Mi-a cazut de curand in mana o carticica verde: Fenomenul legionar de Nae Ionescu, o editie ingrijita de Constantin Papanace.
Interesant. Sunt patru conferinte ale lui Nae Ionescu tinute in fata legionarilor in timpul detentiei sale din lagarul de la Miercurea Ciuc. Cum conferintele au fost de fapt niste cuvantari, cele aparute in carte sunt de fapt niste rezumate, se simte ca sunt scrise in graba, dar cursivitatea si claritatea lor arata ca au retinut esentialul. Mai transpare ceva: Nae Ionescu nu era numai convingator, dar avea anvergura; era "mare". Imi imaginez cum auditoriul il aculta, cum s-ar zice, cu gura cascata.
Totusi, peste decenii dar si la o alta varsta decat cea de abia iesit din adolescenta, Nae Ionescu nu m-a convins. El zice ca istoria este creata din forme istorice, adica tot ceea ce cuprinde viata omeneasca cu diferitele ei aspecte si elemente constitutive la un moment dat. Aceste momente sunt succesive, obligatorii pentru toti indivizii si nu se cauzeaza. Argumentul noncauzalitatii este lipsa sensului in istorie, istoria nu se indreapta catre ceva anume, ci ea este doar o insiruire de astfel de forme istorice.
Participarea oamenilor la istorie devine astfel nu doar obligatorie, dar si pasiva. Istoria creeaza oamenii si nu oamenii creeaza istoria. Indivizii sunt condamnati sa reactioneze la momentul istoric pe care il traiesc, insa nu pot actiona pentru a crea forme istorice.
Dincolo de faptul ca exista - si existau si pe vremea cand Nae Ionescu conferentia - dovezi care sa infirme aceasta teza, sunt si implicatii de natura teoretica care vin sa contrazica perceptia istoriei ca o fatalitate. Reactiunea indivizilor la o forma istorica este o actiune in sine. Reactiunea unui singur individ nu are suficienta forta, desigur, pentru a schimba sau pentru a intari o forma istorica data, dar adunate, reactiunile mai multor oameni pot face aceasta. Si nu ma refer la revolutii, Nae Ionescu ar putea sa spuna ca revolutia insasi este o forma istorica. Daca ea apare, oamenii trebuie sa i sa conformeze. Dar migratia este cel mai bun exemplu, cu atat mai mult cu cat Nae Ionescu lega formele istorice de locuri geografice. Iata, continentele ne-euroasiatice sunt creatia actiunii voluntare si constiente a unor oameni care au ales acele locuri geografice pentru a crea formele istorice in care sa se manifeste conform vointei lor. Ideea fatalitatii implacabile a istoriei fie ea cu sens, ca la Marx, sau fara sens la Nae Ionescu, este menita sa justifice nimicnicia individului in fata necesitatilor istorice. Macar la Marx, unde istoria avea sens, aparitia formelor istorice nu era un mister, asa cum este la Nae Ionescu...
Formele istorice se manifesta prin fapte istorice, care sunt obligatorii pentru indivizi. Formele istorice nu se adreseaza indivizilor, nu au nici o legatura cu acestia. Felul in care indivizii sunt afectati de formele istorice este mediat de colectivitatea in care traiesc, poporul sau natiunea din care fac parte. Faptele istorice nu sunt date indivizilor sa le faptuiasca ci colectivitatilor, iar indivizii participa la ele in virtutea apartenentei lor la un popor sau o natiune.
Ar fi aici de amintit de teza conform careia intregul nu este egal cu suma partilor. Subscriu, este demonstrat deja atat empiric cat si teoretic. Dar asta nu inseamna ca partea este diferita de intreg in mod substantial, dimpotriva. Partea se regaseste total in intreg. Intregul este suma partilor si a relatiilor dintre parti. Daca o parte nu se regaseste total in acel intreg, atunci nu ii este parte intreaga.
Nae Ionescu vede lucrurile inversat. El considera ca intregul este cel care defineste individualul: "nu exista adevar individual absolut decat unul: adevarul comunitatii", ceea ce este fals. Adevarul individual, particular (adica al partii) poate fi intreg participant la adevarul comunitatii. Altfel ar fi ca si cum nu zidurile si acoperisul delimiteaza casa, o formeaza si o definesc, ci invers, casa delimiteaza zidurile, acoperisul si le da forma si continutul pe care le au. De cate ori oamenii nu si-au construit casele in etape, azi un zid, maine inca o camera, poimaine un etaj... si niciodata nu se poate spune ca o casa e terminata definitiv, la ea adaugandu-se succesiv din generatie in generatie alte si alte dependinte.
