocmai pentru a avea o rivalitate ruso-chineza consistenta. Civilizatii diferite nu se pun automat in stare de conflict, ci dimpotriva, realitatile lor fiind atat de diferite principala tendinta este sa se ignore reciproc. Intalnirea dintre civilizatii poate fi conflictuala si chiar devastatoare doar daca isi stau in cale una alteia si etapele lor de dezvoltare sunt de vectori contrari: in timp ce una este in expansiune, cealalta se afla la apus. Altfel, interesul politic al oricarui stat este in interiorul realitatii in care se manifesta. De aceea e de asteptat ca situatiile conflictuale sa apara mai ales in interiorul unei civilizatii si nu la granita ei cu o alta. Mai degraba vad un conflict chino-vietnamez decat unul intre Pakistan si China. Nici macar India nu ii va fi rival Chinei, sau invers, intr-un viitor previzibil.

Aflati tot timpul intre cautarea unor repere intr-o realitate proprie si cautarea unor radacini, americanii gresesc cautand radacinile lor in alta parte decat in ei insisi, in orice caz nu mai departe de Anglia, ea insasi diferita si neapartinand cu adevarat Europei. Faptul ca sunt milioane de americani cu radacini olandeze, franceze sau romanesti nu-i face pe ei, pe americani, europeni. Acestea sunt povesti individuale de care chiar ancestorii lor au fugit ca sa construiasca o Lume Noua. Radacinile americane sunt in ei insisi si in ceea ce i-a determinat sa construiasca acea tara: Libertatea si Gloria Domnului. America cea adevarata, cea de pana acum 50 de ani era America intoleranta fata de minoritatile galagioase de orice fel, regula puterii majoritatii fiind coloana vertebrala a societii americane unde comunitatea isi impunea regulile si nu le accepta pe cele impuse din afara ei. Ideile acestea cu protectia minoritatilor sunt europene 100%. America doar le-a preluat imprumutandu-le din forta ei.  Aplecand din ce in ce mai mult urechea la idei ale unei Europe decadente ei nu fac decat sa se indeparteze de radacinile lor, nu sa se apropie si acesta ii face nu mai puternici, ci mai slabi.

P.S.
Poate nu intamplator presedinte american Barak Obama nu arata ca un negru american, ci mai degraba ca un negru african. Numai cine nu a vazut un negru din America si unul din Africa nu sesizeaza diferenta. In cele cateva sute de ani de cand stramosii actualilor "african-americans" au fost adusi impotriva vointei lor pe taram american (in treacat fie spus, chiar triburi rivale vindeau negutatorilor de sclavi prizonierii capturati in lupte), negrii americani si-au schimbat fizionomia si chiar putin culoarea (aceast tip de modificare fizionomica este valabil si la populatia alba). Stramosii albi ai americanilor care au condus pana acum America au vrut sa vina in America. Parintii lui Barack Obama au vrut sa vina si sa fie americani, presedintele american avand inca rude apropiate in Africa. Stramosii populatiei negre din Statele Unite nu au vrut sa fie americani si astazi chiar urmasii lor isi privesc conditia americana ca pe o fatalitate si nu ca pe o conditie liber asumata. De aceea nu cred ca vom vedea curand un alt presedinte "african-american" la Casa Alba. De aceea, cu un presedinte teoretic de-al lor, negrii americani se plang in continuare de dominatia albilor. De aceea intre populatia de culoare din America si populatia de alta rasa va fi mereu o ruptura si negrii americani nu se vor integra niciodata cu adevarat in societatea americana. Radacinile lor sunt in alta parte decat in America, pentru ca stramosii lor nu si le-au rupt ci le-au purtat mereu cu ei si le-au transmis prin generatii. Acesta este inca un argument pentru faptul ca americanii nu isi au radacinile in Europa ci in chiar lumea construita de primii colonisti englezi. Din pacate, astazi vad cum America renunta la radacinile ei pentru niste conceptii si idei care nu sunt ale ei ci ale unei lumi in disolutie, Europa. Cred ca americanii au o problema de identitate la nivel intelectual, radacinile lor biologice vizibile si contabilizate in documentele colonistilor si emigrantilor ii opreste sa isi vada adevaratele lor radacini. Radacinile sunt radacini chiar daca sunt mai tinere si nu trebuie sapat prea departe pentru a le gasi. Ele se pot vedea in Mayflower Compact si in Code of 1650. Tot ce ii indeparteaza pe americani de acestea ii face mai slabi si mai supusi si nu mai liberi sau mai puternici. Iar pentru americani pericolul hispanic este real de-a binelea: emigrantii hispanici vor sa devina americani si in plus sunt de pe continent, chiar daca mai de la sud. Iar pentru acestia, Mayflower Compact si Code of 1650 chiar nu reprezinta nimic.*

______________________________________
*rasa nu are nimic de-a face cu aceste consideratii (specificatia este facuta pentru eventuali rauvoitori care prefera sa citeasca doar cuvintele care le convin nu si intelesul frazelor)