La fel e si cu natiunea. Ea este intregul indivizilor care participa la ea., dar nu e niciodata definitiva. Natiunea se transforma perpetuu inclusiv prin degradare, la fel ca si o casa. Nu natiunea ne defineste pe noi ca indivizi, ci noi o definim si o cream sau o pastram in fiecare zi prin faptele noastre particulare si nu istorice. Nu poti sa etichetezi pe cineva ca fiind intr-un anumit fel doar pentru ca pe pasaportul sau scrie ca vine dintr-o anumita tara. Dar poti sa o faci daca intri si esti de acord cu logica lui Nae Ionescu, care astazi, de cand cu intamplarile din Franta, Spania si Italia se dovedeste mai europeana ca oricand.
De asta si afirm a n-a oara, ca mie nu imi place Europa. Este fundamentata gresit.Toate ideile politice europene sunt un dezastru pentru oameni. Nu tin cont de ei ca indivizi, nu ii trateaza ca persoane, adica subiecti cu vointa proprie. Intotdeauna in Europa vor fi interese mai inalte decat cele ale fiecarui om in parte, la care omul nu poate ajunge si nu conteaza daca le va intelege. In orice caz, aceste interese inalte primeaza. Rezultatul s-a vazut in secole de razboaie devastatoare, de la Revolutia Franceza pana la Al doilea razboi mondial si dupa, inclusiv in anii de comunism. Dar nici acum nu s-a schimbat nimic: filozofia juridica este ca vointa oamenilor sa se supuna legilor si nu legile sa fie facute dupa vointa oamenilor. Nae Ionescu ar putea fi fericit inclusiv in democratia europeana de astazi, de radacina franceza, continentala. Europa este si va ramane un focar de violenta atat timp cat oamenii vor fi frustrati de ceea ce le apartine cu adevarat: eul lor.
Revenind la conferintele lui Nae Ionescu, el considera pe drept cuvant ca deosebirea dintre popor si natiune o constituie constiinta de sine. Doar contextul in care face aceasta constatare este gresit, dupa cum am aratat mai sus. Asa cum vad eu lucrurile cred ca se poate deosebi intre trei categorii: populatie, popor si natiune. Caracteristicile si in acelasi timp deosebirile ar fi astfel: bazandu-ma pe ideea ca intregul este suma partilor si a relatiilor intre ele, o populatie ar fi doar o suma a partilor, niste indivizi care nu au relatii intre ei, nu comunica, se feresc sa intre in contact unii cu altii; un popor, din acest punct de vedere este o comunitate de indivizi care comunica in virtutea unor simtiri comune, ganduri, idei, interese sau idealuri; iar o natiune ar fi poporul care face toate acestea in mod constient, programatic.
Daca e sa ne uitam astazi la noi, la romani, cat de mult din ceea ce facem impreuna este constient, cat de mult premeditam sa facem aceste lucruri in comun tocmai pentru ca ne simtim apropiati unii de ceilalti prin interese, idei, ganduri sau idealuri? Mai deloc. Astazi incetam a mai fi o natiune, tocmai pentru ca renuntam in mod programatic sa avem ceva in comun unii cu altii. Nici macar contorizarea la apa rece si apa calda nu vrem sa o mai avem in comun. Pericolul tocmai in aceasta consta, ca noi trecem de la un popor cu constiinta de sine la o constiinta de sine fara popor. Ne izolam din ce in ce mai mult unii de ceilalti, incercam sa avem cat mai putine contacte si cele pe care le mai avem le tratam ca fiind cu un dusman. Nu mai exista deschiderea fireasca a oamenilor unii catre ceilalti, romanii se feresc unii de altii in timp ce cauta cu obstinatie compania strainilor. Devenim din ce in ce mai mult o populatie.
Nu cred ca este un fenomen pur romanesc. Daca eu am dreptate si nu Nae Ionescu, atunci trebuie ca acest fenomen este la scara europeana. Cauza lui este obturarea manifestarilor firesti a individului ca persoana in comunitatea sa, impunerea unor norme straine de vointa sa si nevoile sale sub pretextul unor interese mai inalte, dar care nu sunt ale lui si la care nu are acces. Democratia se goleste de continut, chiar daca are forma, votul devine ceva abstract, pentru ca nu serveste la nimic celui care voteaza. Rezultatul este chiar refuzul oamenilor de a mai participa la viata unei comunitati in care nu se regasesc, tocmai pentru ca nu mai este a lor ci vine din alta parte si le este data lor de-a gata.
De aceea spun iar: Europa nu mai are viitor. Iar noi ne-am bucurat ca am intrat in Europa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